Reflecţie la solemnitatea Neprihănita Zămislire a Preacuratei Fecioare Maria - 2015
"Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine!" (Lc 1,28).
Un copil din prima clasă primară din Germania a început să plângă tare atunci când învăţătoarea i-a cerut lui şi întregii clase să deseneze chipul mamei, pentru că el uitase cum arăta mama sa. Atunci, învăţătoarea i-a zis: "Într-adevăr, este dureros să uiţi chipul mămicii tale, dar du-te repede acasă, priveşte-o cu atenţie pe mama ta şi întoarce-te la fel de repede!" Copilul a alergat repede acasă, a privit o cu toată atenţia pe mămica lui, apoi s-a întors imediat şi fericit a început să-i picteze chipul.
Astăzi, Biserica, învăţătoarea noastră în cele ale sufletului, ne cere şi nouă să spunem cum arată mama noastră cerească, preacurata Fecioară Maria, neprihănit zămislită. Ba mai mult, în acest timp de Advent când ne pregătim pentru Crăciun, pentru ca Isus să se nască şi în inima noastră cum s-a născut în inima Mariei şi pentru a ne împlini dorinţa de mântuire din toate urmările rele ale păcatului, ne cere să-i reproducem în noi chipul ei minunat.
De aceea, Biserica ne cheamă astăzi la sărbătoarea Mariei, pentru ca luând aminte la lecturile biblice ale solemnităţii Neprihănitei Zămisliri a Preacuratei Fecioare Maria, la învăţătura Magisteriului ei şi la zicerile sfinţilor ei, ca să descoperim adevăratul chip al Mariei şi apoi să-l reproducem cât mai exact în fiinţa noastră, pentru ca Isus să se nască şi să ia chip şi în noi (cf. Gal 4,19), pentru ca Isus să lucreze mântuirea sa şi în noi, pentru ca Isus să se arate lumii şi din noi (cf. Mt 5,16; 1Pt 2,12), aşa cum a făcut şi cu sfânta Fecioară Maria.
În biserica "St. Peter am Perlach" din Augsburg, regiunea Schwaben, landul Bavaria, din Germania, se află o reprezentare a Mariei care "dezlegă noduri". Această reprezentare este o punere în lumină a unei minunate imagini folosită de sfântul Irineu din Lyon (130-202), în predicile sale. El spunea: "Maria zămislită fără de păcat, în lumina harului lui Cristos, «dezleagă nodurile» încâlcite ale vieţii noastre, noduri ivite în urma păcatului lui Adam şi Eva". Situaţia grea pricinuită de Eva prin neascultare ei a fost pentru întreaga omenire asemenea unui "nod încâlcit", nod care din fericire pentru noi a fost dezlegat de Maria prin Fiul ei Isus, pe care l-a zămislit şi născut prin credinţă, ascultare şi supunere: "Iată roaba Domnului" (Lc 1,38).
După învăţătura sfântului Irineu, bazată pe sfintele Scripturi, Maria este noua Evă, mama noului Adam, mama unei noi omeniri. Dacă din Eva cea rebelă, care a voit să fie ca Dumnezeu, s-a născut un om care îşi va ucide fratele, din Maria cea credincioasă şi smerită (cf. Lc 1,38) s-a născut omul Dumnezeu care şi-a jertfit viaţa pentru ca fraţii lui să trăiască. De aceea, Isus, în Evanghelia după Ioan, la nunta din Cana, pentru că în Mama lui o vedea pe noua Evă, pe femeia promisă în paradis (cf. Gen 3,15), a numit-o cu simplul nume de "femeie" (In 2,4), pentru ca toţi s-o vadă şi s-o considere ca pe noua Evă.
Această adresare "femeie" a lui Isus către mama sa indică fără echivoc că Maria, fiind noua Evă promisă în paradis, a cărei sămânţă, a cărei mlădiţă îl va învinge pe diavol (cf. Gen 3,15), conţine în ea adevărul că Maria nu putea fi niciodată subjugată şi atinsă de puterea satanei. De aceea şi arhanghelul Gabriel ne-o prezintă astăzi pe Maria ca fiind "femeia cea plină de har" (Lc 1,28).
