Cu ocazia trecerii la cele veşnice a suveranului pontif Ioan Paul al II-lea, pe situl Diecezei de Iaşi a fost lansată în aceste zile invitaţia ca toţi cei care doresc să lase un gând legat de Sfântul Părinte să se folosească de "Cartea de oaspeţi". În aşteptarea unor noi mesaje, continuăm să le redăm pe acelea care au fost puse până acum fie pe sit (http://www.ercis.ro/servicii/guestbook.asp), fie trimise prin e-mail ([email protected]).
"Sfântul Părinte nu a murit... Va rămâne pentru totdeauna în sufletele noastre, pentru că a fost un om şi un papă special. L-am admirat mereu pentru deschiderea şi ataşamentul faţă de tinerii acestei lumi. A fost un papă care a ţinut pasul tot timpul cu problemele fiecărei perioade, un papă atent la tot ceea ce se petrecea în lume. Sfântul Părinte a ştiut să insufle tinerilor curajul necesar apropierii de Dumnezeu, a reuşit să-i facă pe tinerii acestui mileniu să se simtă iubiţi de Dumnezeu şi să-i înveţe să se apropie de el. A fost un papă «veşnic tânăr». Sunt sigură că acum este lângă Domnul şi pune o vorbă bună pentru noi toţi. Să ne ajute Dumnezeu să avem un nou papă care să continue opera Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea. Personal am rămas cu un gol în suflet, ca şi cum aş fi pierdut pe cineva drag mie, însă gândul că Sfântul Părinte este acum aproape de Domnul îmi mai alină din durere". (Elena, Suceava)
"Sentimental vorbind, trecerea papei în lumea celor drepţi ne întristează, ne dă fiori, ne umple inima de durere, pentru că ne simţim ca nişte copii orfani, ca nişte persoane care am pierdut un mare tezaur. Credinţa însă ne îndeamnă la speranţă, la încredere totala în Domnul şi în planul său. Şi, într-adevăr, drumul papei pe acest pământ a fost o manifestare a planului Domnului, a voinţei sale, pe care Sfântul Părinte a împlinit-o cu fidelitate totală. Prin întreaga sa viaţă, prin învăţăturile sale, a oferit lumii de astăzi reperele morale de care are nevoie societatea de azi. Oamenii zilelor noastre încearcă să scape de încercări, de boală, de suferinţa de orice fel, de moarte. Sfântul Părinte a transformat toate acestea în adevărate valori, pentru că a ştiut să le dea un preţ, a ştiut să le dea un sens, cel izvorât din suferinţele lui Cristos. Şi morţii i-a dat un sens. Este drumul ce duce către adevărata glorie, a cerului, pe care o merită din plin. În aceste zile, toţi îl admiră. Chiar şi oponenţii săi cei mai înverşunaţi îi recunosc meritele. Toţi sunt de acord că, prin tot ce a fost, constituie un reper nu numai pentru catolici, ci pentru fiecare om. Recunoştinţa cea mai mare faţă de Sfântul Părinte se transformă în aceste zile în rugăciuni pentru sufletul său. Însă cel mai frumos mod de recunoştinţă cred că este trecerea de la admiraţie la punerea în practică a mesajului său în viaţa fiecăruia dintre noi". (pr. Mihai Budău, Iaşi)
"Moartea Sfântului Părinte a adus multă tristeţe, dar sfântul lucrează şi după moarte. Uitaţi-vă câţi oameni vin să-l vadă, câte ţări ţin doliu naţional în cinstea papei! Ce altceva înseamnă aceasta dacă nu unitatea între oameni, indiferent de naţionalitate sau religie, iubirea faţă de aproapele? Ce mai înseamnă? Sfântul Părinte a reuşit să ne unească, să facă o singură naţiune cum am fost la început şi, mai mult, avem un mare mijlocitor la Domnul. Să dea Dumnezeu ca această iubire între oameni să ţină veşnic. Sfinte Părinte papa Ioan Paul al II-lea, marea misiune a dat roade! Binecuvântat să fii în veci! Vedeţi, sfinţi părinţi, misiunea sfinţiilor voastre nu este în zadar. Luptaţi şi veţi fi sfinţi! Apostolul Petru este temelia şi căpetenia Bisericii. Iubirea ne dă cunoaşterea lui Dumnezeu. Iubirea este ţinta cea mai înaltă a vieţii. Aveţi încredere că, dacă iubim cu iubirea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, totul va fi bine. De ce să ne temem cât timp îl avem pe Dumnezeu cu noi?" (Iulian-Eusebio Zapalii, Iaşi)
"E o coincidenţă că Sfântul Părinte a murit chiar în prima sâmbătă din lună, având în vedere importanţa acestei zile, sau că a murit în săptămâna luminată? Eu nu cred". (Lidia, Bacău)
"Mi se frânge inima când papa nu mai este printre noi. Mă rog lui Dumnezeu ca papa să ajungă în cer". (Cristian-Andrei Vorga, Lespezi - Bacău)
