Papa Francisc: Angelus (26 noiembrie 2017)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În această ultimă duminică a anului liturgic celebrăm solemnitatea lui Cristos Regele universului. Regalitatea sa este una de conducere, de slujire, precum şi o regalitate care la sfârşitul timpurilor se va afirma ca judecată. Astăzi îl avem în faţa noastră pe Cristos ca rege, păstor şi judecător, care arată criteriile de apartenenţă la împărăţia lui Dumnezeu. Aici se află criteriilor.
Pagina evanghelică se deschide cu o viziune grandioasă. Isus, adresându-se discipolilor săi, spune: "Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale" (Mt 25,31). Este vorba despre introducerea solemnă a relatării judecăţii universale. După ce a trăit existenţa pământească în umilinţă şi sărăcie, Isus se prezintă acum în gloria divină care-i aparţine, înconjurat de cetele îngereşti. Întreaga omenire este convocată în faţa lui şi el exercită autoritatea sa despărţindu-i pe unii de alţii, aşa cum păstorul desparte oile de capre.
Celor pe care i-a pus la dreapta sa le spune: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! Căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine!" (v. 34-36). Cei drepţi rămân uimiţi, pentru că nu-şi amintesc să-l fi întâlnit vreodată pe Isus şi cu atât mai puţin să-l fi ajutat în acel mod; dar el declară: "Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut" (v. 40). Acest cuvânt nu încetează niciodată să ne uimească, pentru că ne revelează până la ce punct ajunge iubirea lui Dumnezeu: până la punctul de a se întruchipa cu no, dar nu atunci când ne simţim bine, când suntem sănătoşi şi fericiţi, nu, ci atunci când suntem în nevoie. Şi în acest mod ascuns el se lasă întâlnit, ne întinde mâna ca un cerşetor. Astfel Isus revelează criteriul decisiv al judecăţii sale, adică iubirea concretă faţă de aproapele aflat în dificultate. Şi astfel se revelează puterea iubirii, regalitatea lui Dumnezeu: solidar cu cel care suferă pentru a trezi peste tot atitudini şi fapte de milostenie.
Parabola judecăţii continuă prezentându-l pe rege care-i îndepărtează de la el pe cei care în timpul vieţii lor nu s-au preocupat de necesităţile fraţilor. Şi în acest caz aceştia rămân uimiţi şi întreabă: "Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat, sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?" (v. 44). Subînţeles: "Dacă te-am fi văzut, cu siguranţă că te-am fi ajutat!". Însă regele răspunde: "tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut" (v. 45). La sfârşitul vieţii noastre vom fi judecaţi despre iubire, adică despre angajarea noastră concretă de a-l iubi şi a-l sluji pe Isus în fraţii noştri cei mai mici şi nevoiaşi. Acel cerşetor, acel nevoiaş care întinde mâna este Isus; acel bolnav pe care trebuie să-l vizitez este Isus; acel încarcerat este Isus; acel înfometat este Isus. Să ne gândim la asta.
Isus va veni la sfârşitul timpurilor pentru a judeca toate naţiunile, dar vine la noi în fiecare zi, în atâtea moduri, şi ne cere să-l primim. Fecioara Maria să ne ajute să-l întâlnim şi să-l primim în Cuvântul său şi în Euharistie, şi în acelaşi timp în fraţii şi în surorile care suferă foamea, boala, asuprirea, nedreptatea. Fie ca inimile noastră să-l primească în ziua de azi a vieţii noastre, pentru ca să fim primiţi de el în veşnicia împărăţiei sale de lumină şi de pace.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Ne-a dat mare durere, vinerea trecută, ştirea despre măcelul petrecut într-o moschee din nordul Sinaiului, în Egipt. Continui să mă rog pentru numeroasele victime, pentru cei răniţi şi pentru toată comunitatea aceea, aşa de dur lovită. Dumnezeu să ne elibereze de aceste tragedii şi să susţină eforturile tuturor celor care lucrează pentru pace, înţelegere şi convieţuire. Acei oameni în acel moment se rugau; şi noi, în tăcere, să ne rugăm pentru ei.
Ieri, la Córdoba în Argentina, a fost proclamată fericită sora Catalina de María Rodríguez, fondatoare a Congregaţiei Hermanas Esclavas del Corazón de Jesús, primul institut călugăresc feminin de viaţă apostolică din Argentina. A trăit în secolul al XIX-lea, Catalina a fost mai întâi căsătorită şi după aceea, rămasă văduvă, s-a consacrat lui Dumnezeu şi s-a dedicat îngrijirii spirituale şi materiale a femeilor mai sărace şi vulnerabile. Să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru această "femeie pasionată de Inima lui Isus şi de omenire".
Vă salut pe voi toţi pelerini, veniţi din Italia şi din diferite ţări: familiile, grupurile parohiale, asociaţiile. Îndeosebi salut comunitatea ucraineană care aminteşte tragedia Holodomor, moartea de foame provocată de regimul stalinist faţă de milioane de victime. Mă rog pentru Ucraina, pentru ca forţa credinţei să poată contribui la vindecarea rănilor din trecut şi să promoveze astăzi drumuri de pace.
Salut credincioşii din Cagliari, Matera, Potenza, Parma, Crotone şi Rossano, precum şi Asociaţia Italiană a însoţitorilor în sanctuarele mariane din lume.
În această seară voi începe călătoria apostolică în Myanmar şi Bangladesh. Vă cer să mă însoţiţi cu rugăciunea, pentru ca prezenţa mea să fie pentru acele populaţii un semn de apropiere şi de speranţă.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
