|
| © Vatican Media |
Pe dealul unde odinioară se afla Hipona, se află Bazilica "Sfântul Augustin". Călugării, pe lângă faptul că oficiază la locul de cult, promovează diferite iniţiative pentru a favoriza întâlnirile dintre diferite culturi şi religii şi se angajează să răspândească învăţăturile marelui Părinte al Bisericii. Părintele Fred Wekesa: prezenţa papei printre noi este o binecuvântare şi o încurajare pentru a continua angajarea noastră.
O bazilică, o mănăstire, o bibliotecă, un centru pentru pelerini. Pe vremea când Annaba era Hipona, Augustin, episcopul ei, înfiinţase o comunitate de clerici în cartierul creştin de lângă reşedinţa episcopală, îşi adunase şi catalogase cu grijă scrierile şi construise un adăpost pentru străini şi nevoiaşi. Astfel, când în 1839, Monseniorul Antoine Adolphe Dupuch, episcopul Diecezei de Alger, care la acea vreme cuprindea toată Algeria, a vizitat oraşul portuar, printre ruinele vechiului scaun episcopal al lui Augustin, a avut mişcare sufletească: acelui loc trebuia să i se redea prestigiul pierdut şi să se reedifice ceea ce existase pe vremea marelui Părinte al Bisericii care a trăit între secolele al IV-lea şi al V-lea. Şi astăzi, pe colina Annaba, se află bazilica dedicată sfântului episcop. Alături se află "Prezbyterium" al părinţilor augustinieni, lângă acesta se află o Casă de primire pentru bătrâni condusă de Micile Surori ale Săracilor, iar de aproximativ doi ani, "Spaţiul Sfânta Monica" păstrează toate operele celebrului prelat. Toate acestea sunt locuri pe care Leon al XIV-lea le-a vizitat în a doua zi a călătoriei sale pastorale în Algeria, urmând paşii părintelui spiritual al ordinului călugăresc din care face parte.
În locurile care îl amintesc pe Sfântul Augustin
Prima etapă este situl arheologic de la Hipona, apoi pontiful ajunge pe vârful colinei Annaba, Lalla Bouna, aşa cum o numesc algerienii. Aici vizitează Casa Micilor Surori ale Săracilor şi apoi se opreşte la comunitatea confraţilor augustinieni, pentru o întâlnire privată şi pentru prânz. După-amiaza, Liturghia va fi celebrată la locul de cult dedicat sfântului din Thagaste, un loc nevizitat niciodată de un pontif.
"Noua" Bibliotecă a episcopului de Hipona
Trei călugări locuiesc în "Presbyterium" care este responsabil de păstrarea vie a memoriei episcopului de Hipona în Annaba: părintele Fred Wekesa, din Kenya, rector al bazilicii "Sfântul Augustin"; părintele Dominique Habakkuk Juma Gbefe Juma, originar din Sudanul de Sud, prior; şi părintele Leviticus Longzem Shailong, nigerian, econom. Datorită lor, bogata bibliotecă a lui Augustin - descrisă de primul său biograf, Possidius, ca fiind plină de "cărţi, predici şi scrisori" - pe care el însuşi a recomandat întotdeauna "să fie păstrate cu sârguinţă pentru posteritate", a fost, după secole, "returnată" la locul ei anterior. Fusese pierdută când vandalii, după ce au invadat Africa de Nord, i-au exilat pe episcopii din Numidia în Sardinia. Găzduită într-o zonă a criptei bazilicii, este deschisă publicului în fiecare marţi şi joi. Accesibil printr-o scară în stânga altarului, acesta este "Spaţiul Sfânta Monica", unde se pot consulta cele 93 de tratate, aproximativ 500 de predici şi peste 200 de scrisori ale episcopului de Hipona în latină, italiană, spaniolă, franceză, engleză şi arabă. De asemenea, sunt disponibile volume de teologie morală, patrologie, filozofie, istoria religiilor, studii islamice, psihologie şi multe altele, pentru un total de peste 2.000 de cărţi. Părinţii augustinieni au colectat aproximativ 9.000 de texte de la sosirea lor în Annaba în 1933, anul în care episcopul de Constantina, Monseniorul Emile-Jean-François Thiénard, a cerut Ordinului Sfântului Augustin să oficieze la bazilică, după ce Sacra Congregaţie pentru Călugări le-a acordat augustinienilor permisiunea de a construi o casă pe vechiul sediu episcopal din Hipona.