"Papa Ioan Paul al II-lea nu a murit, ci a murit omul Karol Jozef Wojtyla, polonezul născut cu 85 de ani în urmă... Papa Ioan Paul al II-lea nu a murit... Scriu această propoziţie cu aceeaşi siguranţă cu care de atâtea ori rostesc Crezul. Papa Ioan Paul al II-lea nu a murit, ci el este viu în inimile tuturor, mai ales ale tinerilor, care au demonstrat zilele acestea cât l-au iubit şi care au realizat cât de iubiţi au fost fără să-şi dea seama. Piaţa «Sf. Petru» era plină de tineri... tineri care au renunţat la week-end-ul lor, au renunţat la grijile lor tinereşti, s-au gândit doar la faptul că papa are nevoie de ei, de rugăciunile unor inimi tinere. Papa nu a murit; el trăieşte în inimile tinerilor şi în inimile tuturor... Aşadar, lasă toate grijile şi activităţile şi du-te în cea mai apropiată biserică şi spune Bucură-te, Marie (sau chiar un rozariu, rugăciunea atât de iubită de papa) sau măcar aprinde o lumânare..., dacă nu într-o biserică, măcar aprinde o lumânare în inima ta! Nu uita cât de mult te-a iubit papa fără să te fi cunoscut, dragă tinere! Papa Ioan Paul al II-lea trăieşte şi va trăi întotdeauna în inimile noastre! Datoria noastră este să-i aprindem o lumânare în sufletele noastre! Tot ce pot zice în faţa imaginii îndoliate a Sfântului Părinte, prezentă în fiecare biserică, este: «Mulţumesc, Părinte Sfânt!»" (Anny, Iaşi)
"Familiile Kolping Moldova - Bacău, Frumoasa şi Ploscuţeni - sunt alături în rugăciune pentru sufletul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea. Activitatea spirituală desfăşurată de păstorul suprem al Bisericii universale, sprijinul acordat Organizaţiei Kolping arată deschiderea deosebită pe care Sfântul Părinte a arătat-o faţă de necesitatea implicării active a Bisericii Catolice în societate, în viaţa de familie, în pregătirea profesională a tinerilor şi a persoanelor aflate în dificultate. Drumul pământesc s-a sfârşit pentru Sfântul Părinte, dar «grădina Maicii lui Isus» trebuie să-şi arate în continuare roadele. Privirea lui blândă ne va îndruma paşii. Strigătul «Unitate, unitate, unitate!» ne obligă ca, prin credinţă, să luptăm ca bobul de grâu aruncat în pământul românesc să rodească. Domnul să-l ierte!" (pr. Bernardin Farţade şi Adrian Baciu - Kolping Moldova)
"Sfântul Părinte a fost persoana care a marcat cel mai mult viaţa mea de până acum. Am crescut împreună cu el, nu am cunoscut alt papă. Am urmărit cu tristeţe ultimele sale zile, aşa cum au fost transmise de programele de televiziune, şi am plâns mult la auzul veştii morţii sale; am înţeles apoi că a plecat undeva unde îi este mult mai bine şi că important este ca noi să continuăm ceea ce el a început, pentru ca această călătorie a sa pe pământ să nu rămână fără răspuns. Am avut şansa să-l văd de aproape cu ocazia vizitei sale în România şi nu voi uita niciodată chipul său de o blândeţe şi seninătate incredibilă. Requiem aeternam! Mulţumesc, Carol Wojtyla!" (Iuliana Condac)
"E dificil de scris în aceste momente despre papa... Ne surprinde câtă solidaritate a creat între popoare, chiar şi după moartea sa. În aceste zile, întreaga umanitate, indiferent de religie şi naţiune, îi aduce un ultim omagiu. Râuri de persoane invadează Roma şi bazilica «Sfântul Petru», pentru a-l vizita. Îmi amintesc cu câtă emoţie şi bucurie aşteptam venirea papei, la întâlnirile internaţionale de tineret, la care am avut prilejul să particip. Mă rugam la Dumnezeu să mă învrednicească să-l «văd de-aproape» pe Sfântul Părinte. Însă nu mi-a dat decât o singură dată acest dar. S-a întâmplat la Loreto, în toamna lui 2004, când au fost beatificaţi trei membri ai Acţiunii Catolice. L-am «văzut» pe papa! Am simţit în suflet o bucurie nespusă... Un bătrânel, în alb şi cu o privire pătrunzătoare, a trecut pe lângă mine... Sunt de nedescris acele momente... Îl descoperisem însă pe papa, cu ani în urmă, în asociaţia din care fac parte. Aici de-a dreptul m-a fascinat! Am fost surprinsă când i-am descoperit umanitatea, să aflu cât de mult se aseamănă cu un om obişnuit. Şi totuşi nu era ca noi... De la el am învăţat să preţuiesc adevăratele valori ale vieţii, să merg împreună cu Cristos, să aşez la picioarele crucii nemulţumirile şi neîmplinirile, să decoper acel «ceva» care dă sens vieţii mele. Pentru toate acestea îi mulţumesc. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat acest mare dar, care a fost papa Ioan Paul al II-lea, şi îl rugăm să se milostivească de noi trimiţându-ne un alt păstor care să-i calce pe urme... Contemplaţie, comuniune, misiune - aceastea sunt cele trei însemne încredinţate de papa la Loreto, care să anime viaţa asociaţiei noastre în al treilea mileniu. Noi, membrii AC din dieceza de Iaşi, reînnoim da-ul nostru spus Bisericii şi ne alăturăm întregii umanităţi, spunând: «Mulţumim Sfinte Părinte!»" (Anca)
