Cu multă emoție și durere în suflet am aflat vestea trecerii la cele veșnice a episcopului emerit Ludwig Schwarz SDB, care, în seara zilei de 19 noiembrie 2026, și-a încheiat pelerinajul pământesc după o viață întreagă dăruită cu fidelitate slujirii Domnului și Bisericii.
Pentru mulți, el a fost episcop, salezian, misionar și păstor al Bisericii. Pentru mine însă, a fost mult mai mult decât atât: un prieten apropiat, un frate și un om pe care am avut privilegiul să-l cunosc îndeaproape.
În perioada în care eram paroh la Viena, episcopul Ludwig Schwarz făcea parte din comunitatea noastră parohială, iar între noi s-a legat o relație de profundă prietenie și prețuire reciprocă. Mă vizita adesea la parohie, iar întâlnirile noastre erau întotdeauna pline de căldură omenească, umor și acel bun-simț autentic care îi caracteriza întreaga personalitate. Știa să asculte, să încurajeze și să aducă lumină chiar și în cele mai dificile momente.
Nu accepta niciodată să i se acorde un tratament protocolar special, deși era episcop auxiliar al Vienei. De multe ori îl găseam în sacristie, pregătindu-și cărțile pentru Sfânta Liturghie. După celebrare, rămânea întotdeauna la prânz, alături de noi și de mama sa, Tereza. Iar dacă era nevoie de ajutor, își sufleca pur și simplu mânecile și se apuca să spele vasele în bucătărie. Pentru el, toate acestea erau gesturi firești. Nu avea nevoie de privilegii sau de atenții speciale pentru a arăta cât de aproape se simțea de oameni. Smerenia și spiritul său de slujire se reflectau în cele mai simple gesturi ale vieții de zi cu zi.
Timp de mai mulți ani, a activat în cadrul organizației Missio, iar prin intermediul acestei slujiri am avut ocazia să-i cunosc și mai bine inima generoasă. A fost un mare binefăcător al Bisericii din România. Datorită sprijinului său generos, numeroase comunități au reușit să-și construiască sau să-și finalizeze bisericile, multe dintre acestea fiind ulterior sfințite și devenind adevărate case ale lui Dumnezeu pentru credincioși.
A sprijinit financiar numeroase biserici și proiecte pastorale, atât în Dieceza de Iași, cât și în Arhidieceza Romano-Catolică de București. Privind în urmă, cred că putem spune, fără teama de a exagera, că episcopul Ludwig Schwarz a fost un om providențial pentru Biserica din România în acea perioadă. Prin generozitatea, implicarea și dragostea sa față de Biserica universală, a contribuit în mod concret la împlinirea multor speranțe ale comunităților noastre. Nu a fost doar un binefăcător, ci mai ales un om căruia îi păsa cu adevărat de oameni, de credința lor și de viitorul Bisericii.
Păstrez o amintire deosebit de frumoasă despre momentul sfințirii bisericii „Înălțarea Sfintei Cruci” din Săbăoani. L-am invitat să participe la această mare sărbătoare, iar el a venit însoțit de fratele său, care era, de asemenea, salezian. După acele zile petrecute în România, mi-a mărturisit în repetate rânduri că acea vizită fusese una dintre cele mai frumoase vacanțe din viața sa. A fost o amintire pe care a păstrat-o mereu cu mult drag în inimă.
Acum, când a pornit spre întâlnirea definitivă cu Dumnezeu, gândul meu se îndreaptă către el cu recunoștință și rugăciune. Sunt încredințat că Domnul, în a cărui slujire și-a dăruit întreaga viață, îl primește acum în casa sa, iar el își continuă drumul în lumina și bucuria Împărăției sale.
Mottoul său era simplu, dar profund: „Slujiți Domnului cu bucurie!” Nu a fost doar un îndemn pe care l-a rostit, ci un adevăr pe care l-a trăit zi de zi. Bucuria credinței, apropierea de oameni și dăruirea neobosită în slujba Bisericii reprezintă moștenirea spirituală cea mai frumoasă pe care ne-o lasă.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul prieteniei sale, pentru tot ceea ce am învățat de la el și pentru binele pe care l-a făcut atâtor oameni și comunități. Mă rog ca Domnul să-i dăruiască pacea, lumina și bucuria veșnică în casa Tatălui ceresc.
Pr. Iosif Antoci
Austria