Tinerii europeni la Praga
Micile seminţe de la Taizé împotriva oprimării săracilor şi minorităţilor
De Maria Chiara Biagioni
"Nu căutăm succesul. Dar într-un moment în care lumea este străbătută de tensiuni, mulţi tineri europeni ar vrea să fie purtători ai unei speranţe în locurile în care trăiesc. Întâlniri ca aceea de la Praga nu sunt scop în sine. Îi susţin pe tineri în această aspiraţie profundă a lor". Aşa răspunde frère Alois, prior al comunităţii din Taizé, celui care îl întreabă despre secretul succesului întâlnirilor europene de la sfârşit de an organizate de comunitatea ecumenică întemeiată de frère Roger Schutz. Şi anul acesta au fost treizeci de mii de tineri care au ales să petreacă noaptea dintre ani în rugăciune. Italienii sunt grupul cel mai numeros, după aceea polonezii şi ucrainenii. Şi cei care invocă o lumină de speranţă pentru continentul nostru sunt catolici, ortodocşi, protestanţi, împreună. Întâlnirea din acest an se desfăşoară la Praga şi este centrată pe chemarea lui Isus de a fi sare a pământului. "Isus - subliniază imediat frère Alois - nu spune: «trebuie să fiţi». Ci pur şi simplu: «Voi sunteţi sarea pământului». Sarea nu este amestecată cu pământul omenirii. Cristos ne trimite pretutindeni să ducem vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu".
Ce contribuţie a dat anul acesta oraşul Praga întâlnirii de la Taizé?
"Situaţia creştinilor în Republica Cehă ne face să reflectăm. Sunt aici o minoritate aşa cum sunt în multe părţi ale lumii şi cum erau primii creştini. Ei sunt sarea pământului, nu caută puterea, nu impun societăţii propriile opinii, ci sunt umili artizani ai păcii şi ai dreptăţii acolo unde trăiesc".
Sunt sute tinerii europeni, mai ales francezi şi englezi, care pleacă în Siria şi se înrolează în ISIS. Violenţa pare să aibă mai multă atracţie decât iubirea. Dumneavoastră cum explicaţi acest fenomen?
"Plecarea acestor tineri reprezintă un fapt grav. Astăzi mulţi tineri sunt neglijaţi, dezorientaţi, nu au loc de muncă, nicio perspectivă viitoare. Nu violenţa îi atrage, ci căutarea unui motiv care să dea sens vieţii lor. Ceva pentru care să poată spune: «Viaţa mea are o semnificaţie». Aşadar, întrebarea care ne asaltează este aceasta: cum să fim mai aproape de aceşti tineri dezorientaţi, cum să-i însoţim înainte ca ei să ia decizii irevocabile? Există - şi suntem recunoscători pentru asta - bărbaţi şi femei care deja fac tot posibilul pentru a furniza un astfel de sprijin tinerilor aflaţi în dificultate".
Taizé este casa tinerilor şi a comuniunii. Papa a vorbit despre Taizé la Istanbul. Însă Europa se confruntă cu închideri şi naţionalisme. De care parte se află tinerii?
"Am fost atins de cuvintele Papei Francisc rostite la Istanbul, pentru că au exprimat cu mare precizie faptul că tinerii ne stimulează spre unitate, fără a ignora că există chestiuni dificile de rezolvat. A vorbit despre unitatea creştinilor, dar ceea ce a spus poate fi valabil şi pentru construcţia europeană. Desigur, astăzi se trudeşte pe drumul spre o mai mare unitate europeană: există stimulente naţionaliste. Dar puţini sunt cei care vor cu adevărat să se întoarcă înapoi. Tinerii astăzi în Europa călătoresc, învaţă limbi, le place să se întâlnească liber între tineri din diferite naţiuni. Pentru o mai mare armonie în Europa, creştinii au o responsabilitate deoarece îl urmează pe Cristos care îi cheamă pe toţi oamenii la unitate. Trebuie să înfruntăm provocări necunoscute: cum să intrăm pozitiv în mondializare fără ca acest proces să aibă drept consecinţă asuprirea celor mai săraci sau a minorităţilor? Acestea sunt întrebările care-i fascinează pe tineri şi unii dintre ei sunt dispuşi să-şi pună în joc viaţa lor în acest tip de căutare a solidarităţii umane. Am vrea să susţinem acest curent, chiar dacă este umil şi uneori ascuns".
Fiţi sincer: dumneavoastră credeţi cu adevărat că într-o lume cum este cea actuală mai există spaţiu pentru speranţă?
"Aş vrea să aduc asupra viitorului o privire de încredere şi pentru aceasta mă bazez pe tinerii mulţi pe care-i primim la Taizé şi sunt plini de speranţă pentru viitor. Întâlnirea noastră europeană susţine această speranţă. Probabil că aceşti tineri sunt semne de contradicţie din moment ce vedem răspândindu-se în societăţi descurajare şi nemulţumire. Care poate să fie contribuţia noastră, a creştinilor, pentru a trezi o speranţă? Credinţa noastră este autentică numai în măsura în care se întrupează într-o fraternitate. Aceasta este inima mesajului evanghelic. Pentru a contribui la modelarea feţei societăţii de mâine, nu trebuie oare noi creştinii să fim în prima linie şi să încercăm să realizăm această fraternitate inaugurată de Cristos? Aşadar să descoperim că fericirea nu se află în acel «fiecare pentru sine», ci în solidaritatea dintre fiinţele umane. Probabil putem arunca doar mici seminţe. Însă Dumnezeu a putut să se reveleze în istorie pentru că unele persoane - ca Abraham şi Maria - au crezut pe pentru El nimic nu era imposibil".
(După agenţia SIR, 2 ianuarie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