În Biblie cuvântul "har" are înţelesul de "dar gratuit şi nemeritat" făcut de Dumnezeu unui favorit al său, căci Dumnezeu se îndură de oricine îi place (cf. Ex 33,19; Dt 5,10). Iar Maria, numită astăzi de către trimisul cerului "plină de har", arată că ea a primit daruri mai mult decât orice altă creatură.
Din noianul de daruri gratuite şi nemeritate primite de Maria de la Dumnezeu, aş aminti astăzi doar câteva: alegerea ei din veşnicie ca să fie mama după trup a Fiului său, fapt pentru care a primit şi numele de "theotokos"; prezervarea ei de orice prihană a păcatului, în vederea naşterii lui Mesia, fapt pentru care a primit numele de "Neprihănita Zămislire"; chemarea ei de a coopera cu întreaga Sfântă Treime la opera mântuirii oamenilor, fapt pentru care a fost numită "Fiica Tatălui", "Mama Fiului" şi "Mireasa Duhului Sfânt"; chemarea ei de a participa la suferinţele Fiului ei, de la Betleem până la Calvar, fapt pentru care a fost numită "cooperatoare la opera mântuirii"; frumuseţea ei fără cusur, ca imagine a frumuseţii şi desăvârşirii la care va ajungă orice membru al Biserica Fiului ei, ca "mireasa lui frumoasă, fără pată şi fără zbârcitură" (cf. Ct 4,7; Ef 5,27), fapt pentru care este numită "Tota Pulchra" şi "Chip al Bisericii triumfătoare"; putere fără egal asupra tuturor forţelor răului şi potrivnice (cf. Ct 6,8-10), fapt pentru care a fost numită "Groaza diavolilor"; dar şi o inimă iubitoare, atât faţă de întreaga Sfântă Treime, dar cât şi faţă de toţi oamenii de mântuit, fiii ei spirituali, pe care i-a primit de fii de la Isus răstignit (cf. In 19,26-27), pentru a le fi sprijin şi ajutor pe drumul vieţii şi al mântuirii, fapt pentru care este numită "Maica milei şi "ajutorul creştinilor"; şi nu în ultimul rând o bogată salbă de virtuţi, mai mare decât a tuturor sfinţilor la un loc, pentru a fi pentru poporul lui Dumnezeu un exemplu desăvârşit de sfinţenie, fapt pentru care a fost numită "vistiernica harurilor" şi "comoară de virtuţi".
De aceea, astăzi şi, mai ales în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri a Preacuratei Fecioare Maria, spunem cu Biserica "depozitara tezaurului biblic şi spiritual", care pe baza Scripturilor, a învăţăturilor sfinţilor şi a înţelesurilor cuvântului "har", afirma la 8 decembrie 1854, prin scrisoarea enciclică "Ineffabilis Deus", a papei Pius al IX-lea (1792-1878) că: Dumnezeu a preferat-o pe Maria încă din veşnicie şi ca să o facă o mamă demnă de Fiul său, a cruţat-o de orice pată a păcatului, a făcut-o nespus de frumoasă şi i-a dat o putere divină asupra răului şi o capacitate de susţinere a Bisericii.
Dar ar fi fost prea puţin pentru infinita milostivire a lui Dumnezeu (milostivire a lui Dumnezeu pe care începând de astăzi o vom medita şi aprofunda pe tot parcursul acestui an nou liturgic), ca să reverse acest tezaur de har numai asupra Mariei, căci Dumnezeu a voit să reverse acest tezaur de har peste toţi oamenii care, crezând în el, vor primi prin Duhul Sfânt mântuirea realizată de Isus la cruce. Dumnezeu i-a dat Mariei noian de haruri pentru a ne arătă cât de multe vom primi şi noi dacă vom crede în el şi vom primi mântuirea lui. Maria a fost doar "prima" dintr-o mulţime incalculabilă de credincioşi iertaţi, înfrumuseţaţi şi mântuiţi, aşa cum şi Isus a fost "primul" înviat din morţi tot dintr-o mulţime incalculabilă de fraţi care vor învia, vor fi înălţaţi şi glorificaţi în cer, prin Duhul Tatălui, asemenea lui (cf. Rom 8,11.29).
