|
| Sediul Dicasterului pentru Doctrina Credinţei © Vatican Media |
Comunicat de presă cu privire la receptarea Declaraţiei Fiducia supplicans
4 ianuarie 2024
Scriem acest Comunicat de presă pentru a ajuta la clarificarea receptării lui Fiducia supplicans, recomandând, în acelaşi timp, o lectură completă şi atentă a Declaraţiei pentru a înţelege mai bine semnificaţia propunerii sale.
1. Doctrina
Pronunţările comprehensibile ale unor Conferinţe Episcopale despre documentul Fiducia supplicans au valoarea de a evidenţia necesitatea unei perioade mai lungi de reflecţie pastorală. Ceea ce a fost exprimat de aceste Conferinţe Episcopale nu poate să fie interpretat ca o opoziţie doctrinară, pentru că documentul este clar şi clasic despre căsătorie şi despre sexualitate. Există diferite fraze puternice în Declaraţie care nu lasă îndoieli:
"Prezenta Declaraţie rămâne fermă asupra doctrinei tradiţionale a Bisericii cu privire la căsătorie, neadmiţând niciun tip de rit liturgic sau binecuvântări asemănătoare cu un rit liturgic care pot crea confuzie". Se acţionează, în faţa cuplurilor iregulare, "fără a convalida oficial status-ul lor sau a modifica în vreun mod învăţătura perenă a Bisericii despre căsătorie" (Prezentare).
"Sunt inadmisibile rituri şi rugăciuni care pot să creeze confuzie între ceea ce este constitutiv al căsătoriei, ca «unire exclusivă, stabilă şi indisolubilă între un bărbat şi o femeie, deschisă în mod natural de a da naştere copiilor», şi ceea ce o contrazice. Această convingere este întemeiată pe doctrina catolică perenă despre căsătorie. Numai în acest context raporturile sexuale îşi găsesc sensul lor natural, adecvat şi pe deplin uman. Doctrina Bisericii cu privire la acest punct rămâne fermă" (4).
"Acesta este şi sensul lui Responsum al fostei Congregaţii pentru Doctrina Credinţei unde afirmă că Biserica nu are puterea de a da binecuvântarea unirilor între persoane de acelaşi sex" (5).
"Dat fiind că Biserica a considerat dintotdeauna permise, din punct de vedere moral, numai acele raporturi sexuale care sunt trăite în cadrul căsătoriei, ea nu are puterea de a conferi binecuvântarea sa liturgică atunci când aceasta, în vreun mod, poate oferi o formă de legitimare morală unei uniri care presupune că este o căsătorie sau unei practici sexuale extra-matrimoniale" (11).
Evident, n-ar fi spaţiul pentru a ne distanţa doctrinar de această Declaraţie sau pentru a o considera eretică, contrară Tradiţiei Bisericii sau blasfematoare.
2. Receptarea practică
Totuşi, unii episcopi se exprimă în mod deosebit cu privire la un aspect practic: posibilele binecuvântări ale cuplurilor iregulare. Declaraţia conţine propunerea de binecuvântări pastorale scurte şi simple (nu liturgice şi nici ritualizate) ale cuplurilor iregulare (nu ale unirilor), subliniind că este vorba de binecuvântări fără formă liturgică ce nu aprobă şi nici nu justifică situaţia în care se află aceste persoane.
Documentele Dicasterului pentru Doctrina Credinţei, precum Fiducia supplicans, pot cere, în aspectele lor practice, timp mai mult sau mai puţin pentru aplicarea lor în funcţie de contextele locale şi de discernământul fiecărui episcop diecezan cu dieceza sa. În unele locuri nu există dificultăţi pentru o aplicare imediată, în altele există necesitatea de a nu inova nimic în timp ce se ia tot timpul necesar pentru lectură şi interpretare.
Unii episcopi, de exemplu, au stabilit că fiecare preot trebuie să facă o lucrare de discernământ şi că va putea, totuşi, să facă aceste binecuvântări numai în privat. Nimic din toate acestea nu este problematic dacă este exprimat cu respectul cuvenit faţă de un text semnat şi aprobat de însuşi suveranul pontif, încercând în vreun fel să primească reflecţia conţinută în ea.
Fiecare episcop, în virtutea propriei sale slujiri, are mereu puterea de discernământ in loc, adică în acel loc concret pe care-l cunoaşte mai mult decât alţii, pentru că este turma sa. Prudenţa şi atenţia faţă de contextul eclezial şi faţă de cultura locală ar putea admite diferite modalităţi de aplicare, dar nu o negare totală şi definitivă a acestui drum care este propus preoţilor.
3. Situaţia delicată din unele ţări
Cazul unor Conferinţe Episcopale trebuie să fie înţeles în propriul context. În diferite ţări există puternice probleme culturale şi chiar legale care cer timp şi strategii pastorale care merg dincolo de termenul scurt.
