Martori ai credinţei şi ai carităţii în mijlocul masacrului nazist de la Boves
După armistiţiul din 8 septembrie 1943, armata germană a luat controlul zonei centru-nord a Italiei. Boves, în provincia Cuneo, era situată într-un punct crucial pentru distribuirea trupelor care blocau fuga militarilor italieni. Exista în zonă şi o activitate partizană intensă, susţinută de soldaţi din armata italiană care căutau refugiu pentru a nu fi deportaţi în Germania. Se inserează în acest context martiriul parohului, don Giuseppe Bernardi şi al vicelui său, don Mario Ghibaudo, ucişi de nazişti la 19 septembrie când orăşelul a fost incendiată şi 24 de persoane şi-au pierdut viaţa în represalii. Cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinţilor, reprezentându-l pe Papa Francisc, prezidează beatificarea celor doi preoţi duminică după-amiază, 16 octombrie 2022, în Piaţa Avis a Madonna dei Boschi la Boves.
Ambii preoţi au împărtăşit tragicul destin al altor bovesani, victime ale primei represalii naziste împotriva populaţiei civile italiene, şi n-au ezitat să-şi cruţe viaţa lor pentru a salva comunitatea.
Totul s-a petrecut în dimineaţa de duminică, 19 septembrie 1943, când o maşină cu doi militari germani a ajuns în sat. Partizanii i-au surprins, i-au capturat şi îi transportat în Val Colla. După o oră au venit la Boves mulţi soldaţi nazişti care au distrus centrala telefonică locală, pentru a împiedica orice comunicare. Militarii s-au îndreptat spre râul Colla şi ajunşi pe lângă târgul Tetti Sergent s-au ciocnit cu partizanii. În timpul bătăliei au murit un partizan şi un german.
La ora 13.00, trupele SS implicate în ciocnirea armată s-au întors la Boves unde puţin după aceea a venit restul plutonului german din Cuneo, comandat de generalul Joachim Peiper. Oficialul l-a însărcinat pe parohul don Bernardi şi pe industriaşul Antonio Vassallo să trateze cu partizanii pentru predarea celor doi prizonieri, a maşinii şi a cadavrului celui căzut. În caz de succes, Boves ar fi fost cruţat, dar Peiper a refuzat să pună în scris angajamentul: "Cuvântul de onoare al unui oficial german valorează ca scrierile tuturor italienilor". După o scurtă negociere, partizanii au predat prizonierii, maşina şi cadavrul celui căzut. Însă generalul Peiper tot a ordonat represaliile: trupele SS au tras şi au ucis civili neînarmaţi, dând foc localităţii. Ce putea face doi preoţi în faţa militarilor înarmaţi şi în mijlocul populaţiei lipsite de apărare şi terorizate? Au desfăşurat misiunea lor până la sfârşit: ducând iertarea lui Dumnezeu, binecuvântând şi dezlegându-i pe enoriaşi. Au mărturisit credinţa lor, caritatea lor şi şi-au jertfit viaţa lor. Naziştii le-au rezervat tocmai preoţilor sfârşitul cel mai brutal. Cei doi au fost stropiţi cu benzină, puşi pe o grămadă de lemne căreia i s-a dat foc. Bilanţul represaliilor a fost de 350 de case incendiate, 24 de ucişi, între care don Bernardi, don Ghibaudo şi Vassallo.
În august 1940, în buletinul parohiei, don Bernardi în mod inconştient a relatat, pentru sărbătoarea patronului la 24 august, propriul martiriu: "Sfântul Bartolomeu, patron de Boves. Cine este sfântul? Este eroul credinţei şi al iubirii faţă de Dumnezeu. Eroul trăieşte pentru un ideal; acestui ideal îi dăruieşte complet tot ceea ce are, chiar şi viaţa însăşi numai pentru a ajunge la el. Sfântul, martirul îl iubeşte pe Dumnezeu, îl glorifică pe Dumnezeu în sine însuşi şi în sufletele fraţilor. Nici sărăcia, nici dispreţul celor răi, nici închisoarea, nici moartea nu-l va reţine de la misiunea sa. Va muri dacă este necesar în mijlocul chinurilor atroce pentru a striga tuturor de pe eşafodul său că credinţa sa şi iubirea sa faţă de Dumnezeu este mai puternică decât moartea".
Don Giuseppe Bernardi s-a născut la Caraglio la 25 noiembrie 1897. La zece ani a intrat în seminarul din Cuneo şi formarea sa a fost marcată de participarea în calitate de auxiliar la Primul Război Mondial. Hirotonit preot în 1923, la 29 iunie 1938 a început slujirea sa ca paroh la Boves. Stilul său era patern şi autoritar, foarte aproape de oamenii pe care-i evangheliza.
Don Mario Ghibaudo s-a născut la Borgo San Dalmazzo la 18 ianuarie 1920. În ziua primei împărtăşanii a simţit chemarea la preoţie şi a intrat în seminarul din Cuneo în octombrie 1929. Înzestrat cu bună capacitate intelectuală, a trăit cu angajare şi responsabilitate formarea sa. Era pasionat de muzică şi de munţi. Hirotonit preot la 19 iunie 1943, a fost trimis ca vice-paroh la Boves. S-a ocupat de tineri: cei din parohie, cei din cazarma locală, cei de pe front. În timpul orelor violenţei, era în piaţă: s-a dedicat pentru a-i salva pe toţi.
(După L'Osservatore Romano, 15 octombrie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
