Iubiţi fraţi şi surori,
Vă primesc cu plăcere la sfârşitul Adunării voastre Plenare, în care aţi fost angajaţi în reflecţie şi în cercetare despre tema Culturile feminine: egalitate şi diferenţă. Îi mulţumesc cardinalului Ravasi pentru cuvintele adresate şi în numele vostru al tuturor. Doresc să exprim recunoştinţa mea îndeosebi femeilor prezente, dar şi tuturor celor care - şi ştiu că sunt multe - care au contribuit în diferite moduri la pregătirea şi la realizarea acestei lucrări.
Tema care a fost aleasă de voi este foarte îndrăgită de mine şi deja în diferite ocazii am avut ocazia s-o ating şi să invit la aprofundarea ei. Este vorba de a studia criterii şi modalităţi noi pentru ca femeile să se simtă nu oaspete, ci pe deplin părtaşe ale diferitelor domenii ale vieţii sociale şi ecleziale. Biserica este femeie, este Biserica (la feminin), nu Biserica (la masculin). Aceasta este o provocare ce nu mai poate fi amânată. Spun asta păstorilor comunităţilor creştine, care reprezintă aici Biserica universală, dar şi laicelor şi laicilor în diferite moduri angajaţi în cultură, în educaţie, în economie, în politică, în lumea muncii, în familii, în instituţiile religioase.
Ordinea tematicilor programată de voi pentru dezvoltarea lucrării din aceste zile - lucrare ce cu siguranţă va continua şi în viitor - îmi permite să vă indic un itinerar, să vă ofer câteva linii-călăuzitoare pentru a dezvolta această angajare în orice parte a pământului, în inima tuturor culturilor, în dialog cu diferitele apartenenţe religioase.
Prima tematică este: Între egalitate şi diferenţă: în căutarea unui echilibru. Însă un echilibru care să fie armonios, nu numai echilibrat. Acest aspect nu trebuie tratat în mod ideologic, pentru că "lupa" ideologiei împiedică să se vadă bine realitatea. Egalitatea şi diferenţa femeilor - ca de altfel al bărbaţilor - se percep mai bine în perspectiva lui cu, a relaţiei, decât în cea a lui împotrivă. De mult timp am lăsat în urma noastră, cel puţin în societăţile occidentale, modelul subordonării sociale femeii faţă de bărbat, un model secular care, însă, nu a epuizat niciodată complet efectele sale negative. Am depăşit şi un al doilea model, cel al purei şi simplei parităţi, aplicată în mod mecanic, şi a egalităţii absolute. S-a configurat astfel o nouă paradigmă, cea a reciprocităţii în echivalenţă şi în diferenţă. Aşadar, relaţia bărbat-femeie ar trebuie să recunoască faptul că ambii sunt necesari deoarece posedă, e adevărat, o natură identică, dar cu modalităţi proprii. Una este necesară pentru celălalt, şi viceversa, pentru ca să se împlinească într-adevăr plinătatea persoanei.
A doua tematică: "Generativitatea" drept cod simbolic. Ea îndreaptă o privire intensă tuturor mamelor şi lărgeşte orizontul la transmiterea şi la ocrotirea vieţii, nelimitată la sfera biologică, pe care am putea s-o sintetizăm în jurul a patru verbe: a dori, a aduce pe lume, a se îngriji şi a lăsa să plece.
În acest domeniu, am prezent şi încurajez contribuţia atâtor femeie care lucrează în familie, în domeniul educaţiei la credinţă, în activitatea pastorală, în formarea şcolară, dar şi în structurile sociale, culturale şi economice. Voi femeilor ştiţi să întrupaţi faţa duioasă a lui Dumnezeu, milostivirea sa, care se traduce în disponibilitate mai mult de a dărui timp decât de a ocupa spaţii, de a primi în loc de a exclude. În acest sens, în place să descriu dimensiunea feminină a Bisericii ca sân primitor care regenerează la viaţă.
A treia tematică: Trupul feminin între cultură şi biologie, ne aminteşte frumuseţea şi armonia trupului pe care Dumnezeu l-a dăruit femeii, dar şi rănile dureroase provocate lor ca femei, uneori cu violenţă teribilă. Simbol de viaţă, trupul feminin este, din păcate adesea, agresat şi batjocorit şi de cei care ar trebui să-i fie păzitori şi însoţitori de viaţă.
Multele forme de sclavie, de comerţ, de mutilare a trupului femeilor, ne angajează aşadar să lucrăm pentru a înfrânge această formă de degradare care îl reduce la un simplu obiect de vândut în diferite pieţe. Doresc să atrag atenţia, în acest context, cu privire la situaţia dureroasă a atâtor femei sărace, constrânse să trăiască în condiţii de pericol, de exploatare, izolate la marginile societăţilor şi făcute victime ale unei culturi a rebutului.
A patra tematică: Femeile şi religia: fugă sau căutare de participare la viaţa Bisericii? Aici credincioşii sunt interpelaţi în mod deosebit. Sunt convins de urgenţa de a oferi spaţii femeilor în viaţa Bisericii şi de a le primi, ţinând cont de sensibilităţile culturale şi sociale specifice şi schimbate. De aceea, este de dorit o prezenţă feminină mai capilară şi incisivă în comunităţi, aşa încât să putem vedea multe femei implicate în responsabilităţile pastorale, în însoţirea persoanelor, familiilor şi grupurilor, precum şi în reflecţia teologică.
Nu se poate uita rolul de neînlocuit al femeii în familie. Capacităţile de delicateţe, sensibilitate şi duioşie deosebită, de care este bogat sufletul feminin, reprezintă nu numai o forţă genuină pentru viaţa familiilor, pentru iradierea unui climat de seninătate şi de armonie, dar şi o realitate fără de care vocaţia umană ar fi irealizabilă.
În afară de asta, e vorba de a încuraja şi de a promova prezenţa eficace a femeilor în atâtea domenii ale sferei publice, în lumea muncii şi în locurile unde sunt adoptate deciziile cele mai importate şi în acelaşi timp de a menţine prezenţa şi atenţia lor preferenţială şi cu totul specială în şi pentru familie. Nu trebuie lăsate numai femeile să poarte această povară şi să ia decizii, ci toate instituţiile, inclusiv comunitate eclezială, sunt chemate să garanteze libertatea de alegere pentru femei, pentru ca să aibă posibilitatea de a asuma responsabilităţi sociale şi ecleziale, într-un mod armonios cu viaţa familiară.
Dragi prieteni şi dragi prietene, vă încurajez să duceţi înainte această angajare, pe care o încredinţez mijlocirii Sfintei Fecioare Maria, exemplu concret şi sublim de femeie şi de mamă. Şi vă rog, vă cer să vă rugaţi pentru mine şi din inimă vi binecuvântez. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
