Comunitatea din Butea împreună cu preoţii şi surorile originari din localitate s-au adunat, asemenea unei familii, în jurul altarului şi a Maicii Domnului, la 11 octombrie 2009, pentru a celebra 60 de ani de la mişcarea anticomunistă de apărare împotriva arestării preotului Gheorghe Peţi în anul 1949 şi comemorarea a 35 de ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Gheorghe Peţi.
Suntem în Anul Sfintei Preoţii, an în care îi avem în atenţia noastră pe preoţi, atât pe cei care au trăit în trecut, cât şi pe cei de astăzi, fără să-i uităm pe cei ce vor veni după noi. Anul acesta se desfăşoară sub motoul "Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului", nu putem să-l uităm pe părintele Gheorghe Peţi, model de fidelitate dusă până la eroism faţă de Cristos şi devotament faţă de poporul credincios chiar şi în timpuri dificile. Noi, preoţii de astăzi, suntem chemaţi să nu uităm înaintaşii şi să fim vrednici de ei ca astfel să dăm motivaţie viitoarelor vocaţii. Este un an de rugăciune a preoţilor, cu preoţii şi pentru preoţi. Persoanele consacrate şi laicii sunt chemaţi să ofere jertfele, sacrificiile şi rugăciunile lor pentru preoţi.
Preotul Eugen Lucaci, paroh de Oituz, a vorbit la predică, explicând cuvintele lui Isus: "Nu este nimeni dintre cei care au lăsat casa, fraţi, surori... pentru numele meu şi pentru evanghelie care să nu primească, în lumea aceasta, de o sută de ori mai mult... dar nu fără prigoane, iar în lumea viitoare viaţa veşnică" că părintele Gheorghe Peţi a renunţat, s-a sacrificat, a îndurat prigoană şi a purtat crucea cu multă seninătate, înţelepciune şi curaj, fiindu-ne astăzi nouă exemplu de urmat.
Domnul prof. dr. Dănuţ Doboş, după sfânta Liturghie, a prezentat documentat figura proeminentă a parohului de Butea, Gheorghe Peţi, arătând eroismul pentru "apărarea credinţei şi adevărului, refuzând orice compromis cu forţele răului" Părintele, spunea domnul profesor "i-a încurajat permanent atât pe credincioşi, cât şi pe preoţi, îndemnându-i să-şi păstreze respectul, fidelitatea şi loialitatea faţă de autoritatea bisericească, făcând faţă provocărilor autorităţilor comuniste".
Domnul Ioan Zapodeanu, victimă a evenimentelor tragice din 1949, ne-a relatat episoade din revolta anticomunistă de la Butea, scoţând în evidenţă curajul credincioşilor ce s-au jertfit apărându-şi păstorul. Evenimentele evocate sunt şi în cartea dânsului "Pasărea cu gheare roşii", tipărită anul acesta.
Au urmat momente artistice susţinute de tineri în omagiu şi de recunoştinţă aduse celui care a fost cel mai longeviv paroh al comunităţii din Butea (1933-1972, cu întreruperea din timpul încarcerării: 1950-1955).
Pr. Petru Blaj
* * *
Discursul rostit de prof. dr. Dănuţ Doboş
Butea, 11 octombrie 2009
Sfinţiile voastre,
Onorat auditoriu,
Am răspuns cu plăcere invitaţiei pe care mi-a adresat-o părintele paroh Petru Blaj de a participa la comemorarea părintelui Gheorghe Petz, o personalitate de excepţie a Bisericii noastre locale, fost paroh de Butea timp de decenii până la moartea sa, survenită în 1974.
Părintele Gheorghe Petz s-a născut la 14 aprilie 1894 la Hârlău şi a studiat la Seminarul "Sfântul Iosif" din Iaşi şi la Colegiul "De Propaganda Fide" de la Roma, acolo unde cu doar zece ani înaintea sa studiase şi episcopul martir Anton Durcovici. A fost sfinţit preot în 1921 la Roma, iar după revenirea în ţară a activat ca profesor la Seminarul diecezan din Iaşi şi ca paroh de Gherăeşti şi Butea. În 1933 a preluat conducerea Parohiei Butea după moartea altei personalităţi de excepţie a Bisericii noastre locale, preotul cercetător Ioan Ferenţ.
Evocarea de astăzi a părintelui Petz se înscrie în cadrul mai larg al comemorării a 60 de ani de la revolta anticomunistă de la Butea din august 1949, declanşată din cauza intenţiei autorităţilor comuniste de a-l aresta pe parohul Gheorghe Petz. Nu intenţionez să amintesc detalii cu privire la această întâmplare, deoarece acestea pot fi aflate în cartea "Pasărea cu gheare roşii", al cărei autor, Ioan Zapodeanu, este el însuşi victimă a acelor tragice evenimente. Voi aminti doar faptul că în anul 1949, regimul ateu comunist şi braţul său armat, Securitatea, au ales satul Butea, printre alte sate catolice - Faraoani, Fundu Răcăciuni, Prăjeşti, Bârgăuani, Oţeleni, ş.a. - drept cobai într-un experiment prin care se intenţiona testarea modului în care comunităţile catolice din Moldova reacţionau în cazul arestării preoţilor. Acest experiment sinistru, dezvăluit astăzi de arhivele fostei Securităţi, a fost intuit în 1949 de parohul Gheorghe Petz, care a explicat autorităţilor sosite să "pacifice" localitatea că satul Butea era mereu provocat de comunişti, că Biserica şi reprezentanţii săi erau vizaţi de represalii şi că indignarea sătenilor putea lua uşor forme violente pe care el, în calitatea sa de paroh, nu le putea controla.
