|
| © Vatican Media |
al Sanctităţii Sale Francisc
Crăciun 2022
Iubiţi fraţi şi surori din Roma şi din întreaga lume, Crăciun fericit!
Domnul Isus, născut din Fecioara Maria, să vă aducă vouă tuturor iubirea lui Dumnezeu, izvor de încredere şi de speranţă; şi să aducă în acelaşi timp darul păcii, pe care îngerii au vestit-o păstorilor din Betleem: "Mărire în cer lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte" (Lc 2,14).
În această zi de sărbătoare să ne îndreptăm privirea spre Betleem. Domnul vine în lume într-o peşteră şi este culcat într-o iesle pentru animale, pentru că părinţii săi nu au putut găsi o găzduire, cu toate că Maria ajunsese de acum la ora naşterii. Vine între noi în tăcerea şi în întunericul nopţii, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu nu are nevoie de reflectoare, nici de zgomotul glasurilor umane. El însuşi este Cuvântul care dă sens existenţei, el este lumina care luminează drumul. "Era lumina adevărată - spune Evanghelia - care, venind în lume, luminează pe orice om" (In 1,9).
Isus se naşte în mijlocul nostru, este Dumnezeu-cu-noi. Vine pentru a însoţi viaţa noastră zilnică, pentru a împărtăşi totul cu noi, bucurii şi dureri, speranţe şi nelinişti. Vine ca prunc lipsit de apărare. Se naşte în frig, sărac între săraci. Nevoiaş de toate, bate la uşa inimii noastre pentru a găsi căldură şi adăpost.
Ca păstorii din Betleem, să ne lăsăm învăluiţi de lumina şi să mergem să vedem semnul pe care Dumnezeu ni l-a dat. Să învingem toropeala somnului spiritual şi imaginile false ale sărbătorii care fac să uităm pe cel care este sărbătoritul. Să ieşim din zgomotul care anesteziază inima şi ne induce mai mult să pregătim podoabe şi cadouri decât să contemplăm Evenimentul: Fiul lui Dumnezeu născut pentru noi.
Fraţilor, surorilor, să ne îndreptăm spre Betleem, unde răsună primul scâncet al Principelui păcii. Da, pentru că el însuşi, Isus, el este pacea noastră: acea pace pe care lumea nu o poate da şi pe care Dumnezeu Tatăl a dăruit-o omenirii trimiţându-l în lume pe Fiul său. Sfântul Leon cel Mare are o expresie care, în concizia limbii latine, rezumă mesajul acestei zile: "Natalis Domini, Natalis est pacis", "Naşterea Domnului este Naşterea păcii" (Discurs 26,5).
Isus Cristos este şi calea păcii. El, cu întruparea, pătimirea, moartea şi învierea sa, a deschis trecerea dintr-o lume închisă, oprită de întunericul duşmăniei şi al războiului, la o lume deschisă, liberă să trăiască în fraternitate şi în pace. Fraţilor şi surorilor, să urmăm acest drum! Dar pentru a putea face asta, pentru a fi în măsură să mergem în urma lui Isus, trebuie să ne despuiem de poverile care ne împiedică şi ne ţin blocaţi.
Şi care sunt aceste poveri? Ce este acest "balast"? Sunt aceleaşi pasiuni negative care l-au împiedicat pe Irod şi pe cei de la curtea sa să recunoască şi să primească naşterea lui Isus: adică, alipirea de putere şi de bani, mândria, ipocrizia, minciuna. Aceste poveri împiedică să mergem la Betleem, exclud de la harul Crăciunului şi închid accesul la calea păcii. Şi de fapt, trebuie să constatăm cu durere că, în timp ce ne este dăruit Principele păcii, vânturi de război continuă să sufle geruri asupra omenirii.
Dacă vrem să fie Crăciun, Naşterea lui Isus şi a păcii, să privim la Betleem şi să ne îndreptăm privirea spre faţa Pruncului care s-a născut pentru noi! Şi în acea mică faţă nevinovată, să recunoaştem faţa copiilor care în orice parte a lumii tânjesc după pace.
Privirea noastră să umple feţele fraţilor şi surorilor ucraineni, care trăiesc acest Crăciun în întuneric, în frig sau departe de propriile case, din cauza distrugerii provocate de zece luni de război. Domnul să ne facă pregătiţi pentru gesturi concrete de solidaritate pentru a-i ajuta pe cei care suferă şi să lumineze minţile celor care au puterea de a face să tacă armele şi să pună capăt imediat acestui război nesăbuit! Din păcate, se preferă să se asculte alte motivaţii, dictate de logicile lumii. Dar glasul Pruncului, cine îl ascultă?
