|
| © Vatican Media |
Cateheza. 5. A spera înseamnă a intui. Ambroziu din Milano
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!
Jubileul ne face pelerini ai speranţei, pentru că intuim o mare nevoie de reînnoire care ne priveşte pe noi şi întregul pământ.
Tocmai am spus "intuim": acest verb - a intui - descrie o mişcare a spiritului, o inteligenţă a inimii pe care Isus a observat-o mai ales la cei mici, adică la persoanele cu suflet umil. Adesea, de fapt, persoanele învăţate intuiesc puţin, pentru că pretind că ştiu. Este frumos, în schimb, să existe încă spaţiu în minte şi în inimă, pentru ca Dumnezeu să se poată revela. Câtă speranţă este atunci când apar noi intuiţii în poporul lui Dumnezeu!
Isus tresaltă de aceasta, este plin de bucurie, pentru că îşi dă seama că cei mici intuiesc. Ei au sensus fidei, care este ca un "al şaselea simţ" al persoanelor simple pentru lucrurile lui Dumnezeu. Dumnezeu este simplu şi se revelează celor simpli. Din acest motiv există o infailibilitate a poporului lui Dumnezeu în credinţă, a cărei expresie şi slujire este infailibilitatea papei (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Lumen gentium, 12; Comisia Teologică Internaţională, Sensus fidei în viaţa Bisericii, 30-40).
Aş vrea să amintesc un moment din istoria Bisericii care arată cum speranţa poate veni din capacitatea poporului de a intui. În secolul al IV-lea, la Milano, Biserica era sfâşiată de mari conflicte, iar alegerea noului episcop se transforma într-un adevărat tumult. A intervenit autoritatea civilă, guvernatorul Ambroziu, care cu marea sa capacitate de ascultare şi de mediere a adus calmul. Relatarea spune că atunci s-a ridicat o voce de copil şi a strigat: "Ambroziu episcop!". Şi astfel tot poporul a strigat şi el: "Ambroziu episcop!".
Ambroziu nici măcar nu era botezat; era numai un catecumen, adică se pregătea pentru Botez. Poporul, însă, intuieşte ceva profund la acest om şi îl alege. Astfel, Biserica a avut unul dintre cei mai mari episcopi ai săi şi un învăţător al Bisericii.
La început, Ambroziu nu vrea, ba chiar fuge. Apoi înţelege că aceea este o chemare de la Dumnezeu, aşa că se lasă botezat şi hirotonit episcop. Şi devine creştin fiind episcop! Vedeţi ce mare cadou oferit Bisericii de cei mici? Chiar şi astăzi, acesta este un har pe care ar trebui să-l cerem: să devenim creştini trăind chemarea pe care am primit-o! Eşti mamă, eşti tată? Devino creştin ca mamă şi tată! Eşti un antreprenor, un muncitor, un profesor, un preot, o călugăriţă? Devino creştin pe propriul tău drum! Poporul are acest "simţ": înţelege dacă devenim creştini sau nu. Şi ne poate corecta, ne poate arăta direcţia lui Isus.
De-a lungul anilor, Sfântul Ambroziu a restituit mult poporului său. De exemplu, a inventat noi moduri de a cânta psalmi şi imnuri, de a celebra, de a predica. El însuşi ştia să intuiască, şi astfel speranţa s-a înmulţit. Augustin a fost convertit prin predica sa şi a fost botezat de el. Intuiţia este o modalitate de a spera, să nu uităm asta!
Şi aşa Dumnezeu face ca Biserica sa să meargă înainte, arătându-i noi drumuri. Intuiţia este simţul celor mici pentru Împărăţia care vine. Fie ca Jubileul să ne ajute să devenim mici conform Evangheliei, pentru a intui şi pentru a sluji visele lui Dumnezeu!
APEL
Astăzi, la Bilki, în Ucraina, este beatificat preotul Petru Paul Oros din Eparhia de Mukachevo, ucis în 1953 din ură faţă de credinţă. Când Biserica Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii, el a rămas fidel succesorului lui Petru şi a continuat cu curaj să-şi exercite slujirea în mod clandestin, conştient de riscuri. Să invocăm mijlocirea acestui nou fericit, pentru ca el să obţină iubitului popor ucrainean să persevereze în credinţă şi în speranţă, în pofida tragediei războiului.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