Comunităţile noastre, inclusiv cea din Butea, se pot mândri cu faptul că au răspuns cu fapte de eroism la provocările autorităţilor comuniste. După cum precizează cartea domnului Zapodeanu şi articolul publicat de noi în revista "Lumina Creştinului" din luna aprilie 2009, Securitatea aflase faptul că încă din 1948 episcopul de Iaşi, Anton Durcovici, îl desemnase pe parohul de Butea, Gheorghe Petz, drept succesor al episcopului Marcu Glaser la jurisdicţia canonică a Diecezei de Iaşi. Se cuvine menţionat faptul că în acel an, Sfântul Scaun adoptase măsuri extraordinare de asigurare a jurisdicţiei canonice în ţările din lagărul sovietic, măsuri prin care episcopii titulari trebuiau să-şi desemneze succesori din rândul preoţilor. Această onoare i-a revenit, aşadar, părintelui Gheorghe Petz, care a fost recunoscut în iunie 1950, după moartea episcopului Marcu Glaser, drept ordinarius substitutus al Diecezei de Iaşi. Dacă în august 1949, sub presiunea butenilor, Securitatea nu l-a putut aresta pe parohul Petz, în octombrie 1950, Securitatea din Roman s-a folosit de viclenie pentru a-l aresta în sfârşit pe păstorul Diecezei de Iaşi. Motivul a fost acela că părintele Petz se dovedise un continuator fidel al episcopilor Durcovici şi Glaser, fiind pregătit să lupte în mod deschis pentru apărarea credinţei catolice, chiar cu riscul de a fi arestat.
În articolul nostru din numărul din aprilie al revistei "Lumina creştinului" am inclus detalii cu privire la arestarea, condamnarea şi întemniţarea părintelui Petz. Trebuie subliniat un singur lucru: părintele a fost condamnat, deşi era nevinovat, devenind astfel deţinut politic, în baza unor acuzaţii false, conform cărora s-ar fi folosit de predici pentru a-i instiga pe buteni la acte de violenţă. În această situaţie, butenii au sărit ca unul, din proprie iniţiativă, în apărarea parohului lor.
Părintele Petz a fost de asemenea acuzat de a fi oferit găzduire la Butea, timp de un an - octombrie 1946 - octombrie 1947 - Smarandei Brăescu, ferventă practicantă catolică, prima femeie aviator din România şi erou militar în Cel de-al Doilea Război Mondial, urmărită de Securitate. Tot la Butea parohul Petz l-a găzduit pe părintele martir Dumitru Sandu Matei, urmărit şi în cele din urmă asasinat de Securitate în anul 1951. Prin urmare, motivul real pentru care parohul Gheorghe Petz a fost condamnat la cinci ani de închisoare, timp în care a suferit de frig şi foame, a fost acela că a oferi sprijin unor eroi ai neamului hărţuiţi de sinistra Securitate. Din păcate, justiţia din România nu a procedat încă la revizuirea procesului părintelui Petz şi nici la eventuala sa reabilitare juridică. Este însă evident că actul condamnării sale din 1951 s-a petrecut prin încălcarea legii de către chiar Tribunalul Militar. Astfel, acuzaţia de "agitaţie politică" nu era una de natură a periclita siguranţa statului, iar criticile aduse de părintele Petz puterii comuniste nu reprezentau o infracţiune. Pe de altă parte, acţiunea sa de ajutorare a Smarandei Brăescu, a părintelui Matei şi a altor săteni a avut un caracter umanitar, neconstituind nici aceasta o infracţiune.
În perioada următoare părintele Petz s-a dovedit a fi un preot desăvârşit al credinţei şi adevărului, refuzând orice compromis cu forţele răului, fapt care a condus la popularitatea sa printre buteni şi printre preoţii diecezei. I-a încurajat permanent atât pe credincioşi cât şi pe preoţi, îndemnându-i să-şi păstreze respectul, fidelitatea şi loialitatea faţă de autoritatea bisericească, şi să facă faţă cu curaj şi încredere provocărilor autorităţilor comuniste, care îi îndemnau la trădarea Bisericii. I-a făcut pe buteni să înţeleagă că Biserica traversa o perioadă de prigoană şi grele încercări, timp în care ei trebuiau să rămână strâns uniţi în jurul Bisericii şi al parohului lor.
Părintele Gheorghe Petz va rămâne în istoria Bisericii noastre locale drept un erou al rezistenţei anticomuniste, care a dat o mărturie limpede despre credinţă în vremurile grele ale prigoanei, atunci când Dumnezeu aştepta această mărturie de la noi toţi. Părintele Petz a rămas un demn slujitor al lui Cristos, fapt pentru care a plătit cu libertatea, iar mărturia sa curajoasă se cuvine recunoscută la adevărata sa valoare.
În numele adevărului, părintele paroh Petru Blaj ne-a adresat şi nouă, istoricilor, invitaţia de a face cunoscută mărturia de credinţă a părintelui Gheorghe Petz, cel care, în anii de grele încercări, a rămas credincios lui Dumnezeu şi Bisericii sale. Eroismul părintelui se cuvine preţuit şi nu trebuie uitat, făcându-l în schimb cunoscut generaţiilor viitoare. Exemplul său a fost urmat şi de succesorii săi la conducerea Diecezei de Iaşi, a căror jertfă a întărit credinţa noastră.
Apreciem gestul părintelui paroh Petru Blaj de a fi iniţiat această manifestare comemorativă, cu atât mai mult cu cât asemenea iniţiative spirituale şi culturale sunt tot mai rare. Libertatea de care ne bucurăm astăzi o datorăm şi jertfei înaintaşilor, iar pentru ca sacrificiul acestora să nu fi fost în zadar, memoria lor trebuie păstrată.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 11 octombrie: Butea: Comemorări în Anul Sfintei Preoţii
