Volumul lui Gianpiero Gamaleri reunește textele a doisprezece papi, de la Pius al IX-lea la Francisc, împotriva războiului. Publicăm introducerea autorului, care subliniază coerența mesajelor pontifilor privind pacea și condamnarea conflictelor armate, cu accent pe suferința mamelor și rolul informației.
Articolul comemorează 150 de ani de la proclamarea dogmelor primatului papal și a infailibilității pontificale, promulgate prin constituția Pastor Aeternus la 18 iulie 1870. Textul analizează contextul istoric al Conciliului I din Vatican, definițiile dogmatice și evoluția înțelegerii acestor adevăruri în Biserica Catolică.
Cu ocazia a 170 de ani de la fondarea revistei La Civiltà Cattolica, Papa Francisc a trimis un mesaj comunității iezuiților. În textul său, Pontiful îi îndeamnă pe redactori să combată ura, meschinăria și prejudecățile, să facă discernământ asupra limbajelor și să accepte provocarea neliniștilor din timpul prezent, explorând noi drumuri în Dumnezeu.
Articolul analizează evoluția cultului Sfântului Iosif, de la o devoțiune discretă în Evul Mediu la o venerare populară consolidată în secolul al XIX-lea. Subliniază rolul Sfintei Tereza de Avila și al franciscanilor în răspândirea acestui cult, prezentându-l pe Iosif ca model de umilință, tăcere și încredere în providența divină.
Reflecție prilejuită de sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri a Preacuratei Fecioare Maria, subliniind rolul Mariei ca imagine a Bisericii, model de urmat și mijlocitoare puternică de haruri pentru credincioși.
Articolul prezintă meditația pr. Ioan Lungu cu prilejul solemnității Neprihănitei Zămisliri, sărbătorită la 8 decembrie. Se evidențiază rolul Mariei ca prototip al umanității mântuite, prefigurările biblice ale acesteia și chemarea credincioșilor la sfințenie prin rugăciune și imitație a modelului ei.
Articolul analizează dogma Neprihănitei Zămisliri din 1854 ca ocazie de a redescoperi demnitatea omului în fața crizei spirituale a societății contemporane. Prin prisma frumuseții mariane, autorul subliniază necesitatea unei alfabetizări a iubirii creștine și a apărării adevărului în era postmodernă.
Articolul analizează drumul istoric și teologic care a condus la definirea dogmei Neprihănitei Zămisliri a Fecioarei Maria de către Papa Pius al IX-lea în 1854. Se evidențiază rolul dezbaterilor scolastice, al devoțiunii populare și al consultării episcopilor, subliniind că dogma este o maturizare a credinței, nu o invenție, și relevă dimensiunea sa cristologică și ecumenică.
