La 8 decembrie, în fiecare an, creştinii o cinstesc pe sfânta Fecioară Maria Neprihănit Zămislită, pe care Preasfânta Treime a ales-o, a rânduit-o şi a pregătit-o din veşnicie, adică a ferit-o de orice pată a păcatului strămoşesc şi a umplut-o cu orice har, încă de la zămislirea ei, pentru a o face Mama vrednică a lui Isus, care avea să ridice păcatele lumii şi să biruiască orice rău.
Adventul este timpul în care Biserica, după modelul Israelului, trăieşte aşteptarea venirii lui Mesia, de la Crăciun, şi de la parusie. Adventul este şi timpul liturgic în care se pune în evidenţă relaţia şi cooperarea Maicii Domnului la misterul răscumpărării. Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, ce se celebrează la începutul Adventului (8 decembrie), nu este o paranteză sau o ruptură a unităţii acestui timp liturgic, ci face parte din acest mister. Maria Neprihănită este prototipul umanităţii mântuite de Isus. În ea, aşa cum găsim în Prefaţa acestei solemnităţi, Dumnezeu "ne-a oferit o imagine a Bisericii, mireasa lui Cristos, fără pată, frumoasă şi strălucitoare."
Din această Prefaţă, de care am amintit deja, aflăm că Maria, în vederea naşterii Mântuitorului Isus, a fost ocrotită de orice pată a păcatului strămoşesc şi a fost umplută cu plinătatea harului. Tot de aici aflăm că, în Maria, Dumnezeu, a voit să ne ofere o imagine a Bisericii din cer, "fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită (cf. Ef 5,27). Tot de aici aflăm că, în Maria Neprihănit Zămislită, Dumnezeu ne-a dăruit şi un model de sfinţenie, un model de trăire coerentă a evangheliei şi o mijlocitoare de haruri.
În continuare voi dezvolta puţin prefigurările mai semnificative din Sfânta Scriptură, care au legătură directă cu lecturile biblice ale solemnităţii Neprihănitei Zămisliri de astăzi. Prima prefigurare din Vechiul Testament, pe care aş vrea s-o amintesc, este cea a Chivotului Legământului, care are legătură cu evanghelia de astăzi (cf. Lc 1,26-38). Între Chivotul Legământului şi Maria Neprihănit Zămislită, sunt multe legături, multe puncte comune. Astfel:
- Chivotul a fost conceput cu totul curat şi frumos. Şi Maria a fost zămislită toată frumoasă şi neprihănită.
- Chivotul s-a lucrat în mulţi ani. Maria a fost pregătită de Dumnezeu din veşnicie.
- Chivotul era străjuit de îngeri. Şi Maria a fost binevestită de înger.
- Chivotul a călătorit spre Munţii Iudeii. Şi Maria a călătorit în Munţii Iudeii, în casa lui Zaharia.
- Chivotul ajuns în Munţii Iudeii a fost primit cu bucurie. La fel a fost primită şi Maria de Elisabeta.
- Casa în care a intrat Chivotul a fost umplută de haruri. La fel s-a întâmplat şi în casa lui Zaharia, unde a intrat Maria (cf. Ex 25,10- 21; 2Sam 6, 1-23; Lc 1,26-56)
O altă prefigurare a Neprihănitei din Vechiul Testament este cea dată de prima lectură de astăzi (Gen 3,9-15.20). Aici Dumnezeu însuşi ne vorbeşte de Maria drept "noua Evă", care, prin Fiul ei, "noul Adam", îl va învinge pe diavol şi-i va zdrobi capul. Această prefigurare a fost explicată şi comentată într-un mod deosebit de sfântul Irineu din Lyon (130-200).
Pictorul italian Caravaggio (1571-1610) a redat foarte bine această prefigurare într-un tablou al său. El ne-o înfăţişează pe Maria, "Eva cea nouă", ţinând un picior pe capul şarpelui infernal, diavolul, iar Isus, Fiul ei, deşi copil, calcă peste piciorul Mariei, strivind capul Satanei.
O altă prefigurare a Mariei Neprihănit Zămislită este frumoasa mireasă din cartea Cântarea Cântărilor, la care face aluzie lectura a II-a (Ef 1,3-6.11-12). Aici, Maria nu este doar frumoasă, ci "foarte frumoasă" (Ct 4,7), "cea mai frumoasă dintre femei" (Ct 1,8). La fel a numit-o şi sfântul Luca evanghelistul: "cea plină de har", "binecuvântată între femei" (Lc 1,28).
Iată acum şi câteva dintre gândurile Sfinţilor Părinţi şi ale scriitorilor bisericeşti, care, alături de prefigurările Bibliei, ne vor ajuta să înţelegem mai bine documentul papal Ineffabilis Deus, al Sfântului Părinte Pius al IX-lea, proclamat la 8 decembrie 1854, cu privire la Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria:
- sfântul Ambrozie (339-397) scrie: "Nu trebuie să ne mirăm că Dumnezeu, care a voit să răscumpere lumea, şi-a început lucrarea cu Maria, a voit acum ca mântuirea realizată de Isus pentru toţi să înceapă tot de la Maria" (Expositio evangelii secundum Lucam, II, 17);
- sfântul Augustin (354-430) scrie: "Calitatea Mariei, de Mamă a lui Isus, nu se potrivea cu prezenţa păcatului în fiinţa ei" (De Natura et Gratia, 42).
