|
| © Vatican Media |
Cu ocazia Jubileului romilor, sintilor şi călătorilor, reluăm întâlnirile papilor cu aceşti fraţi şi surori care sunt în inima Bisericii. Prima a fost în 1965, cu Paul al VI-lea.
Săracii, cei afectaţi, cei rebutaţi. În mijlocul acestor fraţi, consideraţi la marginea societăţii şi printre cele mai de jos adâncimi ale familiei umane, Biserica găseşte culmile spiritului său evanghelic, ale iubirii creştine. Privirea vicarului lui Cristos este plină de iubire pentru toţi fiii săi, în special pentru cei care sunt excluşi, care simt zilnic povara prejudecăţilor. Romii trăiesc această realitate, adesea limitaţi în periferii geografice şi existenţiale. Papa Paul al VI-lea este primul pontif care îi întâlneşte. Cuvintele sale sunt cele ale unui părinte. Îi defineşte "pelerini perpetui, exilaţi voluntari, refugiaţi mereu pe cale, călători fără odihnă". Este 26 septembrie 1965, ziua sa de naştere. Acea întâlnire istorică are loc într-o atmosferă de profundă emoţie.
Întâlnirea cu Paul al VI-lea
Poporul adunat în tabăra internaţională de ţigani din Pomezia îl îmbrăţişează pe episcopul de Roma. Mulţi dintre acei pelerini poartă costume viu colorate. "Este vorba de nomazi, romi, ţigani din diferite neamuri, naţiuni şi origini - se arată în ediţia ziarului "L'Osservatore Romano" care relatează despre acea zi memorabilă - toţi uniţi de legătura credinţei". Sunt prezenţi peste 3.000 de romi, sosiţi din diferite regiuni ale Europei şi ale lumii. În timpul ofertoriului, papei i se oferă diferite daruri, inclusiv o monstranţă în formă de cruce cu o aureolă din sârmă ghimpată în memoria ţiganilor care au murit în lagărele de concentrare în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial.
În omilia sa, Paul al VI-lea adresează înainte de toate salutul său acestui popor: "Vouă, care priviţi lumea cu suspiciune şi sunteţi priviţi cu suspiciune de către toţi; vouă, care aţi voit dintotdeauna şi pretutindeni să fiţi străini, izolaţi, străini, împinşi în afara oricărui cerc social; vouă, care sunteţi în mişcare de secole şi încă nu v-aţi hotărât unde să ajungeţi, unde să rămâneţi!". Ceea ce contează cu adevărat, subliniază Papa Montini, este o "descoperire diferită".
Voi descoperiţi că nu sunteţi afară, ci în interiorul unei alte societăţi; o societate vizibilă, dar spirituală; umană, dar religioasă; această societate, ştiţi, se numeşte Biserica. Astăzi, poate mai mult ca oricând, descoperiţi Biserica. În Biserică, nu sunteţi la margine, ci, într-un fel, sunteţi în centru, sunteţi în inimă. Sunteţi în inima Bisericii pentru că sunteţi singuri: nimeni nu este singur în Biserică; sunteţi în inima Bisericii pentru că sunteţi săraci şi aveţi nevoie de asistenţă, de educaţie şi de ajutor; Biserica îi iubeşte pe săraci, pe cei suferinzi, pe cei mici, pe cei deposedaţi, pe cei abandonaţi. Aici, în Biserică, vă daţi seama că nu sunteţi numai membri, colegi, prieteni, ci fraţi; şi nu numai între voi şi cu noi, care astăzi vă primim ca fraţi, ci, într-un anumit sens creştin, fraţi cu toţi oamenii.
Întâlnirea lui Paul al VI-lea cu poporul rom are loc într-un moment crucial pentru Biserică. Mai sunt doar câteva săptămâni până la încheierea Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, care i-a îndemnat pe episcopi să arate "o grijă deosebită faţă de acei credincioşi care, din cauza condiţiilor lor de viaţă, nu pot beneficia de slujirea obişnuită a parohilor sau sunt lipsiţi de orice asistenţă". Printre aceşti credincioşi se numără şi "nomazi". Rezultatul acelei întâlniri istorice este pecetea unei fraternităţi fără excluderi: toţi fac parte din Biserică, din poporul lui Dumnezeu.
