Celebrare a cuvântului pe texte din scrisorile sfântului Paul (I)
OFICIUL PENTRU PASTORAŢIA LITURGICĂ ŞI SACRAMENTE
Anul Paulin (iunie 2008-iunie 2009) declarat de papa Benedict al XVI-lea pentru a comemora cei două mii de ani de la naşterea apostolului Paul vrea să ne ajute şi prin această schemă de celebrare ca reflectând asupra cuvintelor sale, să ne deschidem în faţa misterului lui Cristos în viaţa proprie, să ne asumăm şi să ne trăim propriul botez în comuniune şi în mărturie, să fim disponibili pentru rugăciunea personală şi comunitară.
Scopul acestei scheme de rugăciune este de a oferi un material care poate fi îmbogăţit cu contribuţia personală pentru a fi adaptat grupurilor, circumstanţelor şi contextului.
să folosim bine momentele de tăcere
să adaptăm textele în raport cu timpul şi persoanele de faţă
să alegem cu grijă cântecele
să nu citească o singură persoană, ci lectorii să fie diferiţi
să creăm un climat favorabil: fond muzical, tămâie etc.
să dăm o importanţă deosebită Bibliei şi lumânării pascale
în biserică se poate expune şi preasfântul sacrament.
Textul este tradus din Rina Risitano, Benedetto sia Dio, Paoline, Milano, 2008.
*
Celebrare a cuvântului pe texte din scrisorile sfântului Paul
I.
BINECUVÂNTAT SĂ FIE DUMNEZEU
Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice fel de binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui în iubire (Ef 1,3-4).
Celebrantul: Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl care în Cristos ne-a ales înainte de întemeierea lumii şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi.
Toţi: Şi cu duhul tău.
Scurtă introducere la temă
Vocaţia creştină, viaţa însăşi este o experienţă a alegerii din partea Tatălui care "în Cristos ne-a ales înainte de întemeierea lumii". Luminaţi de mărturia apostolului Paul, care a trăit cu pasiune această chemare, vrem şi noi să reflectăm asupra vocaţiei noastre ca drum de convertire şi ca răspuns la iubirea gratuită şi necondiţionată a lui Dumnezeu.
Să ascultăm Cuvântul
Primul lector: Să-l cunoaştem pe Paul
"Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta la picioarele lui Gamaliel, educat întocmai după legea părinţilor, devenind zelos pentru Dumnezeu aşa cum sunteţi voi toţi astăzi" (Fap 22,3).
Al doilea lector: Pe drumul Damascului
Dar, în timp ce mergeam şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată m-a învăluit, ca un fulger, o lumină mare din ceruri. Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mă persecuţi?» Atunci eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul pe care tu îl persecuţi». Cei care erau cu mine au văzut lumina, dar nu au auzit glasul care-mi vorbea. Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?» Atunci Domnul mi-a spus: «Ridică-te şi du-te la Damasc. Acolo ţi se va spune ceea ce a fost hotărât să faci» (Fap 22,6-10).
Al treilea lector: Chemarea/alegerea lui Paul
Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că evanghelia predicată de mine nu este după om: nici n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci [am primit-o] prin revelaţia lui Isus Cristos. Aţi auzit, desigur, de purtarea mea când eram în iudaism; cum persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi încercam s-o distrug. Şi pentru că eram plin de zel pentru tradiţia [primită] de la strămoşi, îi întreceam în iudaism pe mulţi de o vârstă cu mine din neamul meu. Dar când i-a plăcut lui Dumnezeu, cel care m-a ales încă din sânul mamei mele şi m-a chemat prin harul său, mi l-a descoperit pe Fiul său în mine ca să-l vestesc păgânilor, imediat, fără să mă sfătuiesc cu cineva. 17 Şi fără să urc la Ierusalim, la cei care erau apostoli înaintea mea, am mers în Arabia, apoi m-am întors din nou la Damasc (Gal 1,11-17).
