Citim în aceste zile la Sfânta Liturghie lecturi biblice având genul apocaliptic şi auzim vorbindu-se des de oameni aruncaţi la lei (cf. Dan 6,12-28) sau aruncaţi în cuptoare în care arde focul (cf. Dan 3, 1-100), de devastarea Ierusalimului, de răzbunare, de popoare îngrozite, de ceruri zguduite (cf. Lc 21,20-28) etc., şi ne speriem foarte tare..., degeaba şi fără rost, neînţelegând pentru ce trebuie să se întâmple aceste lucruri.
De altfel, dacă reparcurgem istoria omenirii, dar şi realitatea prezentă chiar în zilele noastre în unele părţi ale lumii, unde oamenii sunt persecutaţi, unde războaiele ucid oameni fără număr, ceea ce citim se întâmplă şi astăzi, ba poate cu şi mai multă ferocitate, chiar dacă formele de tortură s-au rafinat foarte mult faţă de veacurile dinainte. Pentru ce spuneam că ne speriem şi ne îngrozim degeaba? Pentru că Domnul, spune evanghelistul Luca, nu va veni când războaiele vor înceta, când oamenii nu se vor mai ucide ca nişte barbari, şi atunci când natura întreagă se va împăca, "atunci, [când] lupul va sta cu mielul şi leopardul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi animalele îngrăşate vor fi împreună şi un copilaş le va călăuzi. Vaca şi ursoaica vor paşte împreună şi puii lor se vor culca la un loc. Leul va mânca paie ca boul. Copilul alăptat se va juca la gaura viperei şi cel înţărcat îşi va întinde mâna în vizuina năpârcii" (Is 11,6-8). Nu, ci tocmai în mijlocul acelor evenimente "îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!" (Lc 21, 27-28).
Acest lucru l-a înţeles foarte bine slujitorul lui Dumnezeu, pr. Anton Demeter, atunci când, abia pronunţată sentinţa de condamnare la 20 de ani muncă silnică, acuzat fiind de "crimă de uneltire socială", această crimă constând în încăpăţânarea lui de a-l sluji pe Dumnezeu prin catehizarea copiilor şi a tinerilor, şi prin spovedirea credincioşilor care apelau la dânsul, atunci vicar la Catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti, avea să spună: "Am avut sentimentul şi bucuria unei victorii din partea lui Cristos şi nu mă mai interesa ce fel de condamnare avea să se pronunţe împotriva mea. Procurorul ceruse să mi se aplice o pedeapsă exemplară. Pentru mine însă lucrul acesta nu mai avea nici o importanţă, eram în mâinile Domnului şi mă simţeam mai liber ca oricând".
Ascultarea faţă de Dumnezeu l-a eliberat şi l-a condus la libertate. Pr. Anton Demeter fusese eliberat de Cristos înainte să fie târât ca un criminal în celulele mucegăite ale închisorii din Jilava şi acolo a trăit mai liber decât orice vietate care zboară pe întinsul cerului. L-a eliberat Domnul şi atunci când, după câteva luni de închisoare, a fost nenorocit pentru tot restul vieţii, fiind lovit de un ucenic al ciumei roşii care pusese stăpânire pe ţara noastră şi rămânând paralizat pentru totdeauna. Omeneşte, pr. Anton a fost nenorocit, dar unul liber, care a preferat să fie liber în Cristos în locul prazului sclaviei, al trădării, al delaţiunii şi al renunţării la chemarea la trăirea voturilor de ascultare, sărăcie şi castitate şi a promisiunilor preoţeşti. A ales să rămână preot liber în mijlocul persecuţiei feroce la care a fost supus. Mai bine 47 de ani ţintuit într-un cărucior de invalizi decât un laş şi cu sufletul pătat. Într-adevăr, când părintele a auzit şi a trăit pe pielea proprie că persecuţia a început, s-a întărit şi-a ridicat capul, ştiind că eliberarea s-a apropiat pentru el. Părintele a fost eliberat în închisoare, hrănindu-se o viaţă întreagă cu "pâinea suspinelor" (Ps 80,6), dar mâncând-o cu demnitatea unui om liber.
Acest lucru l-a condus la sfinţenie, profitând şi folosindu-se de tot ceea ce i-a stat la îndemână pentru a deveni sfânt, iar oamenii au simţit lucrul acesta, toţi fiind unanimi în a mărturisi că într-adevăr a fost vrednic discipol al lui Cristos.
Nouă, fraţii şi confraţii săi preoţi, trebuie să ne fie model de credinţă, înainte de a fi pentru credincioşii laici, căci împărtăşim cu el aceeaşi chemare. Fie ca slujitorul lui Dumnezeu pr. Anton Demeter să mijlocească pentru noi har peste har şi sănătate a minţii şi a sufletului.
Pr. Damian-Gheorghe Pătraşcu
ministru provincial
* * *
Din arhiva ercis.ro:
