Mesajul ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, la trecerea în veşnicie a Papei Francisc
Astăzi, în Lunea Paştelui, când sărbătorim Învierea Domnului nostru Isus Cristos, simbol al biruinţei vieţii asupra morţii şi al speranţei eterne, Sfântul Părinte Papa Francisc a trecut la Domnul, lăsând în urmă o moştenire impresionantă de caritate, milostivire şi dialog între popoare. Nu putem să nu ne gândim cum chiar ieri ne-a îndemnat, în mesajul "Urbi et Orbi": "Cristos a înviat! În acest anunţ e cuprins întregul sens al existenţei noastre, care nu este făcută pentru moarte, ci pentru viaţă. Paştele este sărbătoarea vieţii! Dumnezeu ne-a creat pentru viaţă şi vrea ca omenirea să se ridice iarăşi!".
Suntem binecuvântaţi că am fost contemporani cu un pontif care a schimbat fundamental modul în care Biserica se raportează la provocările lumii moderne. Jorge Mario Bergoglio - Papa Francisc - va rămâne în istorie ca un reformator îndrăzneţ, un promotor neobosit al dialogului şi păcii, şi mai presus de toate, ca un păstor care şi-a condus turma prin exemplul personal de smerenie şi slujire.
În cei aproape 12 ani de pontificat, Papa Francisc şi-a trasat ca program aducerea Bisericii mai aproape de oameni, în special de cei marginalizaţi şi suferinzi. Alegerea numelui de Francisc, inspirat de Sfântul Francisc din Assisi, a reflectat angajamentul său profund faţă de săraci şi cei excluşi. Gesturile sale simbolice - de la spălarea picioarelor deţinuţilor şi a migranţilor, până la îmbrăţişarea celor cu dizabilităţi severe - au arătat lumii că demnitatea umană transcende orice barieră socială sau fizică. Prin iniţiativele sale concrete de solidaritate cu cei aflaţi la periferia societăţii, Papa Francisc ne-a dat exemplul că adevărata credinţă se manifestă în acţiuni, nu doar în cuvinte.
Pentru România, vizita istorică a Papei Francisc din 31 mai - 2 iunie 2019 rămâne un moment de referinţă în istoria relaţiilor dintre Biserica Catolică şi ţara noastră. În timpul Sfintei Liturghii celebrate în Catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti, cuvintele sale răsună şi astăzi în inimile noastre: "Să ne gândim la mărturisitorii de seamă ai acestor meleaguri: oameni simpli, care s-au încredinţat lui Dumnezeu în mijlocul persecuţiilor. Nu şi-au pus speranţa în lume, ci în Domnul, şi aşa au mers mai departe. Aş vrea să le mulţumesc acestor umili învingători, acestor sfinţi «de alături», care ne arată calea. Lacrimile lor n-au fost fără rost, au fost rugăciune care s-a ridicat la Cer şi au udat la rădăcină speranţa acestui popor... Voi să fiţi promotorii culturii întâlnirii, care să dezmintă indiferenţa şi diviziunea şi să permită acestui meleag să cânte din toată inima milostivirile Domnului". Acest îndemn la unitate şi slujire reciprocă reprezintă una dintre cele mai importante moşteniri ale vizitei sale apostolice în România, cea de-a doua a unui suveran pontif în ţara noastră.
Pentru Biserica Catolică din România, pontificatul Papei Francisc a fost marcat de momente istorice de o profundă semnificaţie spirituală. Beatificarea Fericitului martir Vladimir Ghika la Bucureşti (30 august 2013) şi cea a Fericitului Episcop martir Anton Durcovici la Iaşi (17 mai 2014) au adus în lumină mărturiile lor eroice de credinţă în faţa opresiunii regimului totalitarist comunist, oferind Bisericii noastre locale un model de sfinţenie pentru prezent.
Tot Papa Francisc ne-a făcut darul beatificării celor şapte episcopi martiri greco-catolici în 2019, chiar în timpul vizitei sale la Blaj (2 iunie 2019), ca recunoaştere supremă a jertfei lor pentru credinţă în timpul persecuţiei comuniste. O altă fericită din România, Veronica Antal, a fost ridicată la cinstea altarelor tot în timpul pontificatului Papei Francisc (22 septembrie 2018).
Vizita apostolică în România a Papei Francisc a subliniat, mai mult decât orice discurs, mesajul de fraternitate adus de Papa Francisc - promotor consecvent al ecumenismului şi al dialogului interreligios, care ne-a amintit că milostivirea şi caritatea sunt un limbaj universal. Tot ca mărturie a acestei viziuni ecumenice, chiar acum câteva săptămâni, pe 25 ianuarie, Papa Francisc şi-a manifestat deschiderea pentru o dată a Paştelui comună pentru toţi creştinii.
Pentru episcopii, preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii catolici din România, Papa Francisc a fost un părinte spiritual care a înţeles profund realităţile locale şi a încurajat constant dezvoltarea unei Biserici vii, implicate activ în viaţa comunităţilor din care face parte.
În ultima sa Enciclică "Dilexit nos" ("Ne-a iubit"), despre Preasfânta Inimă a lui Isus, Papa Francisc ne-a lăsat un preţios testament spiritual, reînnoind înţelegerea tradiţiei şi relevanţei iubirii umane şi divine a Inimii lui Isus Cristos. Papa Francisc ne-a chemat la o reînnoire a devoţiunii autentice, pentru a nu pierde din vedere tandreţea credinţei, bucuria slujirii şi ardoarea misiunii - în orice circumstanţe de viaţă ne-am afla.
În aceste momente, comunitatea catolică din România se uneşte în rugăciune cu întreaga Biserică Universală. Jubileul 2025, pe care Papa Francisc l-a vrut sub titlul "Pelerini ai Speranţei" ne va aminti pe tot parcursul acestui an de importanţa speranţei creştine - fie ca acest mesaj să rămână moştenirea Papei Francisc pentru noi. Totodată, nu vom uita niciodată îndemnul Papei Francisc "Să mergem împreună", motoul sub care s-a desfăşurat vizita sa în România, mai actual acum ca oricând.
În numele comunităţii din Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, împreună cu clerul şi credincioşii, înălţăm rugăciuni pentru odihna veşnică a Papei Francisc şi cerem Domnului să ofere mângâiere şi putere întregii sale Biserici în aceste zile, în care Învierea lui Cristos ne dă speranţa vieţii veşnice.
Requiem aeternam dona ei, Domine, et lux perpetua luceat ei!
Requiescat in pace!
Lunea Paştelui, 21 aprilie 2025
+Aurel Percă
arhiepiscop mitropolit de Bucureşti
