|
| © Vatican Media |
În Bazilica "Santa Maria Maggiore", la şase luni de la deces, numeroşi pelerini aduc omagiu la locul de înmormântare al pontifului argentinian, care rămâne în inima multora pentru apropierea sa de persoanele vulnerabile. Cardinalul Makrickas, arhipăstorul Bazilicii liberiene: "Oamenii sunt atraşi de bucuria sa de a trăi evanghelia cu autenticitate".
Trandafirul alb aşezat lângă inscripţia "Franciscus" pare darul pentru cei care, sub cerul plumburiu al Romei, au fost prinşi de ploaia dimineţii şi totuşi stăteau la coadă pentru a intra în Bazilica papală "Santa Maria Maggiore". Acolo, în faţa mormântului Papei Francisc, au găsit alinare şi au adus propriul omagiu marţi, 21 octombrie 2025, exact la şase luni de la moartea sa. Între Capela Paulină şi Capela Sforza, acest colţ alb, dominat de reproducerea crucii pectorale care l-a însoţit o mare parte din viaţă, primeşte rugăciunile şi implorările celor care l-au simţit pe Francisc alături de ei în cei peste 12 ani de pontificat. "Apropiere" este cuvântul pe care pelerinii îl repetă atunci când vorbesc despre el; "simplitate" este cealaltă arhitravă a învăţăturii sale.
Evanghelia în autenticitatea sa
Coada credincioşilor care vor să treacă prin Poarta Sfântă şi să se roage în faţa mormântului lui Francisc începe dis-de-dimineaţă. "Fluxul de pelerini - explică arhipăstorul Bazilicii Santa Maria Maggiore, cardinalul Rolandas Makrickas - nu a încetinit niciodată, iar în timpul Jubileului Tineretului din august, în numai patru zile, am ajuns chiar la 100.000". Sunt cifre mari, dar ceea ce îl impresionează pe cardinal este devoţiunea şi admiraţia "pentru o viaţă trăită în mod evanghelic, care a atins atâtea inimi". "Oamenii care sunt atraşi de bucuria de a trăi evanghelia în esenţa sa, cu autenticitate, au văzut în Papa Francisc modul de a o pune în practică, cu cuvinte şi gesturi clare". Chiar şi în simplitatea mormântului său, subliniază cardinalul, recunosc viaţa sa.
"Marie, priveşte-mă!"
"Mulţi - afirmă arhipăstorul - întrebă unde se află capela în care s-a rugat Papa Francisc. Pentru mine, aceasta este o moştenire foarte preţioasă pentru Biserică, deoarece viaţa sa de rugăciune, de apostolat şi de misiune i-a învăţat pe oameni să se apropie mai mult de Născătoarea de Dumnezeu şi în special de Salus Populi Romani". Jorge Mario Bergoglio a îngenuncheat ca să se roage în faţa Fecioarei de 126 de ori, înainte şi după numeroasele sale călătorii apostolice, "rugăciunile sale - aminteşte Makrickas - erau simple, odată mi-a spus că nu a venit să privească faţa Mariei, ci să o lase să-l privească, să privească viaţa sa şi să inspire gândurile sale". "Dorinţa de a fi privit de Născătoarea de Dumnezeu - conchide cardinalul - duce într-adevăr la o mai bună cunoaştere a voinţei fiului său, Isus".
Iubirea faţă de cei din urmă
Spre mijlocul dimineţii, grupul sosit din Parohia "Sfântul Ambroziu" din Vignate, în provincia Milano, însoţit de viceprimarul Daniele Calvi, devine tot mai numeros. Se îndreaptă încet-încet spre punctele de control al securităţii. Majoritatea sunt pensionari, înfăşuraţi în pelerine de ploaie pentru a se proteja de ploaie. Nadia este o bunică, iar la menţionarea Papei Francisc, o urmă de emoţie apare în ochii ei, aminteşte că pelerinajul lor jubiliar fusese decis înainte de moartea papei, dar că Duhul Sfânt alege întotdeauna persoana potrivită la momentul potrivit. "Am fost întotdeauna impresionată de atenţia Papei Francisc faţă de cei din urmă, de caritatea care emana din ea. A demonstrat atât de mult cu faptele, pentru că atât de multe cuvinte sunt rostite". Şi Giorgio face parte din acelaşi grup şi, vorbind despre Francisc, spune că a fost "un mare papă". "A fost o prezenţă constantă în viaţa noastră de zi cu zi", spune Matteo, care se defineşte ca fiind puţin observator. Se adăposteşte sub o umbrelă de culoare deschisă cu Lorella, care, la fel ca el, este profesionistă în IT. Pentru ea, "simplitate" este cuvântul cu care să-l amintim pe Papa Francisc: simplu în abordare, în gesturi şi în viaţa de zi cu zi.
Paternitatea lui Francisc
În schimb episcopul copt Antonios Aziz Mina, canonic al Bazilicii Papale, merge rapid. Are ochi albaştri intenşi şi este bucuros să răspundă la întrebări despre papa care a venit "de la capătul lumii". "L-am însoţit de mai multe ori la capela Salus Popoli Romani când se reculegea în faţa Fecioarei, încurajând pe toţi să recite Rozariul şi să simtă maternitatea Mariei". Prelatul relatează omagiul adesea adus de numeroşii credincioşi argentinieni care, la fel ca el, au simţit şi simt că Papa Francisc este un tată. Pentru episcopul Mina, acesta "este lucrul cel mai emoţionant al personalităţii sale".
Periferiile existenţiale
Sofia şi Filippo sunt doi studenţi din Villanova Santa Margherita, nu departe de Veneţia. Au crescut urmărindu-l pe Papa Francisc la televizor, iar Filippo nu a uitat atenţia pontifului faţă de tineri şi faţă de natură. Sofia, pe de altă parte, îl preţuieşte pentru acel "Buonasera" (bună seara) când a apărut la Loja Binecuvântărilor, un salut fără prea multe pretenţii, la scurt timp după ce a fost ales episcop de Roma. Giuliana, care este italo-braziliană, spune că vizitează adesea mormântul de la "Santa Maria Maggiore" pentru a se simţi mai aproape şi pentru a găsi pace. Părintele Johannes, paroh din dieceza germană de Trier, şi părintele Emmanuel, care conduce un grup din Bruxelles, sunt de acord cu noua perspectivă oferită de Francisc cu privire la periferiile existenţiale şi materiale. "Este foarte frumos - spune părintele Emmanuel cu accent francez - să începem pelerinajul nostru aproape de el şi aproape de Maria, să mergem cu Isus în acest An Sfânt".
Aproape în afara bazilicii, Estela se apropie, zâmbind larg. Este pentru prima dată când se află la Roma şi este impresionată de atâta frumuseţe. Este mexicană, dar trăieşte în Statele Unite. "Papa Francisc - spune ea - este un înger foarte frumos pentru mine. Îl iubesc foarte mult. Ceea ce m-a impresionat întotdeauna la el a fost faptul că îi vedea pe toţi la fel - fie că erai galben, negru, bărbat sau femeie, pentru el toţi erau egali, aşa cum suntem egali în ochii lui Dumnezeu". Ploaia s-a oprit, un soare timid a ieşit la iveală, iar pelerinii îşi pun deoparte umbrelele şi impermeabilele şi continuă să se alinieze, hotărâţi să-i aducă un omagiu Papei Francisc, aducându-i în dar amintiri, griji şi gânduri, dar mai presus de toate, rugăciunea lor sinceră.
Benedetta Capelli şi Daniele Piccini
(După Vatican News, 21 octombrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
