|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Astăzi, evanghelia de la liturgie ne vorbeşte despre minunea pâinilor şi a peştilor (cf. In 6,1-15). Un miracol, adică un "semn", ai cărui protagonişti fac trei gesturi pe care Isus le va repeta la ultima cină. Care sunt aceste gesturi? A oferi, a aduce mulţumire şi a împărtăşi.
Primul: a oferi. Evanghelia vorbeşte despre un copilaş care are cinci pâini şi doi peşti (cf. In 6,9). Este gestul cu care recunoaştem că avem ceva bun de dat şi spunem "da"-ul nostru, chiar dacă ceea ce avem este prea puţin faţă de necesităţi. Acest lucru este subliniat, în Liturghie, când preotul oferă pe altar pâinea şi vinul, şi fiecare se oferă pe sine însuşi, propria viaţă. Este un gest care poate să pară puţin lucru, dacă ne gândim la nevoile imense ale omenirii, exact ca acele cinci pâini şi acei doi peşti în faţa unei mulţimi de mii de persoane; dar Dumnezeu face din ele materia pentru minunea cea mai mare care există: aceea în care el însuşi, el însuşi se face prezent în mijlocul nostru, pentru mântuirea lumii.
Şi astfel se înţelege al doilea gest: a aduce mulţumire (cf. In 6,11). Primul gest este a oferi, al doilea este a aduce mulţumire. Adică a-i spune Domnului cu umilinţă, dar şi cu bucurie: "Tot ceea ce am este darul tău, Doamne, şi pentru a-ţi mulţumi eu pot doar să-ţi redau ceea ce tu cel dintâi mi-ai dăruit, alături de Fiul tău Isus Cristos, adăugând ceea ce pot". Fiecare dintre noi poate adăuga câte ceva. Ce pot să-i dau Domnului? Cel mic ce poate să dea? Săracul, iubire. A spune: "Doamne, te iubesc". Noi, sărmanii: iubirea noastră este aşa de mică! Dar putem s-o dăm Domnului, Domnul o primeşte.
A oferi, a aduce mulţumire şi al treilea gest este a împărtăşi. La Liturghie este Împărtăşania, când împreună ne apropiem de altar pentru a primi trupul şi sângele lui Cristos: rod al darului tuturor transformat de Domnul în hrană pentru toţi. Este un moment foarte frumos, cel al Împărtăşaniei, care ne învaţă să trăim fiecare gest de iubire ca dar de har, fie pentru cel care dă, fie pentru cel care primeşte.
Fraţilor, surorilor, să ne întrebăm: Eu cred cu adevărat, prin harul lui Dumnezeu, că am ceva unic de dăruit fraţilor sau mă simt în mod anonim "unul între cei mulţi?". Sunt protagonist al unui bine de dăruit? Sunt recunoscător Domnului pentru darurile cu care încontinuu îmi manifestă iubirea sa? Trăiesc împărtăşirea cu alţii ca un moment de întâlnire şi de îmbogăţire reciprocă?
Fecioara Maria să ne ajute să trăim cu credinţă fiecare celebrare euharistică şi să recunoaştem şi să gustăm în fiecare zi "minunile" harului lui Dumnezeu.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Asigur rugăciunea mea pentru victimele marii alunecări de teren care a distrus un sat în sudul Etiopiei. Sunt aproape de acea populaţie aşa de încercată şi de cei care duc ajutor.
Şi în timp ce în lume există atâţia oameni care suferă din cauza calamităţilor şi a foamei, se continuă să se construiască şi să se vândă arme şi să se ardă resurse, alimentând războaie mari şi mici. Acesta este un scandal pe care comunitatea internaţională n-ar trebui să-l tolereze şi contrazice spiritul de fraternitate al Jocurilor Olimpice abia începute. Să nu uităm, fraţilor şi surorilor: războiul este o înfrângere!
Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor. Tema, "La bătrâneţe să nu mă părăseşti" (cf. Ps 71,9). De fapt, abandonarea bătrânilor este o realitate tristă cu care nu trebuie să ne obişnuim. Pentru mulţi dintre ei, mai ales în aceste zile de vară, singurătatea riscă să devină o povară greu de suportat. Ziua de astăzi ne cheamă să ascultăm glasul bătrânilor care spun: "Nu mă părăsi!" şi să răspundem: "Nu te voi părăsi!". Să întărim alianţa dintre nepoţi şi bunici, dintre tineri şi bătrâni. Să spunem "nu" singurătăţii bătrânilor! Viitorul nostru depinde mult de modul în care bunicii şi nepoţii vor învăţa să trăiască împreună. Să nu-i uităm pe bătrâni! Şi aplauze pentru toţi bunicii, pentru toţi!
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini veniţi din diferite părţi ale Italiei şi ale lumii. Îndeosebi salut participanţii la Congresul General al Uniunii Apostolatului Catolic; tinerii din Acţiunea Catolică din Bologna şi cei din Unitatea pastorală Riviera del Po-Sermide, în Dieceza de Mantova; grupul celor de optsprezece ani din Dieceza de Verona; şi animatorii de la Oratoriul "Carlo Acutis" din Quartu Sant'Elena.
Trimit un salut celor care participă la încheierea Sărbătorii Sfintei Fecioare de pe Muntele Carmel la Trastevere: în această seară va fi procesiunea Sfintei Fecioare Maria "fiumarola" pe Tibru. Să învăţăm de la Maria, Mama noastră, să practicăm evanghelia în viaţa zilnică! Am auzit câteva cântece neocatecumenale... După aceea mi-ar plăcea să le aud din nou!
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