Contribuţia augustinienilor maltezi
Augustinienii din Malta au fost însărcinaţi cu îngrijirea sitului. Aceştia au fost responsabili de proiectarea şi construcţia "prezbiteriului din Hipona", inaugurat pe 25 aprilie 1935 şi care rămâne şi astăzi casa fraţilor. Slujind Bisericii locale, în decursul anilor, augustinienii au făcut din bazilica din Annaba un loc de întâlnire şi de dialog între culturi şi religii, s-au înmulţit vizitele turistice, în special ale algerienilor şi elevilor, iniţiativele culturale şi momentele de studiu. După anii dificili ai "deceniului negru", când augustinienii maltezi nu au mai fost în măsură să garanteze angajarea lor la Hipona, consiliul general al Ordinului a conceput un nou proiect, implicând fraţii răspândiţi în cele cinci continente. Într-o scrisoare trimisă tuturor călugărilor în 2005, priorul general de atunci, părintele Robert Prevost, a subliniat importanţa asigurării unei prezenţe în locurile unde a trăit Augustin şi, "având în vedere natura particulară a contextului social, religios şi cultural", a evidenţiat oportunitatea unică oferită augustinienilor "de a promova dialogul interreligios" şi "cunoaşterea vieţii şi învăţăturilor sfântului Augustin" în Hipona de astăzi. Astfel, în 2013, capitulul general al Ordinului augustinian a decis să încredinţeze conducerea casei din Annaba curiei generale, hotărând să înfiinţeze acolo o comunitate internaţională.
Comunitatea călugărească actuală din Annaba
"Noi, fraţii casei din Annaba, celebrăm Liturghia pentru credincioşii creştini în fiecare vineri, sărbătoarea săptămânală de aici - a explicat părintele Fred la mass-media vaticane -, primim turişti şi pelerini, în medie între 100 şi 150 pe zi, numărul acestora crescând la 400 până la 500 vara, pentru un total de 35.000 până la 40.000 de vizitatori pe an, în mare parte algerieni. De asemenea, gestionăm biblioteca şi organizăm Zilele Augustiniene, un eveniment de cultură, spiritualitate şi dialog prin care încercăm să creştem gradul de conştientizare a Sfântului Augustin, a gândirii sale, a filozofiei sale şi a teologiei sale, în rândul publicului larg - a continuat călugărul -. A şasea ediţie, cu tema «A trăi în iubire, a restaura lumea», a avut loc pe 7 noiembrie 2015 şi a atras peste 200 de participanţi". Vizita lui Leon al XIV-lea este acum un moment foarte semnificativ pentru comunitatea călugărească, demonstrând apropierea Bisericii de comunitatea creştină mică din Algeria, o ţară predominant musulmană. "Ne întăreşte, invitându-ne să continuăm dialogul pentru pace, să trăim ca fraţi, unul lângă altul - afirmă priorul bazilicii «Sfântul Augustin» -, să ne iertăm unii pe alţii şi, aşa cum a îndemnat episcopul de Hipona, să trăim în unitate".
