|
| © Vatican Media |
De Amedeo Lomonaco
Jubileul este o ocazie pentru a obţine indulgenţa care, aşa cum se citeşte în Codul de Drept Canonic, constă în "iertarea în faţa lui Dumnezeu a pedepsei temporare cauzată de păcatele, deja iertate în ce priveşte vina, pe care un credincios, dispus cum se cuvine şi îndeplinind anumite condiţii stabilite, o dobândeşte prin mijlocirea Bisericii". Termenul indulgenţă are aceeaşi rădăcină a unui alt cuvânt legat de Anul Sfânt. Este vorba de termenul indult, din latinescul indultum, care indică o concesie sau un privilegiu acordat, prin har sau prin bunăvoinţă, din partea unei autorităţi superioare. În dreptul penal, cu acest cuvânt se defineşte o măsură de clemenţă care duce la stingerea pedepsei aplicate condamnatului. Indulgenţa şi indultul îl eliberează pe om de lanţuri, de consecinţele păcatului sau ale unui delict, pentru a-i acord o repornire, o ocazie de răscumpărare şi de viaţă nouă.
Faţa dublă a harului
Spectrul semantic al termenului indult se leagă apoi cu alte cuvinte conexe cu virtutea "jubiliară" a iertării, cum sunt har, clemenţă şi amnistie. Fiecare dintre aceste măsuri are aplicarea sa specifică. Dintr-un punct de vedere juridic, amnistia şi indultul se diferenţiază printr-un aspect substanţial. În timp ce amnistia stinge delictul, indultul şterge pedeapsa. Aşadar, cu amnistia statul renunţă la aplicarea pedepsei, în timp ce cu indultul se limitează să ierte, în totalitate sau în parte, pedeapsa aplicată însă fără a şterge delictul. Apoi există un alt cuvânt care merită atenţie deosebită. Este vorba de har, care se încadrează într-un cadru care poate fi citit într-un nivel dublu. Este actul şefului de stat faţă de un singur condamnat, cu care pedeapsa stabilită este iertată în totalitate sau în parte sau este comutată în altă specie de pedeapsă stabilită de lege. În perspectiva creştină, cuvântul har are o relevanţă primară. În Catehismul Bisericii Catolice este "favoarea, ajutorul gratuit pe care Dumnezeu ni-l dă ca să răspundem la invitaţia sa: să devenim fii ai lui Dumnezeu, fii adoptivi, părtaşi ai naturii divine, ai vieţii veşnice".
Atenţia Bisericii faţă de deţinuţi
Atenţia Bisericii faţă de fraţii deţinuţi se exprimă în fapte de milostenie ca răspuns la vechiul precept: "A-i vizita pe cei închişi". În evanghelie, Isus se identifică în prizonier: "Am fost în închisoare şi m-aţi vizitat." În contextul Anului Jubiliar, această atenţie constantă se traduce şi într-un apel insistent din partea pontifilor. Oprindu-ne asupra magisteriului papilor în istoria recentă a Bisericii, trebuie citată înainte de toate bula Spes non confundit. Papa Francisc cere guvernelor să acorde deţinuţilor, în timpul acestui Jubileu al speranţei, iertarea pedepselor. "Mă gândesc la deţinuţii care, lipsiţi de libertate, experimentează în fiecare zi, în afară de duritatea închiderii, golul afectiv, restricţiile impuse şi, nu în puţine cazuri, lipsa de respect. Propun guvernelor ca în Anul Jubileului să asume iniţiative care să restituie speranţă."
Respiraţia speranţei
Putem fi iertaţi mereu de Dumnezeu. În paginile din evanghelie reiese, îndeosebi, figura tâlharului bun care pe cruce se căieşte de propriile păcate. Este unicul sfânt canonizat direct de Isus. "Astăzi vei fi cu mine în paradis", i-a spus de fapt Cristos pe cruce. Invocând pentru oameni şi, mai ales pentru cei privaţi de libertate, respiraţia speranţei, Papa Francisc aminteşte că cererea de acte de clemenţă "este o chemare antică, ce provine din cuvântul lui Dumnezeu". Şi predecesorii săi, în special cu ocazia Anului Sfânt, au cerut forme de iertare a pedepsei pentru cei din închisoare.
