De Bernd Hagenkord
A murit duminică, 11 martie 2018, dimineaţă în zori, la Mainz, la vârsta de 81 de ani, cardinalul Karl Lehmann. Anunţă acest lucru dieceza din oraşul german. Într-o scrisoare din 5 martie, succesorul lui Lehmann la conducerea diecezei, mons. Peter Kohlgraf, i-a pregătit pe credincioşi pentru faptul că Lehmann "era în drum pe ultima bucată a pelerinajului său pământesc". Din septembrie 2017 - mai informează dieceza - cardinalul suferea de consecinţele unui ictus şi ale unei hemoragii cerebrale.
Cardinalul Lehmann s-a născut la Sigmaringen; în 1955 a început formarea sa religioasă la preoţie, între altele şi la Colegiul germanic din Roma. Diplomat în filozofie şi în teologie, Lehmann a desfăşurat prima fază a activităţii sale religioase alături de teologul iezuit Karl Rahner, al cărui colaborator a fost, mai întâi, în timpul Conciliului al II-lea din Vatican şi, după aceea, la universităţile din München şi Münster.
În 1968 a devenit el însuşi profesor de teologie, la numai un an după dizertaţia teologică. Un sprijin exterior pentru numirea sa a venit de la teologul Joseph Ratzinger. Lehmann a predat mai întâi la Mainz şi apoi la Freiburg: printre studenţii săi, şi cardinalul Gerhard Ludwig Müller.
Titlurile de doctor honoris causa care i-au fost conferite, multele intervenţii ca profesor oaspete la care a fost invitat, şi atunci când era deja episcop diecezan, şi alte diferite recunoaşteri dau mărturie despre marea consideraţie faţă de teologul care era în el. Şi ca episcop a publicat mari lucrări teologice: a fost şi preşedinte al Comisiei doctrinale a episcopilor germani.
A doua fază a activităţii sale religioase a început cu numirea ca episcop de Mainz în 1983, funcţie menţinută până la demisia din mai 2016. Deosebit de incisiv pentru Biserica din Germania - precum şi în afara ţării - a fost preşedinte al Conferinţei Episcopale Germane, funcţie pe care a avut-o din 1987 până în 2008, aflându-se în centrul multor conflicte.
În dezbaterea despre consultanţa oferită femeilor însărcinate aflate în dificultate nu s-a dat înapoi în faţa divergenţelor cu Roma; în dezbaterea despre azilul de dat imigraţilor şi despre alte teme nu i-a fost teamă de confruntarea cu statul. A devenit vestită şi scrisoarea, scrisă împreună cu episcopii de Freiburg, mons. Oskar Saier, şi de Stuttgart, mons. Walter Kasper, despre atitudinea care trebuie avută faţă de divorţaţii recăsătoriţi. La cererea celor trei episcopi de a permite - în fiecare caz şi bine circumstanţiat - unor divorţaţi recăsătoriţi să primească împărtăşania, s-a opus prefectul de atunci al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, cardinalul Joseph Ratzinger.
Toţi interlocutorii săi - în domeniul ecumenismului, în cadrul Bisericii dar şi în diferite situaţii de conflict - au elogiat mereu stilul lui Lehmann, orientat spre integrare.
În Vatican, cardinalul Lehmann a fost membru al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei (din 1988 până în 1998) şi al dicasterului pentru Bisericile orientale, precum şi al Consiliilor pentru Unitatea Creştinilor şi al Comunicaţiilor Sociale. În 1991, în cursul Sinodului despre Europa, a fost secretar special.
În consistoriul din februarie 2001, Karl Lehmann a fost ridicat la demnitatea de cardinal de către papa Ioan Paul al II-lea împreună cu alţi 41 de oameni ai Bisericii între care Walter Kasper şi Jorge Mario Bergoglio. Drept cardinal elector a participat în 2005 la alegerea papei Benedict al XVI-lea şi în 2013 la cea a papei Francisc.
(După www.vaticannews.va, 11 martie 2018)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
