|
| © Vatican Media |
Amintirea prefectului Dicasterului pentru Episcopi, care l-a cunoscut pe Jorge Mario Bergoglio pe când acesta era arhiepiscop de Buenos Aires şi a legat cu el o prietenie care s-a consolidat de-a lungul anilor, mai ales în ultimele două ale mandatului cardinalului la Curie. A fost "un om care a vrut să trăiască evanghelia în mod autentic, cu consecvenţă", subliniază cardinalul augustinian. Printre învăţăturile sale cele mai preţioase s-a numărat dorinţa sa pentru "o Biserică săracă, care merge cu săracii, care îi serveşte pe săraci".
Coerenţa, autenticitatea, dorinţa de a trăi evanghelia şi acea apropiere deosebită faţă de cei săraci şi cei care suferă. Şi apoi iubirea faţă de Biserică, acel a voi "să dea totul pentru a o sluji" şi "simţul său de responsabilitate". Din personalitatea Papei Francisc sunt aceste trăsături care l-au impresionat mereu pe cardinalul Robert Prevost, prefect al Dicasterului pentru Episcopi.
Întâlnirile din Argentina
Emoţionat, conducătorul Dicasterului împărtăşeşte amintirea sa personală despre pontif. Relatează că l-a cunoscut pe Jorge Mario Bergoglio când era arhiepiscop de Buenos Aires, descrie câteva aspecte ale caracterului său, prezintă anedocte. "Am avut mereu impresia unui om care voia să trăiască autentic, cu coerenţă, evanghelia", spune el. "În timpurile în care eram prior general al augustinienilor, de mai multe ori, în timpul vizitelor la confraţii mei din Argentina, când încă era cardinal, am avut oportunitatea de a-l întâlni şi de a vorbi cu el, în manieră informală şi despre probleme mai instituţionale." Ales papă, Francisc a celebrat prima sa Liturghie publică, la 13 martie 2013, în Parohia "Sfânta Ana" din Vatican, încredinţată grijii pastorale a călugărilor augustinieni, şi cu acea ocazie Prevost l-a reîntâlnit. "Mă întrebam dacă îşi va aminti de mine şi când a sosit şi a intrat în sacristie, văzându-mă, m-a recunoscut imediat şi am început să vorbim." Un dialog, cel cu fostul prior general al Ordinului Sfântului Augustin, care a continuat. "Terminând mandatul meu, în acelaşi an, ne-am gândit să-l invităm pe Sfântul Părinte să prezideze, la 28 august, Liturghia de deschidere a Capitulului General" în Bazilica "Sant'Agostino in Campo Marzio", la Roma. Bergoglio, "spre marea surprindere a tuturor", a acceptat cu plăcere. Biserica aceea o cunoştea bine, pentru că atunci când venea în capitală, când era cardinal, se caza mereu acolo aproape, la Casa Clerului, în via della Scrofa, şi mergea să se roage la mormântul Sfintei Monica păstrat acolo.
Preocuparea papei faţă de oamenii din Peru
După puţin mai mult de un an, la 3 noiembrie 2014, Francisc îl numeşte pe Prevost administrator apostolic al Diecezei de Chiclayo, în Peru, şi după aceea episcop. Ca păstor al acelei turme mici din regiunea Lambayeque, călugărul augustinian îl întâlneşte iarăşi pe papa, care a manifestat mereu preocuparea sa faţă de acei oameni. "Mă întreba: «Cum te simţi? Cum merg lucrurile?»". "A dat atâtea lucruri Bisericii - adaugă cardinalul -, gesturile sale de apropiere vorbesc cu atâta elocvenţă." Prevost reevocă şi vizita apostolică a lui Francisc în Peru, în 2018, şi acea femeie de 99 de ani, oarbă, din dieceza sa, venită la Trujillo pentru că dorea un contact cu pontiful. "El a coborât din maşină, s-a apropiat de ea şi a salutat-o. Ne-a lăsat atâtea exemple de acest tip; în umanitatea sa foarte frumoasă, a voit să trăiască evanghelia şi să transmită evanghelia", afirmă prefectul Dicasterului pentru Episcopi. Despre Bergoglio evidenţiază şi bucuria, aceeaşi care transpare în exortaţia apostolică Evangelii gaudium "despre vestirea evangheliei în lumea actuală", "care ne aminteşte ceea ce spune evanghelia, şi ceea ce repetăm în acest timp de Paşte: a trăi bucuria evangheliei, a credinţei, a-l recunoaşte pe Isus Cristos".
Aproape de cei din urmă
Gândul cardinalului Prevost merge şi la prima călătorie apostolică a Papei Francisc la Lampedusa, la "apropierea de migranţi, până în aceste ultime luni, şi atunci când a scris", în februarie, acea scrisoare către episcopii din Statele Unite "despre importanţa de a fi aproape de cei care suferă şi de a avea inima lui Isus Cristos", când a fost pus în practică programul de deportare în masă a imigraţilor şi a refugiaţilor clandestini. Cardinalul menţionează apoi ultima vizită a papei la "Regina Coeli", în Joia Sfântă, un gest care "vorbeşte foarte mult: faptul de a voi să meargă, în pofida multelor probleme de sănătate, dificultăţile pe care le avea, pentru a face ca în toţi anii, pentru a celebra această zi atât de importantă în viaţa Bisericii cu deţinuţii, şi a comunica, astfel, această apropiere, această iubire pe care Isus ne-a lăsat-o nouă tuturor".