Pius al XII-lea şi Jubileul din 1950
Cel din 1950, după cum subliniază Papa Pius al XII-lea în mesajul-radio cu ocazia Crăciunului din 1949, este "Anul marii iertări". Pontiful se adresează generaţiilor lovite de tragedia războiului. "Mărşăluiesc, în rânduri lugubre în faţa ochilor noştri, feţele îndurerate ale orfanilor, ale văduvelor, ale mamelor care aşteaptă o întoarcere care probabil că nu va veni, ale persecutaţilor pentru dreptate şi pentru religie, ale prizonierilor, ale refugiaţilor, ale celor evacuaţi forţat, ale deţinuţilor, ale şomerilor, ale oprimaţilor, ale celor care suferă în spirit şi în trup, ale victimelor oricărei nedreptăţi." Dorinţa pontifului este să fie îngropat "cu o căinţă sinceră tot trecutul". "Cine vrea să fie cu sinceritate creştin - afirmă Papa Pacelli - trebuie să ştie să ierte."
Indult şi amnistie în perioada Jubileului din 1950
Al Doilea Război Mondial a provocat răni profunde în ţesutul social din diferite ţări. În diferite state, după acel conflict, au fost adoptate măsuri de clemenţă. În Italia de exemplu, cu puţin înainte de deschiderea Anului Sfânt din 1950, au fost acordate amnistia şi indultul. Au fost iertate, în măsura de doi ani, pedepsele de detenţie mai mici de cinci ani aplicate sau de aplicat. În 1953, tot în Italia, a fost acordată apoi amnistia pentru orice delict, nemilitar sau financiar, pentru care a fost stabilită o pedeapsă de detenţie nu mai mare, maximum, de patru ani. În afară de asta, a fost acordat indultul la delicte politice şi inerente la fapte de război, comise de cei care au făcut parte din formaţiuni armate.
În 1975, Paul al VI-lea invocă acte de clemenţă
Anul Sfânt din 1975 este dedicat reconcilierii. În bula de convocare Apostolorum Limina, Papa Paul al VI-lea cere ca, după tradiţia jubileelor trecute, "autorităţilor competente ale diferitelor ţări să ia în considerare posibilitatea de a acorda, urmând sugestiile înţelepciunii lor, un indult inspirat din clemenţă şi echitate, în special în favoarea prizonierilor care au dat dovadă suficientă de reabilitare morală şi civilă, sau care sunt victime ale situaţiilor de dezordine politică şi socială mult prea mari decât ele, ca să poată fi considerate responsabile pe deplin". În afară de asta, Papa Montini exprimă propria recunoştinţă "pentru toţi cei care se străduiesc pentru ca acest mesaj de caritate, de socialitate şi de libertate pe care Biserica îl adresează tuturor, cu speranţa vie de a fi înţeleasă şi ascultată, să fie primită şi tradusă în realitate de ordin politic şi social".
