|
| © Vatican Media |
Filozofia şi teologia: cine este prietena genială?
Cu acest articol, ne propunem să iniţiem o dezbatere despre rolul şi semnificaţia filozofiei în studiile ecleziastice şi în formarea prezbiterală. Mai au valoare? Ar trebui reconsiderate? Dacă da, în ce mod?
În romanul lui Elena Ferrante, Prietena genială, nu este clar căreia dintre cele două protagoniste, Len? sau Lila, ar trebui să i se atribuie această expresie, poate amândurora, deoarece fiecare, în felul său, caută o cale spre răscumpărare. Raportul dintre aceste două fete, care continuă de-a lungul vieţii lor, pare esenţială, în pofida neînţelegerilor, trădărilor şi a unei diferenţe fundamentale în modul de a înfrunta viaţa.
În loc să evocăm raporturi auxiliare sau relaţii incluzive, ni s-a părut că această dialectică în cadrul prieteniei ar putea constitui un punct de plecare pentru a reciti raporturile dintre filozofie şi teologie. Există prietenii care, în pofida greutăţilor şi a distanţei, nu pot fi rupte.
În vestirea evangheliei, teologia oferă cu siguranţă conţinuturile, dar filozofia ajută teologia să le gândească, să le elaboreze, să le structureze şi să le înţeleagă sensul, astfel încât să se poată găsi apoi limbajele cele mai potrivite pentru a le traduce în culturile şi în contextele evanghelizării. Într-adevăr, nu trebuie să confundăm elaborarea gândirii, care are loc pe un plan epistemologic, cu căutarea creativă a modalităţilor adecvate, care poate avea loc prin artă, muzică, literatură...
De fapt, filozofia ne ajută să înţelegem cum s-au format ideile şi, în acelaşi timp, constituie un teren de antrenament pentru înţelegerea gândirii celorlalţi, chiar şi atunci când este vorba de o gândire greu de interpretat sau de o gândire cu care nu suntem de acord. Acest exerciţiu este esenţial pentru a deveni capabili de dialog şi de respect. Nu întâmplător, Abelard, în secolul al XII-lea, nu numai că a susţinut necesitatea logicii pentru a construi gândirea teologică, ci a scris şi un dialog între un filozof, un evreu şi un creştin.
Studiul filozofiei ne permite, de asemenea, să întrezărim peisajele culturale ale timpului nostru, căutând să înţelegem sensibilităţile culturale şi motivaţiile care stau la baza acestora. Cu alte cuvinte, ne ajută să înţelegem lumea. Chiar şi interpretarea unei poezii sau a unui film necesită o teorie estetică; altfel, ne-am trezi pur şi simplu participând la un concurs de poezie în care fiecare îşi recită propria poezie, dar fără a putea înţelege sensul a ceea ce spune celălalt. Şi când fiecare se izolează în propria poezie, mai devreme sau mai târziu începem să ne certăm, pentru că valoarea propriei noastre poezii pare mult mai mare decât cea a altora.
Viitorii preoţi sunt chemaţi să devină tot mai mult oameni capabili să înţeleagă lumea, astfel încât să vestească evanghelia nu într-un mod generic, ci ţinând cont de specificitatea interlocutorului lor. Trebuie să fie oameni ai dialogului, dispuşi mai presus de toate să asculte şi să înţeleagă ceea ce spune celălalt. Va trebui să înţeleagă cum se construieşte un mod de gândire.
În afară de asta, putem considera că şi elaborarea unor idei teologice fundamentale nu mai este potrivită vremurilor, dar mai întâi trebuie să înţelegem cum s-a format acea idee şi în ce context cultural. Abia atunci am putea propune eventual o reelaborare. Şi aceasta este o operaţiune filozofică. Traducerea este posibilă numai după înţelegere, chiar şi atunci când scurtul interval de timp dintre aceste două momente ne dă impresia că nu există o distincţie reală între aceste două aspecte.
Conferinţa "Prietena genială. Ce rol are filozofia în reflecţia teologică şi în formarea preoţilor?", care va avea loc pe 18 martie 2026, la Universitatea Pontificală Gregoriană, vrea să fie o ocazie pentru a regândi modul de a studia filozofie. Poate că trebuie să se acorde mai mult spaţiu perspectivelor filozofice non-occidentale, exersând gândirea din perspective diferite. În epoca inteligenţei artificiale, de exemplu, ar fi potrivit să se limiteze timpul dedicat definiţiilor, deschizându-ne mai mult creativităţii gândirii. Pentru noi, această reînnoire a filozofiei va avea şi scopul de a ajuta teologia în formarea nu numai a preoţilor, ci a tuturor persoanelor care doresc să se pregătească să vestească evanghelia.
Gaetano Piccolo
decan al Facultăţii de Filozofie, Universitatea Pontificală Gregoriana
(După L'Osservatore Romano, 28 ianuarie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
