Fericitul Anton Durcovici (1888-1951) - 6 ani de la beatificare
"Vor veni timpuri mai bune şi pentru greu-încercatul popor român".
Aceste cuvinte, rostite deseori de fericitul Anton Durcovici în închisoarea din Sighet, pentru a-i încuraja pe fraţii săi, sunt mai mult decât actuale pentru creştinii de astăzi. Vor veni timpuri mai bune... Şi au venit: căderea regimului ateu, în decembrie 1989; 7-9 mai 1999, vizita sfântului papă Ioan Paul al II-lea, la Bucureşti; 17 mai 2014, beatificarea episcopului Anton Durcovici, la Iaşi; 31 mai - 2 iunie 2019, vizita papei Francisc în România; 1 iunie 2019, vizita papei la Iaşi, 2 iunie 2019, beatificarea, la Blaj, a şapte episcopi greco-catolici, martiri etc.
Anul acesta, ziua de 17 mai, aniversarul naşterii fericitului nostru (17 mai 1888) se va sărbători duminică, zi în care Biserica celebrează Paştele săptămânal, zi care pentru mulţi creştini practicanţi din România reprezintă reînnodarea legăturii fizice cu sfânta Liturghie şi sacramentele, o legătură care a fost întreruptă de un duşman nevăzut al omului.
Au trecut, aşadar, şase ani de când Iaşiul a fost în sărbătoare, un eveniment care va rămâne pururi în Cartea de Onoare a capitalei Moldovei. O istorie care nu va putea fi ştearsă de nimeni şi de nimic, niciodată.
Principalul "responsabil" al sărbătorii de acum şase ani este el însuşi, episcopul Anton Durcovici. Dar, pentru a pune în scenă evenimentul din 17 mai 2014, acest "regizor ceresc" a avut nevoie de foarte mulţi "actori", în special seminariştii care l-au avut ca profesor la Seminarul "Sfântul Duh" din Bucureşti, aceştia fiind coordonaţi de Mons. Florian Müller, primul biograf al episcopului Durcovici.
Pentru realizarea sărbătorii de acum şase ani, s-au adăugat în timp şi PS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, deja episcop auxiliar de Iaşi; pr. dr. Isidor Iacovici, postulatorul cauzei; cercetătorii care au colaborat la redactarea lucrării Positio super martyrio, în baza căreia Sfântul Scaun a dat decretul de beatificare; preoţii, călugării şi călugăriţele din dieceză; actorii teatrului din Bacău, în frunte cu regizorul Ion Coşa; autorităţile civile; credincioşii catolici, dar şi cei de alte confesiuni creştine. Iar papa Francisc, cel care ne-a bucurat anul trecut cu prezenţa în mijlocul nostru, a fost cel care a aprobat înscrierea marelui nostru păstor în rândul fericiţilor şi sfinţilor Bisericii.
Cu 30 de ani în urmă, la hirotonirea mea episcopală, în primele mele cuvinte am amintit de marele nostru păstor erou care, în închisoare fiind, a încurajat poporul credincios să nu-şi piardă speranţa, pentru că "vor veni zile fericite şi pentru acest popor român care suferă aşa de mult", cuvinte care au rămas peste timp ca o chemare la încredere în providenţa lui Dumnezeu.
Încă din acel moment mi-am manifestat clar dorinţa ca, într-o bună zi, episcopul nostru martir Anton Durcovici să fie declarat fericit. Chiar din prima mea zi de slujire episcopală, am încredinţat Dieceza de Iaşi ocrotirii şi grijii Maicii Domnului, prin aceeaşi rugăciune de consacrare pe care a realizat-o şi a rostit-o fericitul Anton Durcovici în ziua de 22 august 1948, continuând speranţa pentru timpuri mai bune pentru poporul nostru credincios.
Acestea sunt doar câteva gânduri care ar trebui să fie prezente în mintea şi în inima fiecărui catolic din Moldova, fiind cu toţii conştienţi că libertatea de care se bucură astăzi Biserica în România se datorează jertfei până la sânge a înaintaşilor noştri: episcopi, preoţi şi laici. Avem pe firmamentul Bisericii noastre locale mii şi mii de stele strălucitoare.
Însă perioada pandemiei, timp de "uscăciune sufletescă", este contextul în care ne putem focaliza din nou privirea pe exemplul "sfinţilor închisorilor" comuniste. Avem numeroşi "aştri spirituali" care ne invită să ţinem capul sus şi privirea spre cer. Fericitul Anton Durcovici este unul dintre aceşti "luminători", care, prin viaţa, activitatea şi martiriul său, ne luminează toate ungherele sufletului şi colţurile minţii pentru a-i putea fi plăcuţi lui Dumnezeu, pe care nădăjduim să-l întâlnim la sfârşitul călătoriei noastre pe acest pământ. Şi ne asigură că Dumnezeu nu-i părăseşte pe cei care îşi pun încrederea în el, pentru că: "Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul".
Aşadar, 17 mai 2020, să fie ziua în care catolicii din România, în special din Moldova, să-şi îndrepte inima plină de recunoştinţă către Dumnezeu, mulţumindu-i pentru darul martiriului fericitului episcop Anton Durcovici.
Fericite Anton, roagă-te pentru noi!
+ Petru Gherghel, episcop emerit de Iaşi
