|
| © Vatican Media |
A existat o mare participare cu diferiţi lideri religioşi la celebrarea de marţi, 22 aprilie, în Catedrala Metropolitană din Buenos Aires pentru a aduce un omagiu lui Jorge Mario Bergoglio. Printre prelaţii argentinieni, Monseniorul Giobando a declarat presei de la Vatican: "Oriunde ar fi fost el, în apropiere erau întotdeauna oameni săraci care primeau sprijinul său. Iar aceasta este o binecuvântare". Iar Monseniorul Carrara: "A fost un profet al demnităţii umane".
Oraşul natal al lui Jorge Mario Bergoglio îl plânge pe păstorul său. O celebrare cu lideri din diferite religii a umplut marţi, 22 aprilie 2025, catedrala mitropolitană din Buenos Aires pentru a aduce omagiu Papei Francisc, eveniment încărcat de simbolism la care au participat, între alţii, evrei şi musulmani umăr la umăr. În biserica mamă dedicată Preasfintei Treimi, care se înalţă în cartierul San Nicolas, s-a ridicat doliul pentru cel care va fi mereu iubit ca "Papa săracilor şi a celor marginalizaţi". Rabinul Daniel Goldman a afirmat că Francisc "nu a uitat niciodată de imigraţi" în rugăciunile sale şi a subliniat importanţa de a exercita înţelegere şi iubire într-o lume aşa de divizată. Islamicii Sheij Salim Delgado Dassum şi Omar Abboud au evidenţiat cum Francisc a fost "purtător de cuvânt al păcii într-o lume de războaie". Apoi spaţiu pentru Kissag Mouradin, din Biserica armeană, pastorului metodist Maria Ponce şi omologului penticostal Norberto Saracco. "Fie să putem duce înainte moştenirea de pace, unitate şi dialog a lui Francisc", a remarcat arhiepiscopul capitalei, Jorge Cuerva.
Giobando: un pontificat terminat aşa cum a început, între oameni
Monseniorul Ernesto Gibando SJ, episcop al Diecezei de Mar del Plata, auxiliar de Buenos Aires din 2014 până în 2024, aminteşte cu mass-media vaticane moştenirea spirituală a lui Francisc, cu care a împărtăşit o prietenie fraternă: "Cred că ne-a lăsat o mărturie de semne şi chiar de cuvinte. Însă cel mai important lucru rămân gesturile sale. Asta este ceea ce am văzut mereu în Francisc, o persoană de fapte şi gesturi concrete, aşa cum am avut în Duminica de Paşte. Gestul său, deşi cu aşa de puţină forţă şi cu fragilitate, mi s-a părut că lărgeşte limitele acestei lumi şi că îi dă lui Dumnezeu harul să binecuvânteze oraşul Roma, dieceza sa şi lumea cu un mesaj de pace pentru atâtea războaie care există în lume. Este un semn elocvent a ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună în acest timp de criză". Începutul şi sfârşitul pontificatului au găsit în acel salut coral adresat Bisericii universale în Piaţa "Sfântul Petru" o analogie foarte evidentă şi surprinzătoare: "A murit aproape de acea piaţă unde erau mii şi mii de pelerini şi credincioşi care au putut să primească binecuvântarea sa. Cred că asta va rămâne imprimat în viaţa noastră. Ca atunci când, în urmă cu doisprezece ani, a ieşit în acelaşi balcon şi a făcut primul său gest, care a fost frumos."
Orfani de un tată care îi ajuta pe săraci
Prelatul iezuit aminteşte mărturia de viaţă pe care Bergoglio a lăsat-o în Argentina: "Mulţi se întreabă de ce nu s-a întors niciodată. Eh, este o întrebare la care timpul va trebui să răspundă, însă faptul că nu a venit înseamnă că a putut să viziteze periferiile lumii. În Argentina cea mai mare majoritate dintre noi este în mare suferinţă. Am primit mesaje de la persoane de alte credinţe, de la fraţi şi surori, din alte religii care sunt foarte, foarte, foarte întristate. Ne simţim un pic orfani, da, pentru acele gesturi ale sale de paternitate şi pentru marea sa preocupare de modul de a-i ajuta pe săraci. Ne spunea mereu cum să facem şi, oriunde se afla, erau mereu săraci în apropiere care primeau sprijinul său. Şi aceasta este o binecuvântare."
Colombo: Francisc a învăţat o milostivire concretă
Şi Monseniorul Marcole Colombo, arhiepiscop de Mendoza şi preşedinte al Conferinţei Episcopale Argentiniene, remarcă la mass-media vaticane determinarea lui Francisc de a fi aproape de poporul lui Dumnezeu până la sfârşit. "Ne-a învăţat să trăim cu picioarele bine înfipte în pământ, cu o inimă generoasă şi o credinţă profund angajată în realitate." Aminteşte că milostivirea predicată de papa nu a fost şi nu este o idee abstractă, ci o practică zilnică, întrupată în acţiuni concrete de duioşie, apropiere şi slujire. "Ne-a făcut să ne întoarcem la rădăcinile noastre de Biserică misionară. Una dintre marele urme ale pontificatului, conform arhiepiscopului, a fost drumul sinodalităţii." "Francisc a confirmat dorinţa noastră de a construi o Biserică fraternă, participativă, unde toţi au glas. Fie ca acesta să fie şi nordul nostru, busola noastră."
|
| © Vatican Media |
Monseniorul Gustavo Oscar Carrara, arhiepiscop de La Plata, hirotonit diacon şi apoi episcop chiar de papa argentinian pe care îl consideră un autentic "om al lui Dumnezeu, un părinte milostiv, un profet al demnităţii umane şi care a încercat să predice bucuria evangheliei pentru toţi", relatează la mass-media vaticane că l-a cunoscut în 1992, când era seminarist şi Bergoglio era auxiliar de Buenos Aires. Carrara, mereu foarte stimat de Bergoglio, a fost vicar al aşa-numitelor villas de urgenţă, barăcile urbane din capitală care continuă să se extindă în ţesutul oraşului. "A condus arhidieceza ca un mare păstor - mărturiseşte el - aşa cum după aceea a arătat că este ca papă. A fost mereu foarte aproape de preoţi, şi considera că episcopul trebuia să fie aşa. Moştenirea pe care a lăsat-o în Argentina - afirmă el - este greu de măsurat. Cred că cu timpul vom fi mai capabili s-o evaluăm. Ne-a învăţat să fim păstori apropiaţi de oameni, pentru a însoţi periferiile geografice şi existenţiale ale oraşului Buenos Aires. Bergoglio a fost un adevărat cadou al lui Dumnezeu. A ascultat strigătul pământului şi al săracilor, lucruri pe care le-a evidenţiat în enciclicele sale. Papa Francisc ne invită să mergem uniţi."
Antonella Palermo
(După Vatican News, 23 aprilie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
