Oficiul pentru Pastoraţia liturgică şi sacramente

Celebrare a cuvântului pe texte din scrisorile sfântului Paul (V)

Anul Paulin (iunie 2008 - iunie 2009) declarat de papa Benedict XVI pentru a comemora cei două mii de ani de la naşterea apostolului Paul vrea să ne ajute şi prin această schemă de celebrare ca, reflectând asupra cuvintelor sale, să ne deschidem în faţa misterului lui Cristos în viaţa proprie, să ne asumăm şi să ne trăim propriul botez în comuniune şi în mărturie, să fim disponibili pentru rugăciunea personală şi comunitară.

Scopul acestei scheme de rugăciune este de a oferi un material care poate fi îmbogăţit cu contribuţia personală pentru a fi adaptat grupurilor, circumstanţelor şi contextului:

  • să folosim bine momentele de tăcere;

  • să adaptăm textele în raport cu timpul şi persoanele de faţă;

  • să alegem cu grijă cântecele;

  • să nu citească o singură persoană, ci lectorii să fie diferiţi;

  • să creăm un climat favorabil: fond muzical, tămâie etc.;

  • să dăm o importanţă deosebită Bibliei şi lumânării pascale;

  • în biserică se poate expune şi preasfântul sacrament.

Textul este tradus din Rina Risitano, Benedetto sia Dio, Paoline, Milano, 2008.

* * *

V.

Ospăţul Domnului

Pentru că este o singură pâine, noi, cei mulţi, suntem un singur trup, căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine (1Cor 10,17).

Celebrantul: Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl care ne hrăneşte cu trupul lui Cristos, pâinea vieţii, şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi.

Toţi: Şi cu duhul tău.

Scurtă introducere la temă:

Domnul ne convoacă în diferite moduri. Ne convoacă la iubirea frăţească pentru a celebra Euharistia; ne convoacă pentru a ne ruga împreună, ne convoacă "trup" în unitate şi în diversitate. Cina Domului este misterul central al credinţei, este liturgia pascală a Bisericii. Unitatea creştinilor, spune Paul, se bazează şi se hrăneşte din trupul Domnului, pâinea frântă şi împărtăşită care creează comunitatea. Euharistia este banchet, este sărbătoare de familie în care se consolidează legăturile de apartenenţă, de iubire reciprocă, de slujire frăţească.

Să ascultăm cuvântul

Primul lector: În noaptea în care a fost vândut

Căci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea 24 şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: "Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea". 25 De asemenea, după cină, a luat potirul spunând: "Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea". 26 Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni (1Cor 11,23-26).

Al doilea lector: O adunare dezbinată

Învăţându-vă aceasta, nu vă laud, căci vă adunaţi nu spre binele, ci spre dauna voastră. 18 În primul rând, aud că atunci când vă adunaţi, între voi sunt dezbinări şi în parte o cred. 19 De fapt, trebuie să fie şi diviziuni ca să iasă la lumină cei vrednici dintre voi. 20 Aşadar, când vă adunaţi la un loc, n-o faceţi ca să mâncaţi Cina Domnului, 21 căci fiecare se grăbeşte să-şi ia propria mâncare ca s-o consume şi unul rămâne flămând, pe când altul se îmbată. 22 Oare nu aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi, sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să-i faceţi de ruşine pe cei care nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud (1Cor 11,17-22).

Al treilea lector: Fiecare să se cerceteze

Astfel, cine mănâncă pâinea şi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. 28 De aceea, omul să se cerceteze şi astfel să mănânce din pâine şi să bea din potir. 29 Căci cine mănâncă şi bea nesocotind trupul, îşi mănâncă şi îşi bea propria condamnare. 30 De aceea sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. 31 Dacă ne-am judeca pe noi înşine, nu am mai fi judecaţi. 32 Dar fiind judecaţi de Domnul, suntem corectaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea. 33 Aşadar, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. (1Cor 11,27-33).

Câteva puncte pentru reflecţie

Paul aminteşte de Cina Domului şi de instituirea Euharistiei ("aducerea de mulţumire"), situând evenimentul în centrul mesei frăţeşti, al adunării celor care stau în jurul altarului pentru a celebra misterul pascal al Domului Isus. Paul afirmă cu hotărâre că el transmite "ceea ce a primit", şi face o subliniere de mare importanţă: Isus se dăruieşte alor săi, nouă, chiar "în noaptea în care a fost vândut". Noaptea, în ceasul întunericului. În acel ceas Isus îl urmează pe Iuda care iese în noapte. Intră în felul acesta în întunericul trădării sale, în întunericul fricii, în întunericul părăsirii de către ai săi, în întunericul lepădării lui Petru, în întunericul nedreptăţii, şi, în sfârşit, în întunericul morţii: al morţii noastre, al păcatului nostru. În noaptea aceea Isus se oferă! Este un avertisment puternic adresat comunităţii din Corint şi nouă care în fiecare duminică ne adunăm pentru a celebra la liturghie iubirea care ne-a mântuit. Într-adevăr "nu există iubire mai mare" (In 15,13). Isus în Euharistie continuă să se dăruiască în noaptea trădărilor noastre; continuă să moară pentru a înfrânge moartea noastră şi a o inunda cu lumina dimineţii de Paşti, pentru a trăi viaţa sa în noi. Iată darul nemăsurat: "pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre, (Tatăl) ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos" (Ef 2,5). Iată iubirea lui Cristos, care depăşeşte orice cunoaştere. Mister al credinţei, minune plină de bucurie!