Dacă există legislaţii care condamnă cu închisoarea şi, în unele cazuri, cu tortura şi chiar cu moartea numai faptul de a se declara homosexual, este de la sine înţeles că ar fi imprudentă o binecuvântare. Este evident că episcopii nu vor să expună persoanele homosexuale violenţei. Rămâne important ca aceste Conferinţe Episcopale să nu susţină o doctrină diferită de cea din Declaraţia aprobată de Papa, deoarece este doctrina dintotdeauna, ci mai degrabă să propună necesitatea unui studiu şi a unui discernământ pentru a acţiona cu prudenţă pastorală într-un astfel de context.
Într-adevăr, nu sunt puţine ţările care, în măsură diferită, condamnă, interzic şi criminalizează homosexualitatea. În aceste cazuri, dincolo de problema binecuvântărilor, există o misiune pastorală mare şi de respiraţie largă care include formare, apărare a demnităţii umane, învăţătura Doctrinei Sociale a Bisericii şi diferite strategii care nu admit grabă.
4. Adevărata noutate a documentului
Adevărata noutate a acestei Declaraţii, aceea care cere un efort generos de receptare şi de la care nimeni n-ar trebui să se declare exclus, nu este posibilitatea de a binecuvânta cupluri iregulare. Este invitaţia de a distinge între două forme diferite de binecuvântări: "liturgice sau ritualizate" şi "spontane sau pastorale". În Prezentare se explică în mod clar că "valoarea acestui document este aceea de a oferi o contribuţie specifică şi inovatoare la semnificaţia pastorală a binecuvântărilor, care permite lărgirea şi îmbogăţirea înţelegerii lor clasice strâns legată de o perspectivă liturgică". Această "reflecţie teologică, bazată pe viziunea pastorală a Papei Francisc, implică o adevărată dezvoltare faţă de ceea ce a fost spus despre binecuvântări în magisteriu şi în textele oficiale ale Bisericii".
Pe fundal se situează evaluarea pozitivă a "pastoraţiei populare" care apare în multe texte ale Sfântului Părinte. În acest context, Sfântul Părinte ne invită la o valorizare a credinţei simple a poporului lui Dumnezeu, care chiar şi în mijlocul păcatelor sale iese din imanenţă şi îşi deschide inima pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu.
Pentru acest motiv, mai mult decât în privinţa binecuvântării cuplurilor iregulare, textul dicasterului a adoptat profilul înalt al unei "Declaraţii", care reprezintă mult mai mult decât un responsum sau decât o scrisoare. Tema centrală, care ne invită în mod deosebit la o aprofundare care să îmbogăţească practica noastră pastorală, este înţelegerea mai amplă a binecuvântărilor şi propunerea de a creşte binecuvântările pastorale, care nu cer aceleaşi condiţii ale binecuvântărilor într-un context liturgic sau ritual. Prin urmare, dincolo de polemică, textul cere un efort de reflecţie senină, cu inimă de păstori, imună la orice ideologie.
Deşi vreun episcop consideră prudent pentru moment să nu dea aceste binecuvântări, rămâne adevărat că toţi avem nevoie să creştem în convingerea că binecuvântările neritualizate nu sunt o consacrare a persoanei sau a cuplului care le primeşte, nu sunt o justificare a tuturor acţiunilor sale, nu sunt o ratificare a vieţii pe care o trăieşte. Atunci când papa ne-a cerut să creştem într-o înţelegere mai amplă a binecuvântărilor pastorale, ne-a propus să ne gândim la un mod de a binecuvânta care nu cere să se pună atâtea condiţii pentru a realiza acest simplu gest de apropiere pastorală, care este un mijloc pentru a promova deschiderea la Dumnezeu în mijlocul celor mai diferite circumstanţe.
5. Cum se prezintă concret aceste "binecuvântări pastorale"?
Pentru a se distinge clar de binecuvântările liturgice sau ritualizate, "binecuvântările pastorale" trebuie să fie mai ales foarte scurte (cf. nr. 28). Este vorba de binecuvântări de câteva secunde, fără Ritual şi fără Benedicţional. Dacă se apropie împreună două persoane pentru a o invoca, pur şi simplu se cere de la Domnul pace, sănătate şi alte bunuri pentru aceste două persoane care o cer. În acelaşi timp, se cere să poată trăi evanghelia lui Cristos în fidelitate deplină şi ca Duhul Sfânt să poată elibera aceste două persoane de tot ceea ce nu corespunde voinţei sale divine şi de tot ceea ce cere purificare.