1983, iertarea papei dată lui Ali Agca
La puţini ani după apelul lui Paul al VI-lea, Biserica trăieşte un alt Jubileu. În 1983 se deschide Anul Sfânt al Răscumpărării, în a 1950-a aniversare a morţii şi învierii lui Isus. Acest An Sfânt este şi contextul unei întâlniri speciale: cea între un pontif şi persoana care a încercat să-l ucidă. Papa Ioan Paul al II-lea aminteşte acest eveniment adresând un discurs, la 27 decembrie 1983, deţinuţilor din închisoarea romană de la Rebibbia: "Am putut să întâlnesc şi persoana, pe care voi toţi o cunoaşteţi, pe nume Ali Agca, care în anul 1981, la 13 mai, a atentat la viaţa mea, dar providenţa a condus lucrurile într-o manieră a sa, aş spune, excepţională, aş spune şi, minunată. Astăzi, după peste doi ani, am putut să-l întâlnesc pe atentatorul meu şi am putut şi să-i repet iertarea mea pe care am acordat-o imediat după atentat şi apoi am şi declarat-o public, când era posibil pentru mine, din spital. Cred că şi întâlnirea de astăzi, în context, în cadrul Anului Răscumpărării, este providenţială." "Toate evenimentele din viaţa noastră - a explicat în acea ocazie Papa Ioan Paul al II-lea - trebuie să confirme acea fraternitate care provine din faptul că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că noi toţi suntem fiii săi în Isus Cristos."
În 2000 Ioan Paul al II-lea cere reduceri ale pedepselor
Marele Jubileu care deschide al treilea mileniu se inserează în tradiţia anilor jubiliari care l-au precedat. În mesajul pentru Jubileul închisorilor, Papa Ioan Paul al II-lea subliniază că merită să fie încurajate "acele state şi acele guverne care au în desfăşurare sau intenţionează să întreprindă revizuiri ale sistemului lor de închisoare, pentru a-l adapta mai mult la exigenţele persoanei umane". Papa Wojtyła se adresează responsabililor statelor pentru a invoca un semn de clemenţă în folosul tuturor deţinuţilor: "O reducere, deşi modestă, a pedepsei ar constitui pentru deţinuţi un semn clar de sensibilitate faţă de condiţia lor, care n-ar duce la trezirea de ecouri favorabile în sufletele lor, încurajându-i în angajarea căinţei pentru răul făcut şi solicitând corectarea lor personală."
Indultul în 2006 în Italia
Cererea unei reduceri a pedepsei, lansată de Papa Ioan Paul al II-lea în timpul Jubileului din 2000 şi reiterată în 2002 senatorilor şi deputaţilor cu ocazia vizitei la Parlamentul italian, a găsit după câţiva ani un răspuns concret din partea politicii. De fapt, la 29 iulie 2006, a fost aprobată în Italia, cu amplă majoritate transversală, legea care a introdus indultul pentru delictele comise până la 2 mai din acel an, în măsură nu mai mare de trei ani pentru pedepsele de detenţie şi cu o reducere la maximul de 10.000 de euro pentru cele pecuniare. Au fost excluşi din această măsură, care a dus la eliberarea anticipată a aproape 25 de mii de persoane, delictele de alarmă socială mai mare cum sunt de exemplu asociaţii subversive, sechestrare de persoane şi acte de terorism.
Francisc în 2015: să vină milostivirea Tatălui
În 2015 începe Jubileul extraordinar al milostivirii. În scrisoarea cu care se acordă indulgenţa cu ocazia acelui An Sfânt, gândul Papei Francisc se îndreaptă şi spre cei închişi, "care experimentează limitarea libertăţii lor". "Jubileul - scrie papa - a constituit mereu oportunitatea unei mari amnistii, destinate să implice atâtea persoane care, deşi merită pedeapsă, totuşi au conştientizat nedreptatea făcută şi doresc cu sinceritate să se insereze din nou în societate aducând contribuţia lor onestă". "La toţi aceştia să ajungă în mod concret milostivirea Tatălui care vrea să fie aproape de cel care are mai multă nevoie de iertarea sa". La 6 noiembrie 2016, un mare număr de deţinuţi care provin din diferite părţi ale Italiei şi din alte ţări, sunt prezenţi în Bazilica "Sfântul Petru" pentru a trăi propriul Jubileu cu Papa Francisc: "Privarea libertăţii - subliniază pontiful în omilie - este forma cea mai grea a pedepsei care se ispăşeşte, pentru că atinge persoana în nucleul său cel mai intim. Şi totuşi, speranţa nu poate dispare."
