De Cristina Uguccioni
"Întâlnirea de reflecţie şi spiritualitate «Mediterana, frontieră de pace» promovată de CEI, la iniţiativa preşedintelui, cardinalul Gualtiero Bassetti, este o iniţiativă foarte lăudabilă. Noi, episcopii, vom avea ocazia de a împărtăşi probleme, reflecţii, experienţe, preocupări. Scopul principal, după părerea mea, ar trebui să fie să ne ascultăm unii pe alţii şi să lucrăm împreună, cu spirit sinodal, pentru a găsi criterii de evaluare şi modele de intervenţie împărtăşite deoarece este comună casa în care trăim". Sunt cuvinte ale cardinalului spaniol Juan José Omella, 73 de ani, arhiepiscop de Barcelona (Spania): de la 19 la 23 februarie va participa la Bari la întâlnirea la care se vor reuni peste cincizeci de episcopi reprezentanţi ai Conferinţelor episcopale din cele 19 ţări care au ieşire la Marea Mediterană. În această conversaţie cu Vatican Insider cardinalul reflectă asupra temelor care trebuie tratate.
Comitetul ştiinţific organizator al întâlnirii, invitând Conferinţele episcopale, a cerut episcopilor ce probleme şi chestiuni intra-ecleziale şi extra-ecleziale le consideră mai importante şi urgente. Dumneavoastră ce teme intra-ecleziale aţi prezentat?
Menţionez câteva: înainte de toate, după părerea mea, trebuie redat protagonism familiei: ea, aşa cum afirmă papa Francisc, este "nodul de aur" al acelei "alianţe a bărbatului şi femeii" căreia, conform cuvântul biblic al creaţiei, Dumnezeu i-a încredinţat îngrijirea lumii şi regia istoriei. În afară de asta trebuie arătat cu mai mare convingere şi bucurie frumuseţea mesajului creştin: avem o comoară preţioasă pentru fiecare fiinţă umană: Cristos. La fel este necesar să se susţină şi să se încurajeze formarea laicilor (pe care o consider fundamentală) şi să ne angajăm pentru a face cunoscut, în special într-o Europă tot mai tristă şi concentrată asupra sieşi, mărturiile oferite de credincioşi, de acea multitudine de bărbaţi şi femei care în fiecare zi, cu tenacitate, anunţă Vestea Bună cu viaţa lor răspândind buna mireasmă a Evangheliei.
Există vreo problemă pe care dumneavoastră o consideraţi decisivă?
Da: în acest timp al nostru este necesară întărirea comuniunii între noi toţi catolicii: diviziunile întunecă mesajul evanghelic, slăbesc comunităţile, dăunează Bisericii. Comuniunea va putea deveni mai profundă nu graţie iniţiativelor particulare, ci numai dacă toţi vom întări comuniunea noastră personală cu Cristos.
Despre care teme extra-ecleziale credeţi că este necesar să se reflecteze în timpul întâlnirii?
Citez câteva: înainte de toate respectul care trebuie acordat vieţii, de la zămislire la moartea naturală: de exemplu, care sunt cele mai bune forme de asistenţă care trebuie asigurate persoanelor singure şi bolnave care, îngenuncheate de suferinţă, simţindu-se rebutate de societate sunt tentate de eutanazie? Cum se poate răspândi practica îngrijirilor paliative? O a doua temă este cea a migraţiilor: cu ce modalităţi să se conjuge în diferitele contexte cele patru verbe indicate de papa Francisc, adică "a primi, a proteja, a promova şi a integra"? Cum să se favorizeze politici de solidaritate faţă de migranţi şi proiecte de cooperare şi dezvoltare care să-i ajute să rămână în ţările lor? Alte teme pe care le consider importante şi asupra cărora, după părerea mea, va trebui să ne ascultăm şi să raţionăm împreună sunt promovarea păcii, înţelegerii şi solidarităţii între popoare, răspândirea culturii dialogului, îngrijirea casei comune.
În privinţa acestor teme există vreo experienţă pe care doriţi s-o împărtăşiţi cu confraţii dumneavoastră sau iniţiativă pe care aţi vrea s-o propuneţi?
Nu m-am gândit la iniţiative de propus în timp ce voi fi bucuros să împărtăşesc câteva experienţe fericite între multe altele care au fost demarate în Spania: de exemplu, mă gândesc la munca de primire a migranţilor desfăşurată de Caritas şi de alte asociaţii din diecezele din sudul ţării, la proiectul articulat despre valorizarea familiei demarat de Conferinţa Episcopală Spaniolă, la opera de evanghelizare şi de primă vestire făcută graţie şi angajării generoase a unor grupuri. Însă la Bari, pentru mine - şi ţin să subliniez asta - va fi important mai ales a-i asculta pe confraţii mei: sunt foarte interesant să înţeleg ce probleme le consideră ei mai relevante, cum interpretează trecerea istorică pe care o trăim, ce reflecţii au făcut în aceşti ani.
Vă doriţi ca iniţiativa promovată de CEI să devină o întâlnire periodică?
Da. Cred că nu trebuie să rămână un unicum: aş fi bucuros dacă ar deveni o întâlnire periodică pentru a continua să împărtăşim probleme, experienţe, căutare de soluţii, ascultând de papa Francisc care invită Biserica la o sinodalitate mai mare.
Ce roade vă doriţi ca să poată aduce întâlnirea?
Sper să poată contribui la întărirea comuniunii între noi şi între Bisericile noastre, care trebuie să devină mai deschise şi solidare unele cu altele, la edificarea de comunităţi tot mai atente faţă de cei care trăiesc în sărăcie, la creşterea în rândul credincioşilor a fericirii de a-l vesti pe Isus şi a orgoliului de a fi creştini. Cu privire la viitor sunt încrezător, şi pentru un motiv precis.
Care?
În timp ce în Europa înaintează secularizarea, Biserica în mod tenace continuă să semene: apar, şi în rândul tinerelor generaţii, noi vlăstare: sunt speranţa mea. Trebuie să ne îndreptăm privirea acolo. Domnul spune: "Iată, eu fac un lucru nou: încolţeşte, nu-l recunoaşteţi?" (Is 43,19).
(După Vatican Insider, 10 februarie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
