Familia - 27. Popoarele
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Aceasta este reflecţia noastră concluzivă despre tema căsătoriei şi a familiei. Suntem în ajunul unor evenimente frumoase şi angajante, care sunt direct legate cu această mare temă: Întâlnirea Mondială a Familiilor la Philadelphia şi Sinodul Episcopilor aici la Roma. Ambele au o respiraţie mondială, are corespunde dimensiunii universale a creştinismului, dar şi însemnătăţii universale a acestei comunităţi umane fundamentale şi de neînlocuit care este întocmai familia.
Actuala trecere de civilizaţie apare marcată de efectele pe termen lung ale unei societăţi administrate de tehnocraţia economică. Subordonarea eticii faţă de logica profitului dispune de mijloace uriaşe şi de sprijin mediatic enorm. În acest scenariu, o nouă alianţă a bărbatului şi a femeii devine nu numai necesară, chiar strategică pentru emanciparea popoarelor de colonizarea banului. Această alianţă trebuie să revină pentru a orienta politica, economia şi convieţuirea civilă! Ea decide locuibilitatea pământului, transmiterea sentimentului vieţii, legăturii amintirii şi speranţei.
Comunitatea conjugală-familială a bărbatului şi a femeii este gramatica generativă a acestei alianţe, "nodul de aur", am putea spune. Credinţa o ia din înţelepciunea creaţiei lui Dumnezeu: care a încredinţat familiei nu îngrijirea unei intimităţi scop în sine, ci emoţionantul proiect de a face "domestică" lumea. Tocmai familia este la începutul, la baza acestei culturi mondiale care ne salvează; ne salvează de atâtea, atâtea atacuri, atâtea distrugeri, de atâtea colonizări, cum este aceea a banului sau a ideologiilor care ameninţă aşa de mult lumea. Familia este baza pentru a ne apăra!
Tocmai din Cuvântul biblic al creaţiei am luat inspiraţia noastră fundamentală, în scurtele noastre meditaţii de miercuri despre familie. Din acest Cuvânt putem şi trebuie să luăm din nou cu lărgime şi profunzime. Este o muncă mare, aceea care ne aşteaptă, dar şi foarte entuziasmantă. Creaţia lui Dumnezeu nu este o simplă premisă filozofică: este orizontul universal al vieţii şi al credinţei! Nu există un plan divin diferit de creaţie şi de mântuirea sa. Pentru mântuirea creaturii - a fiecărei creaturi - Dumnezeu s-a făcut om: "pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire", cum spune Crezul. Şi Isus înviat este "primul născut din toată creaţia" (Col 1,15).
Lumea creată este încredinţată bărbatului şi femeii: ceea ce se întâmplă între ei dă amprentă la toate. Refuzarea binecuvântării lui Dumnezeu din partea lor ajunge în mod fatal la un delir de atotputernicie care ruinează orice lucru. Este ceea ce numim "păcat strămoşesc". Şi toţi venim pe lume în moştenirea acestei boli.
Cu toate acestea, nu suntem blestemaţi, nici abandonaţi nouă înşine. Vechea relatare a primei iubiri a lui Dumnezeu faţă de bărbat şi femeie, avea deja pagini scrise cu foc, în această privinţă! "Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei" (Gen 3,15a). Sunt cuvintele pe care Dumnezeu le adresează şarpelui înşelător, vrăjitor. Prin aceste cuvinte Dumnezeu însemnează femeia cu o barieră protectoare împotriva răului, la care ea poate recurge - dacă vrea - pentru orice generaţie. Înseamnă că femeia poartă o binecuvântare secretă şi specială, pentru apărarea creaturii sale de Cel Rău! Ca Femeia din Apocalips, care aleargă să ascundă fiul din faţa Balaurului. Şi Dumnezeu o ocroteşte (cf. Ap 12,6).
Gândiţi-vă ce profunzime se deschide aici! Există multe locuri comune, uneori chiar ofensatoare, cu privire la femeia ispititoare care inspiră la rău. În schimb există spaţiu pentru o teologie a femeii care este la înălţimea acestei binecuvântări a lui Dumnezeu pentru ea şi pentru generaţie!
În orice caz, milostiva ocrotire a lui Dumnezeu faţă de bărbat şi femeie nu dispare niciodată pentru amândoi. Să nu uităm asta! Limbajul simbolic al Bibliei ne spune că înainte de a-i îndepărta din grădina Edenului, Dumnezeu le-a făcut bărbatului şi femeii tunici din piele şi i-a îmbrăcat (cf. Gen 3,21). Acest gest de duioşie înseamnă că şi în consecinţele dureroase ale păcatului nostru, Dumnezeu nu vrea ca să rămânem goi şi abandonaţi destinului nostru de păcătoşi. Această duioşie divină, această grijă faţă de noi, o vedem întrupată în Isus din Nazaret, fiu al lui Dumnezeu "născut din femeie" (Gal 4,4). Şi tot sfântul Paul mai spune: "în timp ce eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi" (Rom 5,8). Cristos, născut din femeie, dintr-o femeie. Este drăgălăşenia lui Dumnezeu asupra rănilor noastre, asupra greşelilor noastre, asupra păcatelor noastre. Dar Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem şi vrea să ne ducă înainte cu acest proiect, iar femeia este aceea mai puternică ce duce înainte acest proiect.
Promisiunea pe care Dumnezeu o face bărbatului şi femeii, la originea istoriei, include toate fiinţele umane, până la sfârşitul istoriei. Dacă avem credinţă suficientă, familiile popoarelor de pe pământ se vor recunoaşte în această binecuvântare. În orice mod, oricine se lasă înduioşat de această viziune, la oricare popor, naţiune, religie ar aparţine, să pornească la drum cu noi. Va fi fratele nostru şi sora noastră, fără a face prozelitism. Să mergem împreună sub această binecuvântare şi sub acest scop al lui Dumnezeu de a ne face pe toţi fraţi în viaţă într-o lume care merge înainte şi care se naşte tocmai din familie, din unirea bărbatului şi a femeii.
Dumnezeu să vă binecuvânteze, familii din orice colţ al pământului! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!
____________
APELURI
Sâmbăta viitoare voi pleca pentru călătoria apostolică în Cuba şi în Statele Unite ale Americii, o misiune la care mă pregătesc cu mare speranţă. Motivul principal al călătoriei este a opta Întâlnire Mondială a Familiilor, care va avea loc la Philadelphia. Voi merge şi în sediul central al ONU, la a 70-a aniversare a acestei instituţii. Încă de acum salut cu afect poporul cubanez şi pe cel nord-american, care, conduşi de păstorii lor, s-au pregătit spiritual. Cer tuturor să mă însoţească cu rugăciunea, invocând lumina şi forţa Duhului Sfânt şi mijlocirea Preasfintei Maria, Patroana Cubei ca Virgen de la Caridad del Cobre, şi Patroana Statelor Unite ale Americii ca Neprihănita Zămislire.
Tot sâmbăta viitoare, la San Miniato, va fi proclamat fericit Pio Alberto del Corona, episcop al acelei dieceze şi fondator al Surorilor Dominicane ale Duhului Sfânt. El a fost conducător zelos şi învăţător înţelept al poporului încredinţat lui. Exemplul său şi mijlocirea sa să ajute Biserica să meargă în spiritul Evangheliei, aducând roade de fapte bune.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
