|
| © Vatican Media |
Dumnezeu vrea să locuiască împreună cu noi
Din cartea Papei Francisc Il mio presepe. Vi racconto i personaggi del Natale [Ieslea mea. Vă relatez personajele Crăciunului] (LEV - Piemme, 2023, 192 de pagini).
Evanghelia de la liturgia de astăzi ne oferă o frază foarte frumoasă, cu care ne rugăm mereu la Angelus şi care singură ne revelează sensul Crăciunului: "Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi" (In 1,14). Aceste cuvinte, dacă ne gândim, conţin un paradox. Pun împreună două realităţi opuse: Cuvântul şi trupul. "Cuvânt" arată că Isus este Cuvântul veşnic al Tatălui, Cuvânt infinit, care există dintotdeauna, înainte de toate lucrurile create; "trup" indică, în schimb, tocmai realitatea noastră, realitate creată, fragilă, infinitul opus finitului, duhul opus materiei. Şi există o altă opoziţie în Prologul Evangheliei după Sfântul Ioan, un alt binom: lumină şi întuneric (cf. v. 5). Isus este lumina lui Dumnezeu intrată în întunericul lumii. Lumină şi întuneric. Dumnezeu este lumină: în el nu este opacitate; în noi, în schimb, există multe obscurităţi. Acum, cu Isus, se întâlnesc lumina şi întunericul: sfinţenia şi vina, harul şi păcatul. Isus, întruparea lui Isus, este tocmai locul întâlnirii, al întâlnirii dintre Dumnezeu şi oameni, întâlnirea dintre har şi păcat. Ce anume vrea să vestească evanghelia cu aceste polarităţi? Un lucru splendid: modul de a acţiona al lui Dumnezeu. În faţa fragilităţii noastre, Domnul nu se dă înapoi. Nu rămâne în veşnicia sa fericită şi în lumina sa infinită, ci se apropie, se face trup, coboară în întuneric, locuieşte în ţinuturi străine lui. Şi de ce face aceasta Dumnezeu? De ce coboară la noi? O face pentru că nu se resemnează cu faptul ca noi să ne putem rătăci mergând departe de el, departe de veşnicie, departe de lumină. Iată lucrarea lui Dumnezeu: să vină în mijlocul nostru. Dacă noi ne considerăm nevrednici, asta nu-l opreşte, el vine. Dacă îl refuzăm, nu încetează să ne caute. Dacă nu suntem pregătiţi şi bine dispuşi să-l primim, preferă oricum să vină. Şi dacă noi îi închidem uşa în faţă, el aşteaptă. Este tocmai Bunul Păstor. Şi imaginea cea mai frumoasă a Bunului Păstor? Cuvântul care se face trup pentru a împărtăşi viaţa noastră. Isus este Bunul Păstor care vine să ne caute acolo unde suntem noi: în problemele noastre, în mizeria noastră. Acolo vine el. Adesea stăm la distanţă de Dumnezeu, deoarece credem că nu suntem vrednici de el din alte motive. Şi este adevărat. Dar Crăciunul ne invită să vedem lucrurile din punctul său de vedere. Dumnezeu doreşte să se întrupeze. Dacă inima ta ţi se pare prea poluată de rău, ţi se pare dezordonată, te rog, nu te închide, nu-ţi fie frică: el vine. Gândeşte-te la staulul din Betleem. Isus s-a născut acolo, în acea sărăcie, pentru a-ţi spune că desigur nu se teme să viziteze inima ta, să locuiască într-o viaţă neîngrijită. Acesta este cuvântul: a locui. A locui este verbul pe care-l foloseşte evanghelia pentru a semnifica această realitate: exprimă o împărtăşire totală, o mare intimitate. Şi acest Dumnezeu vrea: vrea să locuiască împreună cu noi, vrea să locuiască în noi, să nu rămână departe.
(După L'Osservatore Romano, 16 decembrie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
