Către Sinod
Consultarea este o practică pe atât de veche pe cât de modernă
De Francesco Bonini
Nouă mari teme şi treizeci şi opt de întrebări specifice: cineva le-a definit colţuroase, spinoase, ascuţite. Este mai degrabă un chestionar clar, cu un obiectiv precis, cel propus în documentul pregătitor pentru adunarea extraordinară a Sinodului, care are ca temă "vestirea Evangheliei - în adică asumând curajos şi deschis, fără a-i îndulci însemnătatea - provocările pastorale de astăzi cu privire la familie".
Va fi ocazie de a intra în miezul temelor propuse spre reflecţia întregii Biserici, chiar dacă timpurile dictate pentru această mare consultare sunt strâmte. Deoarece punctul important - şi obiectivul acestei consultări, care s-a voit în mod explicit publică, cât mai largă şi incisivă cu putinţă - este tocmai participarea corală la un eveniment de Biserică. În concret, Sinodul însuşi va trebui "să precizeze status quaestionis şi să adune mărturiile şi propunerile episcopilor pentru a vesti şi a trăi în mod credibil Evanghelia pentru familie". Va fi prima etapă a unui parcurs care, în următoarea adunare ordinară, prevăzută pentru anul 2015, va încerca să definească "liniile operative" de pastoraţie.
De altfel, imediat papa o indicase ca una dintre liniile-cheie ale pontificatului său: sinodalitatea. Şi acum am ajuns. Reforma Secretariatului Sinodului fusese deja demarată în cadrul reformei în ansamblu a Curiei tocmai pentru a afirma în termeni operativi această direcţie. Şi în cadrul acestui proces foarte articulat, pe care conceptul de sinodalitate îl aminteşte, un loc important îl are tocmai această practică foarte veche a consultării. Este un concept şi mai ales o practică fundamentală în procesul decizional încă din timpurile apostolice şi în epoca recentă a avut chiar în faza de pregătire a Conciliului al II-lea din Vatican un moment de importanţă neîndoielnică, aproape o premisă a stilului de lucru al Conciliului însuşi. Astăzi cadrul planetar este de acum în întregime în legătură în mod extraordinar şi permanent: aşadar există mult mai multe posibilităţi pentru o consultare semnificativă, care este desigur ceva mult diferit de o practică de referendum sau electorală.
De fapt, consultarea este un act de participare şi, în acelaşi timp, de prudenţă, acea virtute care, în tradiţia patristică, este vizitiul celorlalte virtuţi, tocmai pentru că "dispune raţiunea să discearnă, în orice împrejurare, adevăratul nostru bine şi mijloacele adecvate pentru a-l realiza". Cu mult diferită de prudenţa în sensul curent, virtutea cardinală este întemeiată pe conştiinţa realităţii şi chiar dispune la cel mai senin curaj.
Astfel în chestionar sunt cerute date concrete şi, în acelaşi timp, şi o evaluare de direcţie şi de sensibilitate, în raport strâns cu realitatea.
Întrebări transparente, dispoziţie la ascultare şi la discernământ, participare largă, capilară: sunt ingredientele pentru o pregătire a Sinodului care să permită să se meargă în profunzimea lucrurilor. În stilul unui pontificat care schiţează parcursurile sale: substanţiale şi surprinzătoare.
(După agenţia SIR, joi, 14 noiembrie 2013)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
