Papa Francisc: Cardinalul Martini, maestru al dialogului fără margini
Un om şi un episcop care cu "stilul sinodal", deschis la dialog şi întemeiat pe iubirea faţă de Sfânta Scriptură, poate "să inspire o viaţă mai bogată în sens şi o convieţuire mai fraternă" şi civilizaţiei de astăzi. Aşa scrie papa Francisc despre cardinalul Carlo Maria Martini în prefaţa cărţii "Catedra celor care nu cred". Volumul, îngrijit de Enaudi, inaugurează Opera omnia a fostului arhiepiscop de Milano. Reportajul este de Alessandro De Carolis.
"Fiecare credincios poartă în sine ameninţarea necredinţei şi fiecare necredincios poartă în sine germenul credinţei: punctul de întâlnire este disponibilitatea de a reflecta asupra întrebărilor care ne unesc pe toţi". Această convingere care a condus gândirea şi acţiunea pastorală a cardinalului Carlo Maria Martini a fost şi arhitrava religioasă şi culturală care l-a determinat să creeze, în 1987, "Catedra celor care nu cred", un spaţiu care să pună în confruntare, în jurul unei teme specifice, motivele celui care crede şi ale celui care nu crede.
Stil sinodal
Papa Francisc subliniază, în prefaţa la volumul cardinalului Martini, intuiţia care l-a dus la naşterea acelei iniţiative. Cardinalul, scrie el, "a intuit fecunditatea contribuţiei pe care comunităţile creştine o pot da societăţii civile astăzi dacă fac acest efort de mediere pe planul etic şi antropologic", adică "principiile credinţei, departe de a se transforma în motiv de conflict şi de contrapoziţie în cadrul convieţuirii civile, pot şi trebuie să fie trăibile şi apetisante şi pentru alţii, în cel mai mare consens şi înţelegere posibile şi să motiveze în profunzime angajarea pentru dreptate şi pentru solidaritate".
Intuiţia de la baza "Catedrei" este fiică, explică Papa, a unui om care şi-a însuşit liniile care au provenit din Conciliul al II-lea din Vatican. Înainte de toate, notează "stilul de sinodalitate", întemeiat pe "o atitudine de ascultare şi de discernământ a ceea ce Duhul mişcă în conştiinţa poporului lui Dumnezeu, în varietatea componentelor sale" şi, în acelaşi timp, pe "grija pentru ca diferenţele să nu degenereze în conflict distructiv". Martini, aminteşte Francisc, "nu voia să facă concesiuni modelor sau investigaţiilor sociologice, ci era purtat de o unică întrebare de fond: «În ce mod Isus Cristos, viu în Biserică, este astăzi izvor de speranţă?»".
Dialog dincolo de margini
Este un al doilea "stil" care caracterizează slujirea martiniană a fost cel al dialogului la nivel pastoral şi spiritual. Îndeosebi, afirmă Papa, a încercat "activ să întâlnească pe cel care în comunitatea credincioşilor nu se recunoştea imediat", determinat de o "privire" care ţinea îndreptată "dincolo de graniţele consolidate, favorizând o Biserică misionară «în ieşire» şi nu închisă asupra sieşi, făcând să se evidenţieze mesajul universal al Evangheliei, aducător de lumină şi de inspiraţie pentru toate persoanele".
Maestru al Sfintei Scripturi
Această continuă "invitaţie de «a deveni aproapele» faţă de cei care sunt puşi deoparte", proprie a misiunii fostului arhiepiscop de Milan, "a răsunat cu putere şi eficacitate - recunoaşte Francisc - în cadrul societăţii civile şi în lumea politicii". Şi acest lucru a fost posibil graţie celui de-al treilea aspect care a caracterizat acţiunea sa: "familiaritatea cardinalului cu Cuvântul lui Dumnezeu", al cărui vestitor şi dispensator magisterial a fost. "Tocmai atenţia sa constantă faţă de tezaurul Scripturii face în aşa fel încât - susţine Papa - încât cuvintele cardinalului Martini nu pot fi văzute ca nişte consideraţii dictate de bunul simţ sau de teorii politice; în simultaneitatea şi profunzimea lor simultană, ele exprimă toată bogăţia tradiţiei ajungând să interpeleze fiecare persoană şi fiecare popor". Între altele, remarcă Francisc, "în această apropiere a sa de ascultarea şi de predicarea Cuvântului", fostul conducător al Bisericii ambroziene a valorizat "în mod original spiritualitatea Societăţii lui Isus", punând în valoare "pedagogia ignaţiană".
Magisteriu umanizator
Pentru papa Francisc, publicarea Opera omnia a cardinalului Martini este aşadar preţioasă şi necesară, "o invitaţie continuă de a reflecta împreună asupra modului în care construim viitorul planetei noastre şi de a căuta drumuri împărtăşite de eliberare şi de speranţă. Ea - termină el - va putea fi de mare ajutor în lumea noastră aşa de marcată de forţe dezagregatoare şi dezumanizatoare pentru a inspira o viaţă mai bogată în sens şi o convieţuire mai fraternă".
(După Radio Vaticana, 19 octombrie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
