Episcopul de Roma a dialogat îndelung cu preoţii săi în bazilica "Sfântul Ioan din Lateran"
Cu sprijinul milostivirii
Biserica nu se prăbuşeşte pentru că şi astăzi sfinţenia atâtor femei şi a atâtor bărbaţi este mai puternică decât orice scandal
Privirea milostivă a lui Isus îl susţine pe preot în truda zilnică a misiunii sale. Aşa este, de şaizeci de ani, pentru Jorge Mario Bergoglio. Devenit episcop de Roma în urmă cu şase luni, astăzi 16 septembrie a făcut un pas decisiv pentru a intra în inima diecezei sale. În bazilica Sfântul Ioan din Lateran, catedrala din Roma, Papa Francisc a dialogat îndelung cu clerul său.
"Mă simt preot" a destăinuit el. Şi, reparcurgând şi experienţele sale personale la Buenos Aires, a revelat că nu a avut niciodată ispita de a se simţi mai important decât când este Papă. Clerului roman a cerut îndeosebi să se roage pentru el. Mai ales la 21 septembrie, sărbătoarea sfântului Matei. Deoarece chiar în ziua aceea, în urmă cu şaizeci de ani, a descoperit vocaţia la preoţie.
În prima parte a întâlnirii - introdusă de Veni Creator Spiritus şi de un text din Evanghelia lui Ioan - Papa a vorbit înainte de toate despre truda bună a preotului pentru misiunea în mijlocul poporului. A fi preot, a asigurat el, înseamnă a lucra mult, pentru că oamenii de astăzi au astăzi mai mult ca oricând atâtea exigenţe. Şi senzaţia oboselii, a adăugat el, cuprinde pentru preot şi întrebări puternice despre el însuşi, despre bunătatea vocaţiei proprii şi despre renunţările pe care ea le comportă, prima dintre toate paternitatea biologică. Dar este o oboseală pe care preotul o trăieşte şi o depăşeşte cu toată fiinţa sa. Printre diferitele exemple biblice la care s-a referit, episcopul de Roma a indicat-o mai ales pe Maria care, aşa cum spunea Ioan Paul al II-lea, avea o "specială trudă a inimii". De altfel, rugăciunea şi apropierea de alţii, începând de la propriul episcop, sunt pentru preot un antidot eficace în momentele de oboseală mai mare.
Apoi Papa Francisc a răspuns la întrebările a cinci reprezentanţi ai clerului roman, tratând împreună cu ei câteva probleme centrale în viaţa Bisericii. Imediat i-a invitat pe preoţi să fie curajoşi, să aibă o creativitate justă, care să nu însemne a face ceva nou neapărat, pentru a ajunge la convertirea pastorală necesară. Parohiile, a recomandat el, trebuie să fie mereu deschise şi primitoare, eventual cu un duhovnic la dispoziţie. Şi laicii care se ocupă de administraţie trebuie să arate oamenilor chipul primitor al Bisericii. Este vorba, în bună măsură, de a găsi mereu noi căi pentru ca Evanghelia să fie vestită şi mărturisită în realităţile vieţii zilnice. Astfel este important a căuta noi căi, adaptate şi adecvate la persoanele cărora ne adresăm: de exemplu, facilitând participarea la cursurile pre-baptismale şi implicând laicii în misiuni de cartier. Într-un oraş mare ca Roma, a recunoscut Pontiful, primirea cordială nu este mereu uşor de organizat. Însă persoanele, a remarcat el cu putere, nu trebuie să aibă niciodată impresia că se află în faţa unor funcţionari cu interese economice şi nu spirituale.
Episcopul de Roma a sugerat apoi să se ţină vie amintirea naşterii propriei vocaţii, a primei iubiri faţă de Isus: este sentimentul propriu al unui îndrăgostit şi preotul trebuie să fie un îndrăgostit mereu. O Biserică fără amintire, de altfel, nu are viaţă. Tocmai acest stil de amintire contribuie şi la a nu cădea în riscul mondenităţii spirituale.
Un alt aspect decisiv este de a şti să se spună adevărul fără a lăsa niciodată singure persoanele aflate în dificultate. De fapt, adevărul lui Dumnezeu merge mereu în acelaşi pas cu însoţirea personală. Nu e vorba de a fi cu mânecă largă sau rigizi: nici una nici cealaltă nu sunt atitudini milostive. În schimb trebuie primit celălalt, trebuie însoţit, exact ca Isus cu cei doi discipoli de la Emaus.
Papa Francisc n-a ascuns desigur problemele şi scandalurile chiar foarte grave, cum ar fi pedofilia, care ating Biserica. Însă Biserica nu se prăbuşeşte, a asigurat el răspunzând unui preot care în intervenţia sa s-a referit la visul lui Inocenţiu al III-lea care l-a văzut pe Francisc de Assisi susţinând edificiul înclinat al Bisericii. Şi nu se prăbuşeşte pentru că astăzi, ca întotdeauna, există atâta sfinţenie zilnică: există multe femei şi mulţi bărbaţi care trăiesc credinţa în viaţa de fiecare zi. Şi sfinţenia este mai puternică decât scandalurile. În această privinţă, Papa a povestit dialogul telefonic, care a avut loc ieri, duminică 15 septembrie, cu o femeie din Buenos Aires care îi scrisese o scrisoare pe un şerveţel de hârtie. Cel care a adus-o Pontifului vineri a fost directorul televiziunii catolice din arhidieceza de Buenos Aires. Femeia, care face curăţenie în aeroportul din capitala argentiniană, are un fiu dependent de droguri şi şomer. Şi lucrează pentru el, sperând în viitorul tânărului. Aceasta este sfinţenie, a comentat Papa.
Întâlnirea s-a încheiat cu trei întrebări despre periferiile existenţiale. Înainte de toate Papa a repetat cuvintele rostite la centrul Astalli, elogiind generozitatea Romei, dar încurajând să se facă şi mai mult. Şi congregaţiilor călugăreşti care au puţine vocaţii le-a recomandat din nou să nu cadă în ispita de a se agăţa de bani, ci să aibă curajul de a deschide celor nevoiaşi porţile.
În afară de asta, pentru Pontif realitatea se înţelege mai bine de la periferie şi nu de la centru care, în schimb ne pune în pericol de atrofiere. Şi periferiile nu sunt numai cele geografice. În sfârşit, episcopul de Roma a încheiat întâlnirea tratând problemele referitoare la nulitatea căsătoriei, o temă care este îndrăgită de Benedict al XVI-lea. şi a făcut cunoscut că sunt propuneri, studii şi aprofundări în desfăşurare. Vor vorbi despre asta în octombrie grupul celor opt cardinali şi următorul sinod al Episcopilor. Aceste situaţii, a adăugat el, sunt o adevărată periferie existenţială care cere curaj pastoral, mereu în adevăr şi în dreptate.
La sosirea sa, cu douăzeci de minute înainte de ora prevăzută, Papa a fost primit de cardinalul vicar Agostino Vallini, care în salutul său a povestit că această întâlnire a fost pusă în program de nouă episcop de Roma imediat ce a fost ales. Dieceza a dăruit episcopului său o icoană care-l reprezintă pe sfântul Francisc care susţine Biserica, operă a preotului paroh Massimo Tellan. La sfârşit, înainte de a se întoarce în Vatican după peste două ore şi zece minute, Pontiful i-a întâlnit pe fraţii minori care desfăşoară slujirea de penitenţiari în bazilica din Roma. Şi i-a invitat să fie milostivi.
(după L'Osservatore romano, 16-17 septembrie 2013)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