Îmbrăţişarea lui Benedict
În 2011, întâlnirea reprezentanţilor diferitelor etnii de ţigani şi romi cu Benedict al XVI-lea a făcut ecoul întâlnirii din 1965 cu Paul al VI-lea. Pontiful a îmbrăţişat peste două mii de ţigani veniţi din toată Europa cu ocazia celei de-a 150-a aniversări a naşterii şi a celei de-a 75-a aniversări a martiriului fericitului rom Ceferino Giménez Malla. Reparcurgând etapele istoriei complexe şi dureroase a poporului rom, care nu a "aspirat niciodată să domine alte popoare", ci "a considerat în mod ideal întregul continent" european drept "casa sa", Benedict al XVI-lea repetă cu afecţiune cuvintele Papei Montini: "Voi sunteţi în Biserică! Sunteţi o porţiune iubită a poporului pelerin al lui Dumnezeu şi ne amintiţi că «nu avem o cetate durabilă aici pe pământ, ci mergem în căutarea celei viitoare»". Şi aminteşte vizita sa la lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau din 28 mai 2006. Cu acea ocazie, pontiful german s-a rugat pentru victimele persecuţiei şi s-a închinat în faţa pietrei comemorative în limba romani. În 2011, întâlnind diferite etnii de romi, cuvintele lui Benedict al XVI-lea unesc acele pagini tragice ale istoriei cu drumuri ale speranţei.
Conştiinţa europeană nu poate uita atâta durere! Niciodată poporul vostru să nu mai fie supus hărţuirii, respingerii şi dispreţului! Din partea voastră, căutaţi întotdeauna dreptatea, legalitatea, reconcilierea şi străduiţi-vă să nu fiţi niciodată cauza suferinţei altora! Astăzi, slavă Domnului, situaţia se schimbă: noi oportunităţi se deschid în faţa voastră, pe măsură ce dobândiţi o nouă conştientizare. În timp, aţi creat o cultură cu exprimări semnificative, precum muzica şi cântecul, care au îmbogăţit Europa. Multe etnii nu mai sunt nomade, ci caută stabilitatea cu noi aşteptări de viaţă. Biserica merge alături de voi şi vă invită să trăiţi conform exigenţelor angajante ale evangheliei, încrezându-vă în forţa lui Cristos, spre un viitor mai bun.
Pe 11 iunie 2011, în Aula "Paul al VI-lea", culorile şi dansurile pe ritmuri ţigăneşti s-au alternat cu momente de emoţie autentică, în timp ce mai mulţi ţigani împărtăşeau mărturiile. Mărturia unei studente, născută şi crescută într-un lagăr din Roma, a fost o voce care chema la respect şi demnitate: "Ştiu că există romi care greşesc, care se comportă urât, dar responsabilitatea este întotdeauna personală şi vina nu aparţine niciodată unui grup etnic sau unui popor. Când mă gândesc la viitor, mă gândesc la oraşe şi sate unde să existe loc şi pentru noi, cu drepturi depline, cetăţeni ca toţi ceilalţi, nu ca un popor de izolat şi de temut". Următoarea mărturie este cea a unei ţigănci austriece care a supravieţuit lagărelor de exterminare de la Auschwitz şi Bergen-Belsen, unde a fost deportată la vârsta de 9 ani: "Auschwitz: totul acolo a rămas aşa cum era; chiar şi oamenii, care au rămas aşa cum erau. Noi suntem florile acestei lumi şi suntem călcate în picioare, maltratate şi ucise". O călugăriţă ţigancă născută în Slovacia relatează apoi istoria sa. În adolescenţă, a întâlnit un preot şi un grup de tineri creştini, pe care a început să-i frecventeze fără ştirea regimului. "Sper - afirmă ea în faţa papei - că evanghelia şi iubirea lui Isus vor ajunge în curând la mulţi dintre fraţii noştri şi surorile noastre ţigani care încă nu-l cunosc".
