|
| © Vatican Media |
La Crăciun, Dumnezeu a trecut de partea omului
Din cartea Papei Francisc Il mio presepe. Vi racconto i personaggi del Natale [Ieslea mea. Vă relatez personajele Crăciunului] (LEV - Piemme, 2023, 192 de pagini).
Motivul speranţei noastre este acesta: Dumnezeu este cu noi şi Dumnezeu încă se încrede în noi! Dar gândiţi-vă bine la asta: Dumnezeu este cu noi şi Dumnezeu încă se încrede în noi. Este generos acest Dumnezeu Tatăl! El vine să locuiască împreună cu oamenii, alege pământul ca locuinţă a sa pentru a sta împreună cu omul şi a putea fi găsit acolo unde omul îşi petrece zilele sale în bucurie sau în durere. De aceea, pământul nu mai este numai o "vale de lacrimi", ci este locul unde însuşi Dumnezeu şi-a aşezat cortul său, este locul întâlnirii lui Dumnezeu cu omul, al solidarităţii lui Dumnezeu cu oamenii. Dumnezeu a voit să împărtăşească condiţia noastră umană până acolo încât să se facă una cu noi în persoana lui Isus, care este om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Dar există ceva şi mai surprinzător. Prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul omenirii nu s-a realizat într-o lume ideală, idilică, ci în această lume reală, marcată de atâtea lucruri bune şi rele, marcată de diviziuni, răutăţi, sărăcie, prepotenţe şi războaie. El a ales să locuiască în istoria noastră aşa cum este, cu toată povara limitelor sale şi a dramelor sale. Făcând astfel, a demonstrat în mod de nedepăşit înclinaţia sa milostivă şi plină de iubire faţă de creaturile umane. El este Dumnezeul-cu-noi; Isus este Dumnezeu-cu-noi. Credeţi voi asta? Să facem împreună această mărturisire: Isus este Dumnezeu-cu-noi! Isus este Dumnezeu-cu-noi dintotdeauna şi pentru totdeauna cu noi în suferinţele şi în durerile istoriei. Naşterea lui Isus este manifestarea că Dumnezeu "a trecut" de partea omului o dată pentru totdeauna, pentru a ne mântui, pentru a ne ridica din ţărâna mizeriilor noastre, a dificultăţilor noastre, a păcatelor noastre. De aici vine marele "cadou" al Pruncului din Betleem: el ne aduce o energie spirituală, o energie care ne ajută să nu ne prăbuşim în trudele noastre, în disperările noastre, în tristeţile noastre, pentru că este o energie care încălzeşte şi transformă inima. De fapt, naşterea lui Isus ne aduce vestea bună că suntem iubiţi imens şi singular de Dumnezeu şi această iubire nu numai că ne-o face cunoscută, ci ne-o dăruieşte, ne-o comunică! Din contemplarea bucuroasă a misterului Fiului lui Dumnezeu născut pentru noi, putem scoate două consideraţii. Prima este că dacă la Crăciun Dumnezeu se revelează nu ca unul care stă sus şi care domină universul, ci ca Acela care se înjoseşte, coboară pe pământ mic şi sărac, înseamnă că pentru a fi asemenea cu el noi nu trebuie să ne punem deasupra altora, ci dimpotrivă să ne înjosim, să slujim, să ne facem mici cu cei mici şi săraci cu cei săraci. Dar este un lucru urât când se vede un creştin care nu vrea să se înjosească, nu vrea să slujească. Un creştin care se împăunează peste tot este urât: acela nu este creştin, acela este păgân. Creştinul slujeşte, se înjoseşte. Să facem în aşa fel încât fraţii noştri şi surorile noastre să nu se simtă niciodată singuri! A doua consecinţă: dacă Dumnezeu, prin intermediul lui Isus, s-a implicat cu omul până acolo încât să devină ca unul dintre noi, înseamnă că orice vom fi făcut unui frate sau unei surori îi vom fi făcut lui. Ne-a amintit asta însuşi Isus: cine îl va fi hrănit, primit, vizitat, iubit pe unul dintre cei mai mici şi dintre cei mai săraci dintre oameni, va fi făcut asta Fiului lui Dumnezeu.
(După L'Osservatore Romano, 23 decembrie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