Multe din comorile harului divin, în vederea naşterii lui Isus în lume şi în suflete, le-am primit şi noi deja sau le vom primi de la Dumnezeu, prin Cristos şi Duhul Sfânt. Pentru cei care îşi vor folosi harurile primite spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor, ele vor fi completate în paradis până la nivelul celor primite de Maria, căci aşa cum am spus deja, Maria plină de har şi de strălucire divină este imaginea la care va ajunge orice om al noului popor ales (cf. Ap 21,2; LG 68).
Deci, diferenţa dintre noi şi Maria constă în aceea că ea a fost făcută frumoasă, neprihănită, desăvârşită, investită cu putere şi misiune mântuitoare şi chemată la cruce şi slava veşnică înainte de naşterea ei, în vederea meritelor viitoare lui Isus de la Calvar, merite care urmau să vină; iar noi am fost spălaţi de păcat, făcuţi frumoşi şi neprihăniţi, investiţi cu putere şi misiune, chemaţi la cruce şi la gloria veşnică, investiţi cu o "arvună" suficientă de haruri necesare, imediat după naşterea noastră, la Botezul nostru, când Isus împlinise mântuirea de la cruce; iar cu plinătatea harurilor şi cu desăvârşirea promisă, ca să ajungem la nivelul Mariei, vom fi investiţi când vom ajunge în viaţa veşnică.
Iată chipul Mariei, aşa cum ne-l prezintă Biblia, Biserica şi sfinţii ei, chip pe care trebuie să-l copiem sau să-l refacem în noi, dacă voim ca Isus să se nască în noi şi să ne mântuiască. Maria ne spune astăzi cu sfântul Paul: "Fiţi imitatorii mei aşa cum şi eu am fost imitatoarea lui Isus" (1Cor 11,1; 4,16).
Dar, ca să putem imprima în noi chipul Mariei, trebuie s-o iubim, din dragoste faţă de Isus. Sfântul Francisc din Assisi (1181-1226) nutrea o dulce iubire şi o caldă evlavie faţă de Maria, pentru că, spunea el: "L-a născut pe fratele şi mântuitorul nostru, Isus, şi pentru că mijloceşte pentru noi".
Mulţi dintre noi am auzit de întâmplarea acelui preot italian care, călătorind cu trenul alături de alţi pasageri, rugându-se Breviarul (Breviarul este cartea oficială de rugăciuni a Bisericii propusă pentru toţi creştinii), i-a lunecat dintre paginile Breviarului o frumoasă iconiţă cu Maica Domnului cu pruncul Isus în braţe. Un copil care şedea pe bancheta din faţa lui, văzând iconiţa, l-a întrebat pe preot: "Cine sunt doamna cea frumoasă şi copilul cel minunat"? Iar preotul i-a răspuns că sunt "mama şi fratele lui". Atunci copilul, privind la iconiţă şi la preot, i-a spus cu nevinovăţie: "Nu prea semănaţi cu ei!"
Iată ce trebuie să facem! Trebuie să semănăm cu Isus, aşa cum Maria şi toţi sfinţii au semănat. "Cel care spune că rămâne în Isus trebuie să trăiască aşa cum a trăit Isus" (1In 2,6), adică fără păcat (cf. In 8,46; 14,30).
Dacă Dumnezeu este Tatăl nostru, dacă Isus este fratele nostru, dacă Maria este mama noastră spirituală care ne-a adoptat sub cruce (cf. In 19,26-27), aceasta înseamnă că noi trebuie să semănăm Tatălui nostru ceresc, fratelui nostru ceresc, mamei noastre cereşti şi să devenim asemenea lor, fără de păcat, frumoşi la suflet, fără zbârcitura tristeţii şi puternici contra satanei (cf. Ef 5,27).