O întâlnire săptămânală
Cu Papa Francisc, apoi, Prevost, în calitate de prefect al Dicasterului pentru Episcopi, de doi ani avea o întâlnire fixă, în fiecare sâmbătă dimineaţa. "Până la sfârşit, a voit să dea totul slujirii sale, muncii, slujirii în Biserică", continuă cardinalul vorbind despre întâlnirea săptămânală cu pontiful. "La început era la ora 8.00 dimineaţa. Dar uneori ajungeam la 7.30 şi el mă aştepta deja, aşa am început să merg un pic mai devreme şi uneori el anticipa". Se tratau teme importante, dar Francisc adăuga adesea o recomandare: "Îmi spunea, printre alte lucruri, la sfârşitul audienţei: «Să nu pierzi simţul umorului, trebuie zâmbit»". Prevost aminteşte de rugăciunea Sfântului Tomas Morus, citată de mai multe ori de papa pentru a îndemna să se meargă înainte în "lucrurile de mare responsabilitate, cu mare încredere în harul Domnului". Francisc nu se cruţa "în slujirea Bisericii", continuă Prevost, specificând că pontiful era mereu "foarte bine informat despre lucruri". "De atâtea ori, înainte ca eu să ajung, el studiase deja problemele, ştia ce decizii voia să ia. Urmărea cu adevărat nu numai munca Dicasterului pentru Episcopi, ci şi - ştiu prin conversaţii cu diferiţi prefecţi - a celorlalte Dicastere." Iubea aşa de mult Biserica şi "a duce înainte ceea ce el a înţeles, era parte din misiunea sa. Era neobosit, chiar şi în aceste ultime săptămâni, după spitalizare. Când s-a întors la «Sfânta Marta», am avut câteva întâlniri, şi în acele ocazii am putut cunoaşte cât de curajos era; se dădea în întregime pe sine însuşi pentru a sluji Biserica".
Ecclesia semper reformanda est
În pontificatul său "ne-a transmis nouă tuturor acest spirit de a voi să continue ceea ce a început cu Conciliul Vatican II, necesitatea de a reînnoi mereu Biserica, semper reformanda est", mai reflectează cardinalul augustinian, care aminteşte răspunsurile date de Bergoglio într-un interviu cu privire la marea adunare voită de Ioan al XXIII-lea. "Mai este mult de făcut, trebuie continuat." "Un spirit, o atitudine fundamentală pentru noi toţi - afirmă Prevost -. Nu putem să ne oprim, nu putem să ne întoarcem. Trebuie să vedem ce Duhul Sfânt vrea ca Biserica să fie astăzi şi mâine, pentru că lumea de astăzi, în care trăieşte Biserica, nu este egală cu aceea de acum zece sau douăzeci de ani - consideră cardinalul -. Aşadar, mesajul este mereu acelaşi: a-l proclama pe Isus Cristos, a proclama evanghelia, dar este diferită maniera de a ajunge la oamenii de astăzi, la tineri, la săraci, la politicieni." Prevost afirmă că papa a lăsat un mesaj puternic autorităţilor lumii şi este necesar să mergem "înainte".
O Biserică săracă ce merge cu săracii
Printre învăţăturile pe care Francisc le-a lăsat, trebuie preţuită, mai ales, cea a "iubirii faţă de săraci", afirmă, apoi, cardinalul, acea voinţă a sa "o Biserică săracă, ce merge cu săracii, care îi slujeşte pe săraci". "Eu cred că mesajul evangheliei se înţelege mult mai bine din experienţa săracilor, care nu au nimic - mai reflectează cardinalul -, care încearcă să trăiască credinţa şi găsesc în Isus Cristos totul. Consider că în acest sens papa a lăsat un exemplu foarte mare pentru lume. Mie, personal, mi l-a lăsat, pentru munca mea ca episcop în Peru, ca misionar, şi pentru atâtea alte lucruri."
Reflecţie şi recunoştinţă
Dar cum să adunăm moştenirea Papei Francisc? "Greu de răspuns", la puţine ore de la moartea pontifului recunoaşte în mod obiectiv Prevost. "Personal, consider că această perioadă de pierdere, de tristeţe trebuie trăită, înainte de toate, în tăcere, cu profundă reflecţie, recunoştinţă. Eu, cel puţin, voi avea nevoie de mult timp pentru a aprecia, pentru a înţelege cu adevărat ceea ce papa mi-a lăsat mie, Bisericii şi lumii", conclude prefectul Dicasterului pentru Episcopi. Pentru cardinalul Prevost trebuie "să trăim acest moment, ca Sâmbăta Sfântă, chiar dacă deja am celebrat Învierea lui Cristos", să trăim acest mare mister care este viaţa aşa cum a voit să ne înveţe Papa Francisc.
Tiziana Campisi
(După Vatican News, 22 aprilie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
