Colocviu cu mitropolitul Ilarion
Creştinii să promoveze spiritul de fraternitate şi comuniune
de Benedict Mayaki SJ şi Francesca Sabatinelli
"Suntem mulţi, diferiţi, şi totuşi suntem una, suntem Biserica". Asta se citeşte în paginile cărţii papei Rugăciunea, respiraţia vieţii noi, apărută în 2019, publicată de LEV, dedicată rolului rugăciunii în viaţa creştină şi cu prefaţa patriarhului de Moscova şi al tuturor Rusiilor, Chiril. Un volum, care adună cuvintele mai semnificative ale papei despre rugăciune şi îndeosebi catehezele despre Tatăl Nostru.
Ca şi papa, şi Chiril reafirmă, în prefaţa sa, cât de important este, "într-o epocă marcată de criza comunicării", să se evidenţieze că "în rugăciunea Tatăl Nostru, pe care ne-a învăţat-o Isus, nu este folosit pronumele eu, pentru că fiecare dintre noi prezintă această rugăciune Tatălui nostru ceresc în numele întregii omeniri".
Ediţia în rusă a cărţii a fost înmânată astăzi papei de preşedintele Departamentului de Relaţii Externe al Patriarhiei de Moscova, mitropolitul de Volokolamsk, Ilarion Alfeev, primit în audienţă de pontif în Vatican. În aceste zile Ilarion este la Roma pentru a participa la Întâlnirea internaţională "Popoare fraţi, Pământul viitor", organizat de Comunitatea "Sfântul Egidiu", care se deschide astăzi, miercuri, 6 octombrie, şi care mâine, în ceremonia de încheiere, va avea participarea papei. "Toţi am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu - subliniază Ilarion pentru mass-media vaticane - spiritul de fraternitate şi prietenie trebuie să fie promovat de creştini".
În cheie ecumenică, ce valoare are conţinutul acestui volum, care este introdus de prefaţa patriarhului de Moscova şi al tuturor Rusiilor, Chiril?
Cred că este important ca să ştie cititorii ruşi că Papa Francisc nu este numai un lider al Bisericii, nu este numai implicat în conducerea Bisericii Catolice romane, ci este şi un om al rugăciunii. Experienţa rugăciunii este ceva ce uneşte pe toţi creştinii. Şi lecţiile pe care el le dă turmei sale vor fi de valoare pentru cititorii ruşi, mai ales, desigur, pentru catolicii de limbă rusă. Dar cred că şi unii cititori ortodocşi pot scoate profit din lecţiile sale.
În aceste zile, Roma este un pol de atracţie pentru credinţe. ieri, cu Papa Francisc liderii religioşi au cerut guvernanţilor să schimbe direcţia în îngrijirea creaţiei, altminteri grădina pământului riscă să se transforme în deşert. Cum vedeţi cooperarea religiilor în această frontieră a dialogului care este ocrotirea planetei?
Avem o singură casă şi este casa noastră globală. N-o putem împărţi în secţiuni, nu putem spune că această secţiune va fi exclusiv pentru creştini sau cealaltă exclusiv pentru musulmani, alta pentru evrei, etc. Avem această casă globală şi toţi suntem responsabili de protejarea sa. Situaţia ecologică pe care o înfruntăm este descrisă de unii ca periculoasă, de alţii ca dezastruoasă. Şi noi credem că a venit momentul de a trimite un semnal puternic liderilor politici: suntem conştienţi de pericolele acestei situaţii; suntem preocupaţi; şi cerem liderilor politici să-şi asume responsabilitatea pentru viitorul planetei noastre. Noi, lideri religioşi, nu putem face mult în acest sens. Însă liderii politici sunt cei care au în mâini multe decizii de luat. Şi noi am vrea ca aceste decizii să fie luate. Pentru a face planeta noastră curată, pentru a opri poluarea şi pentru a preveni următoarele catastrofe precum topirea gheţarilor, despre care vorbesc mulţi studioşi şi oameni de ştiinţă.
Tot la Roma, la 7 octombrie, fraternitatea va reuni într-o singură inimă credinţe şi culturi la întâlnirea "Popoare fraţi, Pământ viitor". Pentru Papa Francisc, fraternitatea este provocarea secolului, pentru el "o lume fără fraţi este o lume de duşmani". Ce este necesar pentru ca această valoare să se înrădăcineze în societăţi şi acest accent ce aduce nou în dialogul ecumenic şi interreligios?
Dat fiind că avem o singură casă, constituim şi o singură familie: familia fiinţelor umane create după chipul lui Dumnezeu. Persoanele sunt diferite. Sunt diferite în rasă, sunt diferite în originile lor etnice, sunt diferite în statusul lor social. Şi, desigur, sunt diferite în apartenenţele lor religioase. Există unii care nu cred în Dumnezeu, ceea ce nu înseamnă că nu sunt creaţi de Dumnezeu sau că nu au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu. Aşadar, pentru noi, fiecare fiinţă umană este aproapele nostru şi este fratele nostru sau sora noastră. Aşadar, spiritul de fraternitate, spiritul de comuniune, de frăţietate, de prietenie este spiritul care ar trebui să fie promovat de creştini; şi cred că este important ca Bisericile creştine să fie implicate în dialogurile interreligioase, în activitatea interreligioasă. În Biserica Ortodoxă Rusă punem un accent puternic pe acest lucru. De exemplu, în Federaţia Rusă, avem un organism care se numeşte Consiliul Interreligios din Rusia. Este condus de patriarhul de Moscova, dar cuprinde liderii tuturor confesiunilor religioase tradiţionale din Federaţia Rusă şi sunt patru: creştinism ortodox, ebraism, budism şi islam. Motiv pentru care toţi aceşti lideri religioşi sunt prezenţi în această organizaţie. Discutăm teme comune, ajungem la poziţii comune. Şi aceste poziţii comune le prezentăm autorităţilor Federaţiei Ruse. Reacţionăm şi la toate evenimentele importante ale societăţii, inclusiv evenimentele triste care se pot întâmpla, cum sunt atacurile teroriste. Pentru că vrem să ne asigurăm că nimeni nu confundă ceea ce se întâmplă din motive politice sau etnice cu un soi de ură interreligioasă. Noi promovăm dialogul interreligios şi credem că fiecare Biserică creştină are responsabilitatea de a trebui să-l facă.
(După L'Osservatore Romano, 6 octombrie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
