Oţeleni: 98 de ani de la naşterea Slujitorului lui Dumnezeu preot Anton Demeter, OFMConv.
Duminică, 17 septembrie 2023, începând cu ora 11.00, în Parohia Romano-Catolică din Oţeleni s-a marcat, prin celebrarea Sfintei Liturghii, cea de-a 98-a zi de naştere a Slujitorului lui Dumnezeu preot Anton Demeter. Celebrarea euharistică a fost prezidată de părintele Emilian Dumea, vicar provincial al Provinciei Franciscane Conventuale "Sfântul Iosif" din România, alături fiind părintele paroh Isidor Gheorghieş şi alţi preoţi prezenţi la ceas aniversar.
Ziua de 17 septembrie, pentru noi, fraţii franciscani, este o zi de mare însemnătate, deoarece, în această dată, ne amintim de ziua în care Dumnezeu, în anul 1224, l-a însemnat pe Sfântul Francisc din Assisi cu sfintele stigmate, "ultimul sigiliu", cum afirma marele poet italian Dante (Paradiso, canto XI, vv. 106-108), un dar dumnezeiesc ce până în acel moment nu se mai verificase în Biserica lui Cristos. Ziua aceea a fost momentul pe care Dumnezeu l-a ales ca să-i împlinească Sărăcuţului din Assisi o dorinţă pe care el şi-a exprimat-o într-o rugăciune de cerere: "O, Domnul meu, Isuse Cristoase, te rog să-mi acorzi două haruri înainte de a muri: primul, ca în timpul vieţii mele să simt în sufletul şi trupul meu, cât îmi este permis, acea durere pe care tu, dulce Isuse, ai suportat-o în ceasul crâncenei tale pătimiri; al doilea, ca eu să simt în inima mea, cât îmi este permis, acea iubire extraordinară de care tu, Fiul lui Dumnezeu, ai fost aprins pentru a suporta de bună voie atâta suferinţă pentru noi, păcătoşii" (Ştefan Acatrinei (trad.)., Florilegiul faptelor minunate ale sfântului Francisc, p. 211). Iar Dumnezeu, care este Iubire (cf. 1In 4,8), a răspuns iubirii Sfântului Francisc, imprimând în fiinţa sa semnele pătimirii Fiului său, Isus Cristos, făcându-l pe Francisc cu adevărat un Alter Christus.
Dar ziua de 17 septembrie, pentru noi, franciscanii conventuali din România, capătă şi o altă însemnătate, deoarece este ziua naşterii pentru această lume a Slujitorului lui Dumnezeu preot Anton Demeter, frate al Provinciei Franciscane Conventuale din România. Această amintire am ales să o trăim, în spirit de credinţă, împreună cu păstorii sufleteşti şi credincioşii din Parohia Romano-Catolică Oţeleni, judeţul Iaşi, unde părintele Anton Demeter, la invitaţia părintelui Andrei Balint, a venit în această parohie şi a slujit ca preot timp de 12 ani.
Cu acest prilej, credincioşii catolici din Oţeleni cu mic, cu mare au luat parte la Sfânta Liturghie de la ora 11 prezidată de către părintele Emilian Dumea, vicar provincial al Provinciei Franciscane Conventuale "Sfântul Iosif" din România, însoţit fiind de către părintele paroh Isidor Gheorghieş şi de alţi preoţi franciscani care au dorit să fie prezenţi la acest ceas aniversar.
În cadrul omiliei, părintele Cristian Blăjuţ, pornind de la textele liturgice propuse pentru Duminica a 24-a de peste an, a evocat portretul spiritual al Slujitorului lui Dumnezeu preotul Anton Demeter, OFMConv.
Părintele Anton Demeter s-a născut într-o familie catolică şi a fost educat în Gimnaziul şi Seminarul Franciscan din Hălăuceşti unde şi-a însuşit spiritul Sfintei Evanghelii şi a învăţat să-l iubească pe Dumnezeu mai presus de toate şi să facă din idealul franciscan o "cale mai uşoară" pentru a urca pe "scara" ascezei spre desăvârşire. A trăit în mod eroic virtuţile de dragul lui Cristos, fiind gata să sufere pentru Cristos şi evanghelia sa. Şi a început slujirea preoţească cu mult zel şi devotament fără să ştie că, pentru el, timpul încercărilor avea să se prezinte repede la orizont. Pe vremea când era preot vicar la Catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti, misiunea pe care, după cum mărturisea chiar el - "Ştiam că mă aşteaptă o grea răspundere şi multe riscuri..., dar voiam să mi le asum cu toată bucuria şi generozitatea" - a fost condamnat la închisoare timp de 20 de ani pentru "crimă de uneltire contra ordinii sociale". La vremea aceea să educi tinerii şi copii în spiritul credinţei, al frumosului şi al moravurilor sănătoase era o crimă.
Ceea ce devine o provocare pentru noi sunt cuvintele pe care părintele Anton Demeter le spune la sfârşitul procesului când s-a dat sentinţa de condamnare: "Am avut sentimentul şi bucuria unei victorii din partea lui Cristos şi nu mă mai interesa ce fel de condamnare avea să se pronunţe împotriva mea. Procurorul ceruse să mi se aplice o pedeapsă exemplară. Pentru mine însă lucrul acesta nu mai avea nici o importanţă, eram în mâinile Domnului şi mă simţeam mai liber ca oricând."