- sfântul Proclu de Constantinopol (†447) scrie că "Maria este sanctuar de impecabilitate, templul lui Dumnezeu sfinţit şi paradis viu" (Omelia 6).
- Theoteknos din Livia (sec. al VII-lea) o defineşte pe Maria "toată frumosă, toată curată şi fără de păcat". Apoi adaugă: "La naşterea ei neprihănită au venit îngerii şi au pregătit lutul imaculat, din care Dumnezeu a plăsmuit trupul Mariei" (Pan. 5-6).
- sfântul Andrei din Creta (†740) ne spune că "trupul Fecioarei Maria a fost ogorul în care a lucrat însuşi Dumnezeu. Ea este începutul divinizării neamului lui Adam, prin Cristos. Ea este imaginea splendidei frumuseţi, pe care Dumnezeu a dat-o a lutului lucrat de mâinile sale divine" (Omelia 1 Sulla della Beata Vergine Dormizione Maria).
La Lourdes, la 25 martie 1858, Maria s-a recomandat lumii întregi: "Eu sunt Neprinănita Zămislie!"
Şi acum vom afla ceva care o să ne uimească în mod plăcut. Toate cel afirmate despre Maria Neprihănit Zămislită în Vechiul Testament şi împlinite în ea de Preasfânta Treime, în Noul Testament, ne sunt împărtăşite şi nouă, celor care credem în Preasfânta Treime. Căci şi noi, asemenea ei, am fost aleşi înainte de întemeierea lumii, am fost şi noi adoptaţi ca fii în Isus Cristos, am fost chemaţi "să fim sfinţi şi fără prihană, în faţa lui, în dragoste, şi să devenim instrumente vii care cântă gloria sa (cf. Ef 1,4-6.12).
Deşi Maria a fost scutită de pata păcatului strămoşesc, deşi a fost plină de har, deşi a fost şi cea mai frumoasă şi binecuvântată dintre toate femeile de pe pământ, ea nu şi-a îngropat talanţii; i-a investit, a cântat gloria lui Dumnezeu prin ei, luptând mereu contra păcatului, stând mereu în preajma lui Cristos, orientând şi adunând pe oameni în jurul lui Cristos. Ea, aşa cum spune Scriptura, a lucrat "adăugând la credinţă virtutea; la virtute, cunoaşterea; la cunoaştere, stăpânirea de sine; la stăpânirea de sine, statornicia; la statornicie, evlavia; la evlavie, iubirea de aproapele; la iubirea de aproapele, dragostea" (2Pt 1,5-7).
Şi dacă Neprihănita este modelul nostru de sfinţenie, atunci şi noi trebuie să luptăm împotriva păcatului, ca să devenim şi noi pentru Dumnezeu, asemenea ei: o nouă arcă a lui Noe, pe care n-a înecat-o păcatul; un nou rug aprins nemistuit de păcat; o nouă fântână acoperită în care n-a pătruns otrava păcatului; o nouă grădină închisă pentru diavol şi păcat; un nou turn al lui David nebiruit de Satana.
Spuneam la început că, în Maria Neprihănit Zămislită, Dumnezeu ne-a oferit şi o mijlocitoare de haruri, ca prin rugăciunile ei, să ducă la bun sfârşit şi lucrarea sa bună începută în noi, odată cu primirea botezului (cf. Fil 1, 6).
Există o localitate portugheză numită Óbidos, situată aproape de Fatima. La intrarea în acea localitate, deasupra unui arc, se află o statuie a Maicii Domnului, surâzătoare şi foarte frumoasă. După parcurgerea localităţii, la ieşire, în partea din spate a statuii se poate observa o inscripţie încurajatoare si mângâietoare. Conţine câteva cuvinte afectuoase, ca şi cum ar fi rostite de însăşi Fecioara Maria: "Fiul meu, opreşte-ţi paşii. Fără mine nu ajungi departe. Dacă eşti în orice fel de dificultate, nu uita să mă chemi!"
Şi noi am pornit spre ieşirea din lume, şi pe noi ne urmăreşte vrăjmaşul diavol, şi noi trebuie să ajungem în locul siguranţei veşnice, şi noi avem trebuinţa de Maria. De aceea, noi avem nevoie de rugăciunea şi grija maternă a Neprihănitei. Neprihănita însăşi ne spune tuturor copiilor ei să n-o lăsăm, să n-o uităm niciodată, s-o luăm mereu cu noi, pentru că mereu vom avea nevoie de ea, căci fără ea nu vom putea ajunge acolo departe, în "ţara lui Isus".
Pr. Ioan Lungu