Duhul Sfânt să facă din noi un "singur trup", trupul lui Cristos. Aşa ne învaţă Biserica să ne rugăm. În semnul unicei pâini care creează în noi legături profunde, noi ne hrănim cu acelaşi trup al lui Isus, frânt "pentru noi şi pentru toţi oamenii". Dar cum este comunitatea care se adună pentru a celebra şi pentru a primi a trupul Domnului? Dezbinată! Paul îi apostrofează ferm pe corinteni: este un scandal. "Atunci când vă adunaţi, între voi sunt dezbinări". Acest lucru ne face să ne gândim la liturghiile noastre. Câte dezbinări aducem cu noi în adunările noastre duminicale! Dezbinări personale, dezbinări în familiile noastre, dezbinări cu vecinii noştri; dezbinări între cel care îşi etalează bogăţia şi se bucură de privilegii şi cel care este sărac şi este marginalizat. Dezbinări şi discriminări: din cauza rasei, a culorii pielii, a apartenenţei politice... lista poate fi continuată la infinit. Făcând astfel, spune Paul, noi sfâşiem trupul Domnului, discredităm Biserica şi suntem martori necredibili ai credinţei pe care o mărturisim.

Fiecare să se examineze serios, ne îndeamnă Paul. Nimeni să nu se încarce cu responsabilitatea de a-l răstigni pe Domnul în trupul său, adică în fraţi, în surori. Înainte de a lua parte la celebrarea Euharistică, insistă Paul, căutaţi să restabiliţi unitatea trupului: "eliminaţi inegalităţile", nedreptăţile, discriminările, facţiunile. Dezbinările noastre sunt, într-adevăr, la fel ca celulele bolnave într-un trup, sunt originea şi suma tuturor conflictelor care sfâşie lumea noastră. Suntem cu toţii responsabili şi toţi avem nevoie de reconciliere înainte de a primi trupul Domnului. Paul îndeamnă: restabiliţi relaţiile de iubire, de atenţie, a apropiere. Reconciliaţi-vă în minte, primiţi-vă în inimă, mergeţi împreună ca "un singur trup" pentru a-l primi pe Domnul, viaţa şi hrana fiecăruia dintre noi şi a comunităţii în întregul ei. În felul acesta celebrarea euharistică devine cu adevărat o aducere de mulţumire şi o liturgie a vieţii.

Să interiorizăm cuvântul

Ori de câte ori ne apropiem de sfânta Euharistie, Isus ni se dăruieşte. Se face comuniune cu noi şi între noi. Se face dar pentru a fi dăruit. Poate ne putem întreba dacă această viaţă a sa se revarsă din noi înspre persoanele cu care trăim sau întâlneşte o ruptură, o întrerupere: pentru ce nu ne iertăm? Pentru ce credinţa noastră e obişnuinţă, sau, mai rău, pentru ce păcatul locuieşte în noi iar egoismul ne face sterili?

Să ne rugăm cuvântul (cf. 1Cor 10,16-17. 21-22. 31)

Potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm
nu este oare împărtăşire cu sângele lui Cristos?
Pâinea pe care o frângem
nu este oare împărtăşire cu trupul lui Cristos?
Pentru că este o singură pâine, noi, cei mulţi,
suntem un singur trup,
căci toţi ne împărtăşim din aceeaşi unică pâine.
Nu puteţi să beţi şi potirul Domnului
şi potirul demonilor;
nu puteţi să luaţi parte şi la masa Domnului
şi la masa demonilor.
Sau vrem să-l provocăm pe Domnul la gelozie?
Suntem noi mai tari decât el?
Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi,
fie că faceţi altceva,
toate să le faceţi spre gloria lui Dumnezeu. Amin.

Să ne rugăm

Isuse, pâine frântă, minunăţie şi mister al credinţei, deschide inimile noastre pentru darul imens al iubirii tale. Deschide inima noastră cuvântului puternic al lui Paul. Fă-ne conştienţi de misterul morţii şi învierii tale care se reînnoieşte fără încetare pe altarele noastre pentru că tu ai vrut să rămâi cu noi şi să te faci hrana noastră. Pentru acest dar al tău infinit, fă-ne capabili să ne frângem viaţa din iubire faţă de fraţii şi surorile noastre, pentru ca toţi împreună să putem ajunge la comuniunea veşnică cu tine, cel înviat, care vieţuieşti şi domneşti împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.

Pentru a aprofunda Scriptura:
Is 55,1-3; Mt 20,26-28; 26,17-30; Mc 14,22-25; Lc 22,7-18.21-23; In 6,35.40.47-48.50-59; 13,21-30; Fap 2,41-47; Evr 9,15-23.

Text propus de pr. Cristinel Fodor


 

Articol etichetat cu:

Anul Paulin Sfântul Paul Euharistia Cina Domnului Liturghie scrisorile sfântului Paul pastoraţia liturgică comuniune creştină