|
| © Vatican Media |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi.
Iubiţi fraţi în episcopat,
Dragi preoţi, călugăriţe şi călugări,
Dragi surori, dragi fraţi!
Vă salut cordial pe voi toţi, dragi credincioşi ai Bisericii Greco-Catolice UScrainene, care aţi venit la mormântul apostolului Petru cu ocazia Anului jubiliar. Îl salut pe Preafericirea Sa Şevciuc, arhiepiscop major de Kiev-Halyč, pe episcopi, preoţi, consacrate şi consacraţi şi pe toţi credincioşii laici.
Pelerinajul vostru este semn al dorinţei de a reînnoi credinţa, de a întări legătura şi comuniunea cu episcopul de Roma şi de a mărturisi speranţa care nu înşală, pentru că se naşte din iubirea lui Cristos care a fost revărsată în inimile noastre de Duhul Sfânt (cf. Rom 5,5). Jubileul ne cheamă să devenim pelerini ai acestei speranţe în toată viaţa noastră, în pofida adversităţilor momentului prezent. Călătoria la Roma, cu trecerea prin Porţile Sfinte şi opririle la mormintele apostolilor şi ale martirilor, este simbolul acestui drum zilnic, îndreptat spre veşnicie, unde Domnul va şterge orice lacrimă şi nu va mai fi moarte, nici plâns, nici ţipăt, nici durere (cf. Ap 21,4).
Mulţi dintre voi, pentru a veni aici, aţi plecat din ţara voastră frumoasă, bogată în credinţă creştină, fecundată de mărturia evanghelică a atâtor sfinţi şi sfinte şi irigat cu sângele multor martiri, care de-a lungul secolelor, cu darul vieţii lor, au pecetluit fidelitatea faţă de apostolul Petru şi de succesorii săi.
Credinţa, preaiubiţilor, este o comoară de împărtăşit. Fiecare timp poartă cu sine dificultăţi, greutăţi şi provocări, dar şi oportunităţi pentru a creşte în încredere şi în abandonare în Dumnezeu.
Credinţa poporului vostru este acum pusă la grea încercare. Mulţi dintre voi, de când a început războiul, cu siguranţă s-au întrebat: Doamne, pentru ce toate acestea? Unde eşti? Ce trebuie să facem pentru a salva familiile noastre, casele noastre şi patria noastră? A crede nu înseamnă a avea deja toate răspunsurile, ci a avea încredere că Dumnezeu este cu noi şi ne dăruieşte harul său, că el va rosti ultimul cuvânt şi viaţa va învinge împotriva morţii.
Fecioara Maria, atât de îndrăgită de poporul ucrainean, care cu umilul şi curajosul său "da" a deschis uşa pentru răscumpărarea lumii, ne asigură că şi "da"-ul nostru simplu şi sincer poate deveni instrument în mâinile lui Dumnezeu pentru a realiza ceva măreţ. Întăriţi în credinţă de succesorul lui Petru, vă îndemn să o împărtăşiţi cu cei dragi ai voştri, cu conaţionalii voştri şi cu toţi cei pe care Domnul vă va face să-i întâlniţi. A spune "da" astăzi poate permite să deschidem noi orizonturi de credinţă, de speranţă şi de pace, mai ales pentru toţi cei care sunt în durere.
Surorilor şi fraţilor, primindu-vă aici, doresc să exprim apropierea mea de martirizata Ucraina, de copii, de tineri, de bătrâni şi, în mod deosebit, de familiile care îi jelesc pe cei dragi. Împărtăşesc durerea voastră pentru prizonierii şi victimele acestui război fără sens. Încredinţez Domnului intenţiile voastre, trudele şi tragediile voastre zilnice şi, mai ales, dorinţele de pace şi de seninătate.
Vă încurajez să mergeţi împreună, păstori şi credincioşi, ţinând privirea aţintită spre Isus, mântuirea noastră. Fecioara Maria, care tocmai datorită unirii sale cu pătimirea Fiului său este Maica Speranţei, să vă călăuzească şi să vă păzească. Vă binecuvântez din inimă pe voi toţi, familiile voastre, Biserica voastră şi poporul vostru. Vă mulţumesc.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