Câteva puncte pentru reflecţie
* Prezentarea pe care Paul o face despre sine este esenţială, lapidară şi ne furnizează în câteva linii profilul personalităţii sale extraordinare şi complexe. Fără această secţiune asupra vieţii sale anterioare evenimentului din Damasc, nu am fi înţeles niciodată însemnătatea impactului pe care l-a avut în viaţa sa întâlnirea cu Cristos cel Înviat. Ceea ce a fost înainte ne dă dimensiunea a ceea ce va fi apoi şi, în acelaşi timp aceste două momente: înainte - apoi se întemeiază pe clipa prezentă a harului, în binecuvântarea "dintotdeauna" în Cristos. După experienţa din Damasc, Paul se afundă în pustiul Arabiei pentru a se lăsa plăsmuit de Duhul Sfânt şi iese de aici o persoană nouă. Impactul cu Cristos i-a pus în inimă o revelaţie impresionantă: Dumnezeu m-a ales pentru ca eu să-l revelez pe Fiul său în mine. Paul se simte ales, chemat, iubit şi trimis: face experienţa alegerii. Iar acest lucru îl zoreşte în interior ca o necesitate de neoprit de a spune tuturor, ţie şi mie, că iubirea lui Dumnezeu este un dar absolut gratuit; că darul său este irevocabil. Paul îşi va consuma toată viaţa sa, până la martiriu, pentru a duce tuturor această veste extraordinară: în Isus Cristos, Tatăl ne iubeşte, personal, pe fiecare în parte, dintotdeauna!
* Experienţa alegerii cere primirea ei, cere răspuns. Întâlnirea cu Cristos ne introduce într-un proces de transformare, de deschidere a vieţii noastre pentru misterul Domnului mort şi înviat. Paul se simte scufundat în marea istorie, istoria mântuirii. "Dumnezeu ne-a iubit pe când noi eram încă păcătoşi" (cf. Rom 5,6-8). Nu istoria noastră personală determină alegerile lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu toată trăirea noastră este importantă, aşa cum vedem la Paul. Convertirea înseamnă a intra în spaţiul sacru al lui Dumnezeu cu tot ceea ce suntem pentru a primi eliberarea de păcat. Este un proces de re-orientare a întregii noastre vieţi spre Cristos, pentru a trăi evanghelia sa şi a recunoaşte prezenţa sa pe chipul fraţilor noştri.
* Alegerea se face mărturie. Totul, în Paul, începe de la o experienţă a iubirii, de la o întâlnire cu Domnul cel Înviat care-l transformă: "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine". Creştinul care trăieşte în profunzime darul alegerii devine semn, martor, veste că mântuirea este pentru toţi, nimeni nefiind exclus. Este misterul participării. Dumnezeu are nevoie de Paul şi are nevoie de mine pentru a se manifesta ca un Dumnezeu apropiat, un Dumnezeu care ne iubeşte cu o iubire veşnică: în Cristos, "dinainte de întemeierea lumii" (Ef 1,4).
Să interiorizăm Cuvântul
Să lăsăm ca ceea ce am ascultat să trezească în noi întrebări. Să evocăm binecuvântările lui Dumnezeu în viaţa noastră, chemările sale la convertire precum şi răspunsul nostru. Să ne iubim istoria vieţii proprii aşa cum o iubeşte Dumnezeu şi să-i mulţumim pentru toate.
Să ne rugăm Cuvântul (Ef 1,3-7)
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu
şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, *
care ne-a copleşit cu binecuvântarea sa spirituală
în ceruri, în Cristos.
4 În el, Dumnezeu ne-a ales
înainte de întemeierea lumii, *
ca să fim sfinţi şi fără prihană în faţa lui,
în dragoste.
5 El a orânduit de mai înainte †
să fim adoptaţi ca fii, prin Isus Cristos, în el, *
după bunul plac al voinţei sale,
6 spre lauda gloriei harului său, *
pe care ni l-a dăruit prin Fiul său preaiubit.
7 Prin sângele lui avem răscumpărarea, *
iertarea păcatelor;
prin bogăţia harului său †
8 care a prisosit în noi, *
în toată înţelepciunea şi înţelegerea. Amin.
Să ne rugăm
Fii veşnic binecuvântat, Dumnezeule, Părintele nostru, care în Isus Cristos ne-ai iubit cu o iubire veşnică, înainte ca noi să te cunoaştem. Dă-ne promptitudinea lui Paul pentru ca la fel ca el să răspundem la atâta iubire şi să putem vesti fiecărui om de lângă noi că tu îl iubeşti. Aşa te rugăm prin Cristos fratele, învăţătorul şi Domnul nostru. Amin.
Pentru a aprofunda Scriptura:
Fap 9,1-22; 22,3-16; 26, 9-20; Rom 14,19; 1Cor 12,4-7.27-31; Gal 1,11-16; 1Tim 1,12-16; 2Tim 1,9-10; 1Pt 4,10-11.
Text propus de pr. Cristinel Fodor
