|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia ne oferă astăzi parabola grâului şi a neghinei (cf. Mt 13,24-43). Un agricultor, care a semănat sămânţă bună în ogorul său, descoperă că un duşman, noaptea, a semănat neghină, o plantă cu aspect foarte asemănător cu al grâului, dar infestant.
În acest mod Isus vorbeşte despre lumea noastră, care de fapt este ca un mare ogor, unde Dumnezeu seamănă grâu, iar cel rău seamănă neghină, de aceea cresc împreună binele şi răul. Binele şi răul cresc împreună. Vedem asta din ştiri, în societate, precum şi în familie şi în Biserică. Şi atunci când, împreună cu grâul bun, observăm ierburi rele, ne vine voinţa de a le smulge imediat, de a face "curăţenie". Dar Domnul ne avertizează astăzi că este o ispită a face acest lucru: nu se poate crea o lume perfectă şi nu se poate face binele distrugând în grabă ceea ce nu merge, pentru că asta are efecte mai rele: se ajunge - aşa cum se spune - prin "a arunca pruncul împreună cu apa murdară".
Însă există un al doilea ogor unde putem face curăţenie: ogorul inimii noastre, unicul asupra căruia putem interveni direct. Şi acolo există grâu şi neghină, ba chiar tocmai de acolo ambele se răspândesc în marele ogor al lumii. Fraţilor şi surorilor, inima noastre este, de fapt, ogorul libertăţii: nu este un laborator aseptic, ci un spaţiu deschis şi de aceea vulnerabil. Pentru a-l cultiva aşa cum trebuie, este nevoie, pe de o parte, să ne îngrijim cu statornicie de vlăstarele delicate ale binelui, pe de altă parte, să găsim şi să dezrădăcinăm plantele infestante la momentul potrivit. Aşadar, să ne privim înăuntru şi să examinăm un pic ceea ce se întâmplă, ce anume creşte în mine, ce anume creşte în mine bine şi rău. Există o metodă bună pentru a face asta: ceea ce se numeşte cercetarea cugetului, care înseamnă a vedea ce s-a întâmplat astăzi în viaţa mea, ce anume a lovit inima mea şi ce decizii am luat. Şi asta foloseşte tocmai pentru a verifica, în lumina lui Dumnezeu, unde sunt ierburile rele şi unde este sămânţa bună.
După ogorul lumii şi ogorul inimii există un al treilea ogor. Îl putem numi ogorul aproapelui. Sunt persoanele pe care le frecventăm în fiecare zi şi pe care adesea le judecăm. Cât de uşor ne este să recunoaştem neghina lor, cât ne place "să-i jumulim" pe ceilalţi! Şi, în schimb, cât de dificil este să vedem în ei grâul bun care creşte! Însă se ne amintim că, dacă vrem să cultivăm ogoarele vieţii, este important să căutăm înainte de toate lucrarea lui Dumnezeu: să învăţăm să vedem în ceilalţi, în lume şi în noi înşine frumuseţea a ceea ce a semănat Domnul, grâul sărutat de soare cu spicele sale aurite. Fraţilor şi surorilor, să cerem harul să ştim să observăm asta în noi, dar şi în ceilalţi, începând de la cel care este aproape de noi. Nu este o privire naivă, este o privire credincioasă, pentru că lui Dumnezeu, agricultor al marelui ogor al lumii, îi place să vadă binele şi să-l facă să crească până când face din seceriş o sărbătoare.
Aşadar, şi astăzi putem să ne punem câteva întrebări. Gândindu-ne la ogorul lumii: ştiu să înving ispita de "a face din orice iarbă un snop", de a face curăţenie de ceilalţi în judecăţile mele? Apoi, gândindu-ne la ogorul inimii: sunt onest în a căuta în mine plantele rele şi hotărât să le arunc în focul milostivirii lui Dumnezeu? Şi, gândindu-ne la ogorul aproapelui: am înţelepciunea de a vedea ceea ce este bun fără a mă descuraja din cauza limitelor şi ale încetinelilor celuilalt?
Fecioara Maria să ne ajute să cultivăm cu răbdare ceea ce Domnul seamănă în ogorul vieţii, în ogorul meu, în cel al aproapelui, în ogorul tuturor.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Astăzi, în timp ce mulţi tineri se pregătesc să plece la Ziua Mondială a Tineretului, se celebrează Ziua Mondială a Bunicilor şi a Vârstnicilor. Pentru aceasta sunt lângă mine un tânăr şi o bunică: nepotul şi bunica. Aplauze pentru amândoi! Apropierea între cele două Zile să fie invitaţie de a promova o alianţă între generaţii, de care este atâta nevoie, pentru că viitorul se construieşte împreună, în împărtăşirea de experienţe şi în îngrijirea reciprocă între tineri şi bătrâni. Să nu uităm de ei. Şi să-i aplaudăm pe toţi bunicii şi pe toate bunicele! Tare!
Se experimentează, aici şi în multe ţări, evenimente climatice extreme: pe de o parte, diferite regiuni se confruntă cu valuri anormale de călduri şi sunt lovite de incendii devastatoare; pe de altă parte, în multe locuri sunt ruperi de nori şi inundaţii, ca acelea care au biciuit în zilele trecute Coreea de Sud: sunt aproape de cei care suferă şi de cei care asistă victimele şi pe cei evacuaţi. Şi, vă rog, reînnoiesc apelul meu la responsabilii naţiunilor, ca să se facă ceva mai concret pentru a limita emisiile poluante: este o provocare urgentă şi nu se poate amâna, îi priveşte pe toţi. Să protejăm casa noastră comună!
Şi acum doresc să atrag atenţia asupra dramei care continuă să se consume pentru migranţi în partea nordică a Africii. Mii dintre ei, printre suferinţe inexprimabile, de multe săptămâni sunt închişi şi abandonaţi în zone deşertice. Adresez apelul meu, îndeosebi şefilor de stat şi de guvern europeni şi africani, ca să se acorde ajutor urgent şi asistenţă acestor fraţi şi surori. Mediterana să nu mai fie niciodată teatru de moarte şi de inumanitate. Domnul să lumineze minţile şi inimile tuturor, trezind sentimente de fraternitate, solidaritate şi primire.
Şi să continuăm să ne rugăm pentru pace, în mod special pentru iubita Ucraina, care continuă să îndure moarte şi distrugere, aşa cum, din păcate, s-a întâmplat şi în această noapte la Odessa.
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări, îndeosebi cei care provin din Brazilia, din Polonia, din Uruguay... Sunt mulţi! Precum şi studentele din Buenos Aires şi credincioşii din Dieceza de Legnica, Polonia. Salut şi grupul cicloturistic "După patruzeci de ani" din Cogorno, participanţii la iniţiativa "Pedalar pela Paz" şi copiii veniţi din unele comunităţi din Lazio.
Vă urez vouă tuturor o duminică frumoasă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Şi să ne rugăm şi pentru această bunică şi acest nepot, şi cu toţi bunicii şi cu nepoţii.
Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