De unde acest curaj? De unde această forţă? Cred şi afirm fără teama de a greşi că în acele clipe părintele Anton era atât de unit cu Cristos şi simţea atât de bine forţa rugăciunii Bisericii încât nimic nu mai conta. El putea spune cu apostolul Paul: "Pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig" (Fil 1,21).
Privat de libertate, batjocorit, umilit şi băut, toate le-a suportat cu gândul că le îndură pentru Cristos şi, după ce în urma unei lovituri cu un ciocan de lemn la coloana vertebrală a paralizat, părintele Anton a oferit toată această suferinţă de neimaginat cu bucuria că poate să împlinească "ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica" (Col 1,24).
Cine a avut ocazia să-l întâlnească şi să vorbească cu părintele Anton Demeter sigur şi-a pus această întrebare: ce l-a făcut pe părintele Anton să ierte pe cei care l-au adus în această situaţie? Răspunsul tuturor este acesta: părintele Anton a voit să urmeze îndemnul lui Ben Sirah din prima lectură din această duminică: "Iartă aproapelui tău răul pe care ţi l-a făcut" (27,3), să-şi însuşească spiritul evangheliei care ne cere să iertăm totdeauna aproapelui nostru pentru că şi noi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu aşa cum ne spunea Cristos în evanghelia de astăzi. Părintele Anton a iertat din toată inima şi fără să ceară "daune morale şi materiale" nimănui pentru răul şi suferinţa de care a avut parte.
Permiteţi-mi să vă fac o destăinuire: în anul 1999 spre sfârşitul lunii mai, la Institutul Teologic Franciscan din Roman a venit în vizită domnul Valeriu Stoica, care la vremea aceea era ministru de justiţie al României. Era într-o vizită de lucru la Roman şi cineva i-a vorbit despre preotul "fără picioare", care trăieşte de multă vreme într-un scaun cu rotile. Şi-a exprimat dorinţa de a-l întâlni pe acest "martir al comunismului", cum l-a numit la sfârşitul vizitei sale. După ce a ascultat pe scurt "povestea preotului fără picioare" relatată cu multă modestie şi simplitate chiar de părintele Anton Demeter, domnul ministru Valeriu Stoica l-a întrebat: "Preacuvioase părinte, de ce nu aţi cerut statului român despăgubiri pentru suferinţa pricinuită de comunişti?".
Părintele Anton, cu un calm şi un ton blajin, care arată liniştea sufletească, a răspuns: "Pentru că eu i-am iertat pe toţi şi mai ales pe gardianul care m-a lovit cu ciocanul! I-am iertat din toată inima şi mă rog pentru convertirea lor! Eu vreau să mă asemăn cu Cristos care i-a iertat pe cei ce l-au răstignit şi s-a rugat Tatălui pentru ei!" Acum înţelegeţi cum de părintele Anton "a reuşit" să trăiască cei 46 de ani "fără picioare", dar mereu plin de încredere în Dumnezeu şi gata oricând să-i slujească pe oameni şi să-i îndrume pe calea evangheliei?
Acele cuvinte "mă simţeam mai liber ca oricând" pe care le-a rostit când a fost condamnat au devenit o realitate şi părintele a trăit liber cu spiritul până la sfârşit. Era liber pentru că nu era legat de lanţurile urii şi ale duşmăniei. Astăzi, părintele Anton ne învaţă pe toţi că suferinţa acceptată şi trăită cu credinţă devine o forţă şi o punte spre cer! Să nu ne lăsăm legaţi de lanţurile duşmăniei şi ale urii, ci să urmăm exemplul lui Cristos care a iertat şi ne cere să iertăm: "Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte!" (Mt 18,22). Şi privind la părintele Anton Demeter să ne străduim să trăim virtuţile pentru a fi desăvârşiţi asemenea Tatălui nostru ceresc (cf. Mt 5,45).
La finalul Sfintei Liturghii, părintele Emilian-Ionel Dumea, vicarul provincial, a mulţumit părintelui paroh, Isidor Gheorghieş, şi părintelui vicar parohial, Marian Cazacu, precum şi tuturor credincioşilor din Parohia "Sfânta Ana" din Oţeleni şi celorlalţi confraţi franciscani prezenţi în altar pentru disponibilitatea şi participarea la această aniversare îndemnându-i pe toţi să continue să se roage pentru ca părintele Anton să fie ridicat la cinstea altarelor în calitate de fericit!
Fie ca exemplul părintelui Anton Demeter să fie un îndemn pentru toţi credincioşii, iar rugăciunea şi mijlocirea sa frăţească să apropie pe câţi mai mulţi de Dumnezeu şi de Biserică!
Aşa să fie!
Pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv.,
vice-postulator Cauză de beatificare pr. Anton Demeter OFMConv.
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 17 septembrie: Oţeleni: 98 de ani de la naşterea Slujitorului lui Dumnezeu preot Anton Demeter, OFMConv.