Timpul nostru trăieşte o gravă lipsă de pace şi în alte regiuni, în alte teatre ale acestui al treilea război mondial. Să ne gândim la Siria, încă martirizată de un conflict care a trecut în al doilea plan dar nu s-a terminat; şi să ne gândim la Ţara Sfântă, unde în lunile trecute au crescut violenţele şi ciocnirile, cu morţi şi răniţi. Să-l implorăm pe Domnul pentru ca acolo, în ţara care l-a văzut născându-se, să se reia dialogul şi căutarea încrederii reciproce între palestinieni şi israelieni. Isus Prunc să susţină comunităţile creştine care trăiesc în tot Orientul Mijlociu, pentru ca în fiecare din acele ţări să se poată trăi frumuseţea convieţuirii fraterne între persoane care aparţin la diferite credinţe. Să ajute îndeosebi Libanul, pentru ca să se poată ridica în sfârşit, cu sprijinul comunităţii internaţionale şi cu forţa fraternităţii şi a solidarităţii. Lumina lui Cristos să lumineze regiunea Sahel, unde convieţuirea paşnică între popoare şi tradiţii este tulburată de ciocniri şi violenţe. Să orienteze spre o oprire durabilă a focului în Yemen şi spre reconcilierea în Myanmar şi în Iran, pentru ca să înceteze orice vărsare de sânge. Să inspire autorităţile politice şi toate persoanele de bunăvoinţă în continentul american ca să se străduiască pentru a pacifica tensiunile politice şi sociale care interesează diferite ţări; mă gândesc îndeosebi la populaţia haitiană care suferă de atâta timp.
În această zi, în care este frumos este să ne întâlnim în jurul mesei pregătite, să nu ne abatem privirea de la Betleem, care înseamnă "casa pâinii", şi să ne gândim la persoanele care îndură foamea, mai ales copii, în timp ce în fiecare zi mari cantităţi de alimente sunt irosite şi se cheltuiesc resurse pentru arme. Războiul din Ucraina a agravat ulterior situaţia, lăsând populaţii întregi în pericol de foamete, în special în Afganistan şi în ţările din Cornul Africii. Fiecare război - o ştim - provoacă foamete şi exploatează hrana însăşi ca armă, împiedicând distribuirea la populaţii deja suferinde. În această zi, învăţând de la Principele păcii, să ne angajăm toţi, înainte de toate cei care au responsabilităţi politice, pentru ca hrana să fie numai instrument de pace. În timp ce gustăm bucuria de a ne întâlni cu ai noştri, să ne gândim la familiile care sunt mai rănite de viaţă şi la cele care, în acest timp de criză economică, se chinuiesc din cauza şomajului şi duc lipsă de cele necesare pentru a trăi.
Iubiţi fraţi şi surori, astăzi ca şi atunci, Isus, lumina adevărată, vine într-o lume bolnavă de indiferenţă - urâtă boală! - care nu-l primeşte (cf. In 1,11), ba chiar îl respinge, aşa cum se întâmplă multor străini, sau îl ignoră, aşa cum prea des facem noi cu săracii. Să nu uităm astăzi de mulţii evacuaţi şi refugiaţi care bat la uşile noastre în căutare de confort, căldură şi hrană. Să nu uităm de marginalizaţi, de persoanele singure, de orfani şi de bătrâni - înţelepciunea unui popor - care riscă să fie rebutaţi, de deţinuţi pe care îi privim numai pentru greşelile lor şi nu ca fiinţe umane.
Fraţilor şi surorilor, Betleemul ne arată simplitatea lui Dumnezeu, care se revelează nu celor înţelepţi şi pricepuţi, ci celor mici, celui care are inima curată şi deschisă (cf. Mt11,25). Ca şi păstorii, să mergem şi noi fără întârziere şi să ne lăsăm uimiţi de evenimentul inimaginabil al lui Dumnezeu care se face om pentru mântuirea noastră. Cel care este izvorul oricărui bine se face sărac1 şi cere ca pomană umanitatea noastră. Să ne lăsăm înduioşaţi de iubirea lui Dumnezeu şi să-l urmăm pe Isus, care s-a despuiat de gloria sa pentru a ne face părtaşi de plinătatea sa2. Crăciun Fericit tuturor!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Note:
1 Cf. Sf. Grigore din Nazianz, Discurs 45.
2 Cf. Ibid.