Această formă de binecuvântare neritualizată, cu simplitatea şi scurtimea formei sale, nu pretinde să justifice ceva ce nu este acceptabil din punct de vedere moral. Desigur că nu este o căsătorie, dar nu este nici o "aprobare", nici ratificarea a ceva. De aceea, în acest caz, păstorul nu pune condiţii şi nu vrea să cunoască viaţa intimă a acestor persoane.
Deoarece unii au manifestat întrebarea despre modul în care ar putea să fie aceste binecuvântări, să vedem un exemplu concret: să ne imaginăm că în mijlocul unui mare pelerinaj un cuplu de divorţaţi aflaţi într-o nouă unire îi spun preotului: "Vă rugăm să ne daţi o binecuvântare, nu reuşim să găsim loc de muncă, el este foarte bolnav, nu avem o casă, viaţa devine foarte grea: ca Dumnezeu să ne ajute!".
În acest caz, preotul poate să recite o simplă rugăciunea ca aceasta: "Doamne, priveşte la aceşti fii ai tăi, dă-le sănătate, loc de muncă, pace şi ajutor reciproc. Eliberează-i de tot ceea contrazice evanghelia ta şi dă-le să trăiască după voinţa ta. Amin". Şi încheie cu semnul crucii asupra fiecăruia dintre cei doi.
Este vorba de 10 sau 15 secunde. Are sens să se nege acest tip de binecuvântări acestor două persoane care o imploră? Nu este cazul de a susţine credinţa lor, puţină sau multă cum ar fi ea, de a ajuta slăbiciunea lor cu binecuvântarea divină şi de a da un canal acestei deschideri la transcendenţă care ar putea să-i conducă pentru a fi mai fideli faţă de evanghelie?
Pentru a evita răstălmăciri, Declaraţia adaugă că, atunci când binecuvântarea este cerută de un cuplu aflat în situaţie iregulară, "deşi exprimată în afara riturilor prevăzute de cărţile liturgice [...], această binecuvântare nu va fi desfăşurată niciodată în contextul riturilor civile de unire şi nici în relaţie cu ele. Nici cu haine, gesturi sau cuvinte proprii ale unei căsătorii. Acelaşi lucru este valabil atunci când binecuvântarea este cerută de un cuplu de acelaşi sex" (39). Prin urmare, rămâne clar că nu trebuie să se petreacă într-un loc important din edificiul sacru sau în faţa altarului, pentru că şi acest lucru a creat confuzie. Pentru acest motiv, fiecare episcop în dieceza sa este autorizat de Declaraţia Fiducia supplicans să activeze acest tip de binecuvântări simple, cu toate recomandările de prudenţă şi de atenţie, dar în niciun mod nu este autorizat să propună sau să activeze binecuvântări care să se poată asemăna cu un rit liturgic.
6. Cateheză
Probabil, în unele locuri va fi necesară o cateheză care să-i ajute pe toţi să înţeleagă că acest tip de binecuvântări nu sunt o ratificare a vieţii pe care o trăiesc cei care le invocă. Cu atât mai puţin nu sunt o dezlegare, deoarece aceste gesturi sunt departe de a fi un sacrament sau un rit. Sunt simple exprimări de apropiere pastorală care nu pun aceleaşi exigenţe ale unui sacrament şi nici ale unui rit formal. Va trebui să ne obişnuim toţi să acceptăm faptul că, dacă un preot dă acest tip de binecuvântări simple, nu este un eretic, nu ratifică nimic, nu neagă doctrina catolică.
Putem ajuta poporul lui Dumnezeu să descopere că acest tip de binecuvântări sunt numai simple canale pastorale care ajută persoanele să manifeste propria credinţă, deşi sunt mari păcătoşi. Pentru aceasta, dând aceste binecuvântări la două persoane care împreună se apropie pentru a o implora spontan, nu le consacrăm şi nici nu le felicităm şi nici nu aprobăm acest tip de unire. În realitate, acelaşi lucru se întâmplă atunci când se binecuvântează fiecare individ, deoarece fiecare individ care cere o binecuvântare - nu dezlegarea - ar putea să fie un mare păcătos, dar pentru asta nu-i negăm acest gest patern în mijlocul luptei sale pentru a supravieţui.
Dacă acest lucru este clarificat graţie unei cateheze bune, putem să ne eliberăm de teama că aceste binecuvântări ale noastre pot să exprime ceva nepotrivit. Putem fi slujitori mai liberi şi probabil mai apropiaţi şi rodnici, cu o slujire încărcată de gesturi de paternitate şi de apropiere, fără frică de a fi greşit înţeleşi.
Îi cerem Domnului abia născut să reverse asupra tuturor o binecuvântare generoasă şi gratuită pentru a putea trăi un an 2024 sfânt şi fericit.
Cardinal Victor Manuel Fernández
prefect
Mons. Armando Matteo
secretar pentru Secţiunea doctrinară
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