"Fiul sfântului Augustin" în Algeria
Când Leon al XIV-lea, proaspăt ales, s-a prezentat drept "fiul Sfântului Augustin" în urmă cu aproximativ un an, a stârnit o curiozitate considerabilă în Algeria, şi în special în Annaba, iar mulţi sperau să-l vadă în Algeria. Nenumărate mesaje de urări au ajuns la comunitatea părinţilor augustinieni, iar anunţul vizitei pastorale a papei a fost întâmpinat cu o bucurie imensă. "Pe reţelele de socializare, mii de comentarii la invitaţia adresată Papei Leon al XIV-lea de a vizita Algeria", relatează părintele Fred, adăugând că mulţi din micile comunităţi creştine din Algeria erau convinşi că papa, fiind un călugăr augustinian, va veni în curând în Algeria. Cei mai entuziasmaţi de sosirea papei sunt tinerii, specifică în continuare preotul, descriind Annaba ca un oraş plin de entuziasm datorită numeroaselor pregătiri şi mobilizării pe scară largă a autorităţilor, instituţiilor şi lucrătorilor.
Colaborare cu Micile Surori ale Săracilor
Pe colina verde Annaba, "mamelonul verde", aşa cum l-a numit Gustave Flaubert în "Călătoria la Cartagina", augustinienii colaborează cu Micile Surori ale Săracilor din apropiere, la Casa de primire pentru bătrâni, chiar lângă bazilică. Facilitatea a fost construită pe terenul pe care arhiepiscopul de Alger, Charles-Martial-Allemand Lavigerie, l-a cedat călugăriţelor după ce a cumpărat vârful dealului pe 24 iunie 1881, pentru a promova viziunea Monseniorului Dupuch, care nu şi-a văzut niciodată visul împlinit. Duminica, părinţii celebrează Liturghia în capela călugăriţelor; unul dintre ei slujeşte ca duhovnic, în timp ce o călugăriţă face parte din consiliul bazilicii, care se întruneşte de trei ori pe an pentru a planifica activităţile pastorale. "În timpul sărbătorilor împărtăşim masa, uneori la ei acasă, alteori la noi", continuă părintele Fred. Aşadar, cele două familii călugăreşti se susţin reciproc. De exemplu, în timpul unor evenimente importante precum Crăciunul, Paştele sau vreo sărbătoare augustiniană, dacă mulţi studenţi le cer călugărilor ospitalitate, călugăriţele le oferă etajul al patrulea al casei lor. "Este o colaborare preţioasă - comentează augustinianul -. După cum spune un proverb african, «o singură mână nu poate aplauda»". În Casa de primire a călugăriţelor sunt aproximativ patruzeci de oaspeţi în vârstă, femei şi bărbaţi, majoritatea musulmani, gata să-l salute pe Leon.
Mesajul pontifului despre pace şi reconciliere
În cele din urmă, papa se îndreaptă spre comunitatea călugărilor augustinieni, apoi, după-amiaza, prezidează Liturghia în Bazilica "Sfântul Augustin". Aici, în absidă, un sicriu de bronz conţine statuia relicvariu a episcopului de Hipona, realizată din piatră de Barbentane, care conţine ulna de la braţul drept al sfântului, aşezat în poziţia sa naturală. Lucrarea a fost comandată de monseniorul Emile-Jean-François Thiénard, episcop de Constantina. Relicva este un dar din partea diecezei şi a oraşului Pavia către Monseniorul Dupuch, care în 1842, dorind mai presus de toate să ridice un monument ilustrului său episcop printre ruinele anticei Hipona, a întreprins o călătorie în Italia pentru a reparcurge convertirea lui: Roma, Ostia şi Milano. Pe 23 martie, prelatul a ajuns la Pavia pentru a venera rămăşiţele sfântului algerian, păstrate acolo din secolul al VIII-lea, şi a cerut o relicvă care să fie dusă la Hipona. Iniţial plasată în pro-catedrala din Annaba, relicva se află în Bazilica "Sfântul Augustin" din 29 martie 1900, ziua în care a fost consacrat lăcaşul de cult. Acum, primul papă augustinian vine să o venereze pentru a promova, "cu aceeaşi voce" ca şi episcopul de Hipona, "pacea", "reconcilierea" şi "respectul şi consideraţia pentru toate popoarele".
Tiziana Campisi
(După Vatican News, 14 aprilie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
