|
| © Vatican Media |
Coloane ale aceluiaşi sistem care are ca scop evanghelizarea
Între filozofie şi teologie un raport circular
Continuă dezbaterea privind rolul şi semnificaţia filozofiei în studiile ecleziastice şi formarea sacerdotală. Mai este ea relevantă? Ar trebui reconsiderată? Acest aspect va fi discutat la conferinţa "Prietena mea genială", organizată pe 18 martie 2026 de Facultatea de Filozofie a Universităţii Gregoriana.
Dezbaterea deschisă "pentru reciti raporturile dintre filozofie şi teologie" odată cu articolul profesorului Gaetano Piccolo, publicat în "L'Osservatore Romano" pe 28 ianuarie, este extrem de stimulativă pentru o reînnoire a rolului şi semnificaţiei filozofiei în studiile ecleziastice şi în formarea sacerdotală. Deja în Codul de Drept Canonic avem "punctul de plecare pentru recitirea raporturilor dintre filozofie şi teologie", într-un canon poate puţin comentat care afirmă: "Studiile filozofice şi teologice care sunt planificate în seminar pot fi parcurse fie succesiv, fie împreună, conform Ratio de formare sacerdotală; acestea trebuie să cuprindă cel puţin o perioadă completă de şase ani, astfel încât perioada rezervată disciplinelor filozofice să corespundă unei perioade complete de doi ani, iar perioada rezervată studiilor teologice să corespundă unei perioade complete de patru ani" (Can. 250).
Canonul arată că studiile de filozofie şi teologie pot fi desfăşurate în două moduri diferite: fie, aşa cum se întâmplă în aproape toate facultăţile sau institutele, dedicându-se mai întâi doi ani întregi studiului (în primul rând, dar nu exclusiv) filozofiei şi ulterior (succesive, spune Codul de Drept Canonic) celor patru ani de teologie, fie - şi aici rezidă posibilitatea schimbării şi reînnoirii mentalităţii - simultan (aut coniuncte, aşa cum precizează textul latin al canonului), studiind filozofia timp de echivalentul a doi ani.
Până acum, în imaginarul colectiv, filozofia a fost ca o serie de cărămizi pe care se construieşte apoi altceva, teologia. Dacă s-ar implementa cealaltă metodă, am avea în faţă doi piloni care susţin o structură menită să conducă la evanghelizare (scopul final al Bisericii şi al instituţiilor sale academice): iniţial, istoria teologiei ar putea fi predată simultan - aşa cum se face la fiecare curs de dogmatică pentru o singură materie: cristologie, trinitară etc., repetând adesea aceleaşi lucruri - şi istoria filozofiei, iar apoi "ar putea fi puse în dialog" dogmatica teologică şi teoria filozofică. Odată cu această schimbare, filozofia nu va mai fi văzută numai ca o propedeutică a teologiei, ceea ce este inerent fals, deoarece, aşa cum gratia non destruit naturam [harul nu distruge natura], tot aşa theologia non destruit philosophiam [teologia nu distruge filozofia] şi fără să fie lăsată în "uitare" atunci când se începe teologia, în timpul următorilor patru ani de studii instituţionale.
Constituţia apostolică Veritatis gaudium a Papei Francisc, din 27 decembrie 2017, este edificatoare în acest sens: "Ioan Paul al II-lea, la rândul său, în special în enciclica Fides et ratio, a reafirmat şi a aprofundat, în contextul dialogului dintre filozofie şi teologie, convingerea care stă la baza învăţăturii Conciliului al II-lea din Vatican, conform căreia «omul este capabil să ajungă la o viziune unitară şi organică asupra cunoaşterii. Aceasta este una dintre sarcinile pe care gândirea creştină trebuie să le întreprindă în următorul mileniu creştin»".
Reconstruind Ratio studiorum în maniera propusă de a doua opţiune a canonului 250 din Codul de Drept Canonic, se va realiza concret ceea ce Sfântul Ioan Paul al II-lea spera în 1998: "Raportul care trebuie stabilit în mod corespunzător între teologie şi filozofie va fi unul de circularitate". Astfel, din acest raport circular, "filozofia iese îmbogăţită, deoarece raţiunea descoperă orizonturi noi şi neaşteptate" (Fides et ratio, 73).
În cele din urmă, educaţia filozofică "trebuie să fie înrădăcinată în patrimoniul filozofic peren valabil şi atent la progresul continuu al cercetării filozofice" (can. 251). Temele care pot fi reinterpretate deschis prin gândirea filozofică critică şi în lumina Revelaţiei, prin perspicacitate teologică, sunt inepuizabile şi ar lărgi considerabil cursurile şi programele universitare. Totuşi, în contextul "megamodernităţii" (aşa cum defineşte Vanni Codeluppi epoca noastră), este necesar să se ţină cont de faptul că propunerea fondatoare a creştinismului este un eveniment; şi anume, identitatea Adevărului lui Dumnezeu într-o persoană umană, Isus Cristos.
Ambele ştiinţe, teologia şi filozofia, pot corespunde circular prin mărturia unei alte realităţi, în căutarea sensului şi a îngrijirii, care sunt cele două domenii esenţiale ale metafizicii (naturală şi supranaturală) şi ale eticii (teoretică şi practică) în favoarea plinătăţii integrale a omului.
Vito Donato Serritella, oficial al Dicasterului pentru Textele Legislative şi profesor de filozofie a dialogului interreligios la Universitatea de Studii din Cassino şi din Lazio de Sud
(După L'Osservatore Romano, 14 februarie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