Întâlniri cu Francisc
Papa Francisc s-a întâlnit cu poporul rom în mai multe rânduri. Aproximativ 7.000 dintre ei au fost prezenţi în Aula "Paul al VI-lea" cu ritmurile şi dansurile lor pe 26 octombrie 2015. Pontiful subliniază că "este posibil să se construiască o convieţuire paşnică, în care diferitele culturi şi tradiţii îşi păstrează valorile respective".
Nu mai vrem să fim martori la tragedii familiale în care copiii mor de frig sau de flăcări, sau devin obiecte în mâinile unor persoane depravate, sau tinerii şi femeile sunt prinşi în traficul de droguri sau de fiinţe umane. Acest lucru se datorează faptului că adesea cădem în indiferenţă şi în incapacitatea de a accepta obiceiuri şi moduri de viaţă diferite de ale noastre. Aş dori ca o istorie nouă, o istorie reînnoită, să înceapă şi pentru poporul vostru. Să întoarcem pagina! A venit momentul să eradicăm prejudecăţile seculare, preconcepţiile şi neîncrederi reciproce care stau adesea la baza discriminării, a rasismului şi a xenofobiei.
După rugăciunea Tatăl Nostru cântată în limba romani, Papa Francisc reînnoieşte, la cincizeci de ani după Paul al VI-lea, încoronarea statuii Mariei, Regina Ţiganilor. Notele lui "Ave Maria" cântate de un ţigan francez răsună în fundal. În cele din urmă, pontiful pronunţă actul de încredinţare a ţiganilor Fecioarei Maria.
Pe lângă cea din 2015, o altă întâlnire între Francisc şi poporul rom şi sinti a avut loc pe 9 mai 2019. Papa Francisc a ales Sala Regia, inima nobilă a Palatului Apostolic, unde primeşte Corpul Diplomatic, pentru a primi cinci sute de reprezentanţi ai diferitelor etnii într-un loc de onoare şi pentru a se ruga cu ei şi pentru ei. "Nu sunteţi cetăţeni de mâna a doua", le spune Francisc acelei porţiuni a poporului lui Dumnezeu din Sala Regia: "adevăraţii cetăţeni de mâna a doua - explică pontiful - sunt cei care rebutează oamenii: aceştia sunt de mâna a doua pentru că nu ştiu să îmbrăţişeze. Folosind mereu adjectivul aruncă afară, rebutează, şi trăiesc rebutând".
Jubileul romilor şi îmbrăţişarea cu Leon al XIV-lea
Unul dintre evenimentele acestui An Sfânt este Jubileul Romilor, programat pentru 18 octombrie şi marcat de tema: "Speranţa este itinerantă; tatăl meu şi mama mea erau aramei rătăcitori" (cf. Dt 26,5). În această zi, este programat un moment de rugăciune în Aula "Paul al VI-lea" pentru a mărturisi credinţa profundă a popoarelor rom, sinti şi călători. Şi, mai presus de toate, este o ocazie de a-l întâlni, încă o dată, pe Succesorul lui Petru. Duminică, 19 octombrie, a doua zi după îmbrăţişarea cu Leon al XIV-lea, este programat un moment de rugăciune în Sanctuarul "Sfânta Fecioară Maria a Iubirii Divine", lângă biserica în aer liber dedicată Fericitului Ceferino Giménez Malla. Este cunoscut sub numele de "el Pelé", primul rom martir al credinţei. A fost împuşcat în 1936 în timpul Războiului Civil Spaniol şi a fost aruncat într-o groapă comună pentru că a apărat un preot cu rozariul său. Mărturia sa este un model pentru un popor, pentru familia umană, pentru Biserică.
Amedeo Lomonaco
(După Vatican News, 17 octombrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
