|
| © Vatican Media |
Dragi fraţi întru episcopat,
Dragi preoţi, călugăriţe şi călugări,
Dragi surori şi dragi fraţi în Domnul!
Aş fi voit să fiu cu voi personal pentru a împărtăşi acest moment de credinţă şi de comuniune, dar, din cauza convalescenţei mele, mă unesc cu voi spiritual, mulţumindu-vă din inimă pentru rugăciunile voastre.
Adresez salutul meu afectuos vouă care din Republica Cehă aţi venit la Roma pentru a face pelerinajul naţional în acest An Jubiliar. Îl salut cu recunoştinţă pe preşedintele Conferinţei Episcopale, Mons. Jan Graubner, pe toţi episcopii prezenţi, pe preoţi, pe consacraţi şi pe credincioşii laici. Drumul vostru este un semn concret al dorinţei de a reînnoi credinţa, de a confirma legătura cu succesorul lui Petru şi de a mărturisi cu bucurie adeziunea voastră la Domnul care merge mereu cu noi, ne susţine în încercări şi ne cheamă să fim martori ai păcii sale şi ai iubirii sale. El este fidel faţă de promisiunile sale, de aceea speranţa nu înşală niciodată! (cf. Rom 5,5; Bula Spes non confundit).
Drumul vostru de credinţă se inserează în bogata tradiţie creştină a ţinutului vostru, luminată de mărturia sfinţilor Adalbert, Ciril şi Metodiu şi atâţia alţii. Ei au dus lumina evangheliei cu curaj şi răbdare, chiar şi în locuri unde părea imposibil. Exemplul lor ne învaţă că misiunea creştină nu se bazează pe rezultatele vizibile, ci pe fidelitatea faţă de Dumnezeu. Şi noi suntem chemaţi să vestim evanghelia cu încredere, fără a ne teme de dificultăţi şi obstacole. Sfântul Paul ne aminteşte: "Eu am plantat, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească" (1Cor 3,6). Misiunea noastră este să semănăm şi să irigăm cu iubire şi perseverenţă, fără a ne descuraja.
Dumnezeu ne cere să oferim puţinul care suntem şi în care locuim. Să ne gândim la cele cinci pâini şi doi peşti: în mâinile lui Isus au devenit hrană îmbelşugată pentru o mulţime (cf. Mt 14,13-21). Aşa se întâmplă şi cu angajarea noastră în credinţă: dacă o încredinţăm Domnului cu inimă generoasă, el va fi cel care o va înmulţi şi o va face să rodească în moduri pe care nici măcar nu ni le putem imagina. De aceea, nu trebuie să ne pierdem încrederea niciodată. Dumnezeu acţionează şi atunci când nu vedem imediat efectele. Istoria sfinţilor voştri ne învaţă asta: să ne gândim la perseverenţa lui Ioan Nepomuk şi a atâtor alţi martori ai credinţei din ţara voastră. Viaţa lor ne arată că acela care se încrede în Dumnezeu nu este abandonat niciodată, chiar şi în momentele de încercare, ca acelea ale persecuţiei.
Să mergem împreună, păstori şi popor, pe acest frumos drum al credinţei. Să ne susţinem unii pe alţii şi să devenim, cu viaţa noastră, martori de pace şi de speranţă într-o lume care are atâta nevoie de asta, şi în Europa. Credinţa noastră nu este numai pentru noi, ci este dar de împărtăşit cu bucurie.
Încredinţez pelerinajul vostru Fecioarei Maria, Mama Speranţei, ca să fiţi întăriţi în credinţă, în speranţă şi în caritate. Binecuvântez din inimă pe voi toţi şi poporul vostru. Şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine.
Din Vatican, 26 martie 2025
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
