Papa Francisc: Angelus (15 august 2023)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, în solemnitatea Ridicării la cer a Fecioarei Maria, o contemplăm pe ea care se înalţă cu sufletul şi trupul la gloria cerului. Şi evanghelia de astăzi ne-o prezintă în timp ce urcă, de data aceasta spre o "regiune muntoasă" (Lc 1,39). Şi urcă pentru ce? Pentru a o ajuta pe verişoara Elisabeta şi acolo proclamă cântarea de bucurie Magnificat. Maria urcă şi cuvântul lui Dumnezeu ne revelează ceea ce o caracterizează în timp ce merge spre înălţime: slujirea faţă de aproapele şi lauda adusă lui Dumnezeu. Ambele lucruri: Maria este femeia slujirii faţă de aproapele şi Maria este femeia care îl laudă pe Dumnezeu. De altfel, evanghelistul Luca relatează însăşi viaţa lui Cristos ca o urcare spre înălţime, spre Ierusalim, loc al dăruirii de sine pe cruce, şi în acelaşi mod descrie şi drumul Mariei. Aşadar, Isus şi Maria parcurg acelaşi drum: două vieţi care urcă în înălţime, glorificându-l pe Dumnezeu şi slujindu-i pe fraţi. Isus ca Răscumpărător, care îşi dă viaţa pentru noi, pentru justificarea noastră; Maria ca slujitoare care merge ca să slujească: două vieţi care înving moartea şi învie; două vieţi ale căror secrete sunt slujirea şi lauda. Să ne oprim asupra acestor două aspecte: slujire şi laudă.
Slujirea. Atunci când ne înjosim ca să-i slujim pe fraţi, noi mergem în înălţime: iubirea este cea care înalţă viaţa. Să mergem să-i slujim pe fraţi şi cu această slujire mergem "în înălţime". Dar a sluji nu este uşor: Sfânta Fecioară Maria, care tocmai a zămislit, parcurge aproape 150 de kilometri pentru a ajunge, de la Nazaret, la casa Elisabetei. A ajuta ne costă pe noi toţi. Experimentăm asta mereu în truda, în răbdarea şi în preocupările pe care îngrijirea celorlalţi le comportă. Să ne gândim, de exemplu, la kilometri pe care atâţia îi parcurg în fiecare zi pentru a merge şi a se întoarce de la serviciu şi pentru a desfăşura multe îndatoriri în favoarea aproapelui; să ne gândim la sacrificiile de timp şi de somn pentru a avea grijă de un nou-născut sau de un bătrân; şi la angajarea de a sluji pe cel care nu are cum să răsplătească, în Biserică, precum şi în voluntariat. Eu admir voluntariatul. Este obositor, dar înseamnă a urca spre înălţime, înseamnă a câştiga cerul! Aceasta este adevărată slujire.
Însă slujirea riscă să fie sterilă fără lauda adusă lui Dumnezeu. De fapt, atunci când Maria intră în casa verişoarei, îl laudă pe Domnul. Nu vorbeşte despre oboseala sa din cauza călătoriei, ci îi erupe din inimă o cântare de jubilare. Deoarece acela care-l iubeşte pe Dumnezeu cunoaşte lauda. Şi astăzi, evanghelia ne arată "o cascadă de laudă": pruncul tresaltă de bucurie în sânul Elisabetei (cf. Lc 1,44), care rosteşte cuvinte de binecuvântare şi "prima fericire": "Fericită aceea care a crezut" (Lc 1,45); şi totul culminează în Maria, care proclamă Magnificat (cf. Lc 1,46-55). Lauda măreşte bucuria. Lauda este ca o scară: duce în înălţime inimile. Lauda înalţă sufletele şi învinge ispita de a capitula. Aţi văzut că oamenii plictisiţi, cei care trăiesc din bârfă, sunt incapabili să laude? Întrebaţi-vă: eu sunt capabil să laud? Cât bine face a-l lăuda pe Domnul în fiecare zi, precum şi pe ceilalţi! Cât bine face a trăi din recunoştinţă şi din binecuvântare în loc de regrete şi plângeri, a ridica privirea spre înălţime în loc de a fi posomorât! Plângerile: există oameni care se plâng în toate zilele. Dar uite că Dumnezeu este aproape de tine, uite că te-a creat, uite lucrurile pe care ţi le-a dat. Laudă, laudă! Şi asta este sănătate spirituală.
Slujire şi laudă. Să încercăm să ne întrebăm: eu trăiesc munca şi ocupaţiile zilnice cu spirit de slujire sau cu egoism? Mă dedic cuiva gratuit, fără a căuta avantaje imediate? Aşadar, fac din slujire "trambulina de lansare" a vieţii mele? Şi gândindu-ne la laudă: ştiu, ca Maria, să tresalt de bucurie în Dumnezeu (cf. Lc 1,47)? Mă rog binecuvântându-l pe Domnul? Şi, după ce l-am lăudat, răspândesc bucuria sa printre persoanele pe care le întâlnesc? Fiecare să încerce să răspundă la aceste întrebări.
Mama noastră, ridicată la cer, să ne ajute să urcăm în fiecare zi tot mai în înălţime prin slujire şi laudă.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Vă salut din inimă pe voi toţi prezenţi, romani şi pelerini din diferite ţări. Îndeosebi salut tinerii din Dieceza de Verona, cu cele mai bune urări pentru experienţa lor estivală la Roma.
Astăzi, să încredinţăm Mariei Ridicată la cer implorarea pentru pace în Ucraina şi în toate regiunile sfâşiate de război: sunt atâtea, din păcate! Zgomotul asurzitor al armelor acoperă tentativele de dialog; dreptul forţei prevalează asupra forţei dreptului. Dar să nu ne lăsăm descurajaţi, să continuăm să sperăm şi să ne rugăm, pentru că Dumnezeu, el este cel care conduce istoria. Fie să ne asculte!
Şi astăzi, ziua Sfintei Fecioare Maria, salut tinerii Neprihănitei! Sărbătoare frumoasă pentru toţi! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