În 2016, măsuri de amnistie şi indult
În 2016, autorităţile cubaneze au decis să acorde amnistia pentru 787 de prizonieri, între care femei, minori şi bolnavi ca răspuns la apelul papei lansat cu ocazia Anului Sfânt al Milostivirii. Au fost excluse de la această măsură - aşa cum a amintit cotidianul Granma - persoanele condamnate pentru "ucidere, corupere de minori, viol şi trafic de droguri". Apelul lui Francisc pentru cei închişi, în cadrul Jubileului Milostivirii, a fost primit şi în Paraguay. De fapt a fost acordat indultul pentru 22 de prizoniere din "Casa Bunului Păstor". Tot în 2016, preşedintele Mozambicului, Filipe Nyusi - aşa cum aminteşte şi Mondo e Missione, revista lunară a Institutului Pontifical Misiuni Externe - a anunţat indultul pentru o mie de deţinuţi condamnaţi pentru delicte obişnuite.
A deschide porţile
Şi cu ocazia Anului Sfânt din 2025, Papa Francisc, în bula de convocare, cere în mod expres "forme de amnistie sau de iertare a pedepsei menite să ajute persoanele să recupereze încredere în ele însele şi în societate; parcursuri de reinserare în comunitate căreia îi corespunde o angajare concretă în respectarea legilor". Apoi, pentru prima dată un pontif deschide o Poartă Sfântă în cadrul unui penitenciar. Papa, în omilie, la 26 decembrie în Penitenciarul de la Rebibbia, rosteşte aceste cuvinte: "Am voit să deschid larg Poarta, astăzi, aici. Prima am deschis-o la «Sfântul Petru», a doua este a voastră. Este un gest frumos acela de a deschide larg, de a deschide: a deschide porţile. Dar mai important este ceea ce semnifică: înseamnă a deschide inima. Inimi deschise. Şi asta o face fraternitatea."
Clemenţă din Cuba şi Statele Unite
Harul Jubileului este a deschide porţile, a deschide larg inimile la speranţă. În acest An Sfânt, abia început, se înregistrează deja acte de clemenţă. Ministerul de Externe din Cuba a difuzat un comunicat în care se anunţă decizia de a elibera 553 de persoane, "condamnate pentru diferite delicte". Măsura a fost luată în cadrul unei medieri cu Biserica Catolică. Ştirea a venit la puţine ore după anunţul, din partea administraţiei nord-americane, de a înlătura Cuba din lista statelor sponsor al terorismului. Un alt gest de clemenţă vine din Statele Unite. În luna decembrie, preşedintele Joe Biden a anunţat că cei condamnaţi la pedeapsa capitală în închisorile federale vor avea condamnările lor reclasificate la executare la condamnare pe viaţă fără posibilitate de libertate condiţionată. Papa Francisc, care a avut un colocviu telefonic cu preşedintele american, a lansat un apel de a ne ruga pentru deţinuţi aflaţi în anticamera morţii în Statele Unite.
Martori ai iertării
Există timpuri în care speranţa reuşeşte să-şi deschidă o breşă în inima omului. Cu ocazia jocurilor olimpice a răsunat, de exemplu, apelul pontifilor pentru o oprire olimpică, aşa cum se întâmpla în antichitate. O tradiţie care a devenit o chemare constantă, în istorie, de a face să tacă armele în orice regiune a planetei în timpul Jocurilor Olimpice. Şi cererea, din partea papilor, a iertării pedepselor în timpul Jubileului este o sămânţă de speranţă pentru lume. Nu sunt numeroase, dar nu lipsesc, aşa cum dă mărturie şi istoria, răspunsuri concrete din partea politicii la cereri de clemenţă. De altfel, oprindu-ne asupra termenilor indulgenţă şi indult, este vorba de a da încredere omului care s-a împiedicat de-a lungul drumului vieţii. Apoi revine persoanei să trăiască timpul harului şi să fie martor al forţei iertării.
Amedeo Lomonaco
(După Vatican News, 15 ianuarie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
