de Cristina Uguccioni
De la 19 la 23 februarie 2020 Bari va găzdui întâlnirea "Mediterana, frontieră de pace" promovată de Conferinţa Episcopilor din Italia, la iniţiativa preşedintelui, cardinalul Gualtiero Bassetti. Vor participa peste cincizeci de episcopi reprezentând Conferinţele episcopale din cele 19 ţări care au ieşire la Marea Mediterană. Nu va fi un eveniment de circumstanţă, nu va fi o întâlnire academică, nici o întâlnire politică, nici un summit de economie: va fi o întâlnire de reflecţie şi spiritualitate între păstori care, sub conducerea Duhului, vor să lucreze împreună, cu metodă sinodală, pentru binele popoarelor. Între alţii, va fi prezent arhiepiscopul Pierbattista Pizzaballa: frate minor franciscan, 54 de ani, fost custode al Ţării Sfinte, din 2016 este administrator apostolic al Patriarhiei Latine de Ierusalim de care aparţin catolicii de rit latin rezidenţi în Israel, Palestina, Iordania şi Cipru. În acest teritoriu creştinii constituie 1% din populaţie: catolicii sunt jumătate: 170.000 în Iordania, 130.000 în Israel, 45.000 în Palestina. În această conversaţie cu Vatican Insider, arhiepiscopul Pizzaballa reflectă asupra întâlnirii de la Bari dedicată Mediteranei.
Înainte de toate, cum evaluaţi această iniţiativă promovată de CEI?
Toate iniţiativele care pot ajuta Bisericile să înţeleagă şi să străbată pasajul istoric care se trăieşte în zona Mediteranei sunt binevenite. Până astăzi s-au desfăşurat numai întâlniri între episcopi din Africa de Nord, din Orientul Mijlociu sau din sudul Europei, dar noi păstorii din regiunea mediteraneeană nu ne-am reunit niciodată toţi împreună: de aceea iniţiativa promovată de CEI este lăudabilă. Vom avea ocazia de a ne cunoaşte, de a confrunta experienţele noastre, şi acest drum ne va ajuta să obţinem perspective împărtăşite. Desigur că nu vom produce documente capabile să rezolve problemele grave care chinuiesc regiunea mediteraneeană dar am încredere că vom reuşi să schiţăm criterii de evaluare şi să găsim linii călăuzitoare de oferit după aceea comunităţilor noastre.
Îndeosebi ce experienţe vreţi să împărtăşiţi cu confraţii episcopi?
Voi relata experienţa noastră de Biserică ce, în pofida numărului mic de credincioşi şi a contextului dificil în care trăiesc, nu este concentrată pe ea însăşi, ci este deschisă la relaţiile cu toţi şi lucrează prompt prin numeroasele sale structuri şcolare, sanitare, asistenţiale; o Biserică aptă să reziste la şocuri, care înfruntă problemele cu o atitudine nonviolentă dar, în acelaşi timp atitudine care nu renunţă.
În invitaţia făcută diferitelor Conferinţe episcopale de Comitetul ştiinţific organizator al întâlnirii s-a cerut episcopilor să indice care probleme şi chestiuni intra-ecleziale şi extra-ecleziale le consideră mai importante şi urgente. Dumneavoastră ce teme aţi indicat?
În Ţara Sfântă problema extra-eclezială mai relevantă este fără îndoială cea politică: în Israel s-au desfăşurat trei alegeri într-un an, în zona palestiniană, în schimb nici nu-mi amintesc când s-au ţinut ultimele alegeri: sunt două situaţii profund diferite care arată totuşi aceeaşi fragilitate politică, ce- trebuie subliniat - caracterizează în mod diferit tot Orientul Mijlociu. Slăbirea politicii are repercusiuni grele asupra economiei şi asupra vieţii sociale: trăim un timp de schimbări care apasă asupra populaţiei. Privind la viitor perspectivele apar mai puţin clare şi foarte fragile.
Care sunt paşii decisivi pentru a locui evanghelic aceste schimbări?
În acest context delicat şi complicat, important, pentru noi catolicii, este să promovăm cu tot mai mare angajare unitatea, dialogul ecumenic care trebuie să ducă la acţiuni comune: raportul cu celelalte Biserici este decisiv. În afară de asta consider fundamental să se întărească în rândul credincioşilor simţul comunităţii şi să se formeze perspective specific creştine: nu putem să ne limităm să analizăm şi să criticăm situaţia, este necesar să înţelegem care este vocaţia noastră în această ţară şi să acţionăm în consecinţă.
Există iniţiative deosebite de semnalat în vederea acestor obiective?
Iniţiativele demarate sunt foarte multe, probabil prea multe. Ar trebui reduse, să se coordoneze mai bine pe cele mai promiţătoare conferindu-le profunzime mai mare.
Care consideraţi că este problema intra-eclezială mai relevantă şi urgentă de înfruntat la întâlnirea de la Bari?
După părerea mea este indispensabil să se lucreze cu şi pentru generaţiile tinere susţinând credinţa lor. Cu câteva zile în urmă am întâlnit un grup numeros de universitari creştini care trăiesc în Israel: din cuvintele lor se înţelegea bine că raportul cu Isus îi unea, nu analizarea problemelor politice, economice şi sociale ale ţării. Credinţa este cea de la care trebuie mereu pornit din nou.
În timpul întâlnirii de la Bari vă gândiţi să propuneţi confraţilor episcopi vreo iniţiativă comună?
Nu cred că voi face asta, nu este important. Scopul întâlnirii noastre, după părerea mea, n-ar trebui să fie în primul rând studierea de noi iniţiative, care printre altele ar duce comunităţile noastre să trăiască trecând de la un eveniment la altul cu riscul de a pierde dimensiunea cotidiană şi familială a credinţei. Pentru mine, scopul principal al acestei întâlniri ar trebui să fie să ne ascultăm şi să învăţăm unii de la alţii. Noi episcopii trăim în contexte foarte diferite dar toţi avem responsabilitatea faţă de şcoli, spitale, universităţi, structuri caritative şi asistenţiale. A cunoaşte experienţele pastorale, soluţiile şi strategiile de intervenţie adoptate de Bisericile din diferite ţări va fi de mare utilitate.
Aşadar acestea sunt roadele pe care dumneavoastră doriţi ca să le poată aduce această întâlnire.
După treizeci de ani trăiţi în Orientul Mijlociu nu mă aştept la mari rezultate: desigur că nu noi episcopii vom rezolva problemele din zona Mediteranei. Însă îmi doresc că vor reuşi să înţelegem mai bine cum să ajutăm şi să susţinem comunităţile noastre, ce orientări să le oferim, cum să locuim evanghelic în diferite contexte sociale. Ascultându-i pe confraţii mei sper să am vreo intuiţie fericită care să poată folosi turmei care mi-a fost încredinţată.
(După Vatican Insider, 28 ianuarie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