Cel care a lepădat păcatul este frumos ca Isus şi ca Maria neprihănit zămislită. Sfântul Bonaventura (1218-1274), un italian, un discipol al sfântului Francisc din Assisi (1181-1226) spunea: "Dacă cineva ar avea fericirea să vadă un suflet în starea harului sfinţitor, ar muri de fericire". Iar un alt sfânt spunea: "Dacă cineva ar putea vedea cu ochii trupului un suflet în starea harului sfinţitor, ar crede că îl vede pe Dumnezeu însuşi". Sfântul Ioan ne spune că atunci când vom ajunge în cer vom fi ca Dumnezeu (cf. 1In 3,2).
Dacă o aşa mulţime mare de sfinţi, mulţime pe care nimeni nu va poate vreodată să o numere, a putut lepăda păcatul şi să ajungă în cer (cf. Ap 7,9), oare noi de ce nu am putea, când am primit la fel de multe haruri ca ei? De aceea: "Fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte" (Evr 12,1).
Apoi, pentru a semăna cu Isus şi Maria, mai trebuie să facem legătura dintre om şi om şi dintre oameni şi Isus, aşa cum Maria şi toţi sfinţii au făcut-o. Abatele şi episcopul dominican francez Hermann de Tournai (1095-1147) o numeşte pe Maria "collum Ecclesiae", gâtul Bisericii, pentru că Maria face legătura dintre Cristos şi toate celelalte membre ale trupului său mistic, Biserica.
Dintre multele lucruri pe care ar putea să ni le spună această zicere, cea mai importantă este că Maria a fost şi este legătura dintre om şi om, legătura dintre oameni şi Isus şi legătura dintre pământ şi cer. Asta ne-o spun toate locurile de pelerinaj şi toate sanctuarele mariane din lume. Din această zicere mai putem înţelege că Maria mai este şi mijlocitoarea noastră la Isus, legătura noastră cu Isus, calea noastră spre Isus, scara noastră la Isus şi poarta noastră la toate harurile lui Isus. De aceea, un dicton creştin spune: "Prin Maria, la Isus". Ba mai mult, aceste cuvinte vor să ne spună că şi noi, la Botezul nostru, am fost făcuţi oameni de legătură între oameni şi semenii lor, între oameni şi Isus, între pământ şi cer.
Apropo, pe câţi oameni i-am pus în legătură cu Isus şi mântuirea lui? Asemenea Mariei, trebuie să-l naştem pe Isus în lume şi în suflete, adică, asemenea Mariei să ne grăbim să-l ducem pe Isus în ţinuturi muntoase (cf. Lc 1,39.58), în locuri unde oamenii trăiesc în valea morţii păcatului (cf. Ez 37,1), în locurile unde oamenii sunt în lipsuri (cf. In 2,3), în locurile unde oamenii s-au risipit de lângă Isus (cf. Fap 1,14). Căci mântuirea lui toate ţinuturile o aşteaptă (cf. Is 42,4).
Să ne procurăm apoi de la Dumnezeu cel milostiv o inimă nouă, o inimă iubitoare, o inimă miloasă, o inimă jertfitoare, o inimă care asemenea inimii lui Isus şi a Mariei, adică o inimă căreia să-i pese de cei săraci, bolnavi, de copii de bătrâni, de păcătoşi; o inimă care să li-l pună pe Isus în braţe şi care să-i pună pe oameni în braţele lui Isus (cf. Lc 2,28); o inimă care să-i ia în braţele proprii, o inimă care să le ofere tot ceea ce au nevoie, o inimă care să le să le aducă bucuria în suflet, o inimă după inima Tatălui milostiv care face sărbătoare celor fără sărbători (cf. Lc 15,20-24).
Toate acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile Mariei, plămădită după inima Preasfintei Treimi, pe care noi trebuie să le imprimăm în noi, pentru ca Isus să se nască în noi, pentru ca Isus să ne mântuiască, pentru ca mântuirea lui Isus, prin noi să ajungă şi alţii şi pentru ca la sfârşitul vieţii să ni se spună unuia fiecăruia dintre noi: "Vino în cer pentru că semeni cu Isus, cu Maria şi cu toţi sfinţii!"
"O, Marie, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care alergăm la tine!"
Pr. Ioan Lungu
