Adunarea Extraordinară a Sinodului Episcopilor despre familie
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Am încheiat un ciclu de cateheze despre Biserică. Îi mulţumim Domnului care ne-a învrednicit să parcurgem acest drum redescoperind frumuseţea şi responsabilitatea de a aparţine Bisericii, de a fi Biserică, noi toţi.
Acum începem o nouă etapă, un nou ciclu, şi tema va fi familia; o temă care se inserează în acest timp intermediar între două Adunări ale Sinodului dedicate acestei realităţi atât de importante. De aceea, înainte de a intra în parcursul despre diferite aspecte ale vieţii familiale, astăzi doresc să pornesc din nou chiar de la Adunarea sinodală din luna octombrie, care avea această temă: "Provocările pastorale despre familie în contextul noii evanghelizări". Este important să ne amintim cu s-a desfăşurat şi ce anume a produs, cum a mers şi ce anume a produs.
În timpul Sinodului, mass-media şi-au făcut munca - era multă aşteptare, multă atenţie - şi le mulţumim pentru că au făcut asta şi din belşug. Multe ştiri, multe! Acest lucru a fost posibil graţie Sălii de Presă, care în fiecare zi a făcut un briefing. Însă adesea viziunea mass-media era un pic în stilul cronicilor sportive, sau politice: se vorbea adesea despre două echipe, pro şi contra, conservatori şi progresişti, etc. Astăzi aş vrea să povestesc ceea ce a fost Sinodul.
Înainte de toate eu am cerut Părinţilor sinodali să vorbească cu sinceritate şi curaj şi să asculte cu umilinţă, să spună cu curaj tot ceea ce aveau în inimă. În Sinod nu a existat cenzură prealabilă, ci fiecare putea - mai mult, trebuia - să spună ceea ce avea în inimă, ceea ce gândea cu sinceritate. "Dar, acest lucru va provoca discuţie". Este adevărat, am auzit cum au discutat apostolii. Spune textul: a rezultat o discuţie puternică. Apostolii strigau unii la alţii, pentru că ei căutau voinţa lui Dumnezeu cu privire la păgâni, dacă puteau să intre în Biserică sau nu. Era un lucru nou. Mereu, când se caută voinţa lui Dumnezeu, într-o adunare sinodală, există diferite puncte de vedere şi există discuţia şi acesta nu este un lucru urât! Cu condiţia de a se face cu umilinţă şi cu spirit de slujire a adunării fraţilor. Ar fi fost un lucru rău cenzura prealabilă. Nu, nu, fiecare trebuia să spună ceea ce gândea. După Raportul iniţial al cardinalului Erdö, a fost un prim moment, fundamental, în care toţi Părinţii au putut să vorbească, şi toţi au ascultat. Şi era edificatoare acea atitudine de ascultare pe care o aveau Părinţii. Un moment de mare libertate, în care fiecare a expus gândirea sa cu parresia şi cu încredere. La baza intervenţiilor era "Instrumentul de lucru", rod al precedentei consultări a întregii Biserici. Şi aici trebuie să-i mulţumim Secretariatului Sinodului pentru marea muncă pe care a făcut-o atât înainte cât şi în timpul Adunării. Într-adevăr au fost foarte buni.
Nicio intervenţie nu a pus în discuţie adevărurile fundamentale ale sacramentului Căsătoriei, adică: indisolubilitatea, unitatea, fidelitatea şi deschiderea la viaţă (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Gaudium et spes, 48; Codul de Drept Canonic, 1055-1056). Acest lucru n-a fost atins.
Toate intervenţiile au fost adunate şi astfel s-a ajuns la al doilea moment, adică o schiţă care se numeşte Raport după discuţie. Şi acest Raport a fost desfăşurat de cardinalul Erdö, împărţit în trei puncte: ascultarea contextului şi a provocărilor familiei; privirea îndreptată spre Cristos şi Evanghelia familiei; confruntarea cu perspectivele pastorale.
Despre această primă propunere de sinteză s-a desfăşurat discuţia în grupuri, care a fost al treilea moment. Grupurile, ca întotdeauna, erau împărţite pe limbi, pentru că este mai bine aşa, se comunică mai bine: italiană, engleză, spaniolă şi franceză. Fiecare grup la sfârşitul lucrării sale a prezentat un raport, şi toate rapoartele grupurilor au fost imediat publicate. Totul a fost dat, pentru transparenţă pentru ca să se ştie ceea ce se întâmpla.
În acel punct - este al patrulea moment - o comisie a examinat toate sugestiile care au rezultat de la grupurile lingvistice şi a fost făcut Raportul final, care a menţinut schema precedentă - ascultarea realităţii, privirea spre Evanghelie şi angajarea pastorală - dar a încercat să recepteze rodul din discuţiile în grupuri. Ca întotdeauna, a fost aprobat şi un Mesaj final al Sinodului, mai scurt şi mai divulgativ faţă de Raport.
Aceasta a fost desfăşurarea Adunării sinodale. Unii dintre voi pot să mă întrebe: "S-au certat Părinţii?". Dar, nu ştiu dacă s-au certat, dar că au vorbit tare, da, într-adevăr. Şi aceasta este libertatea, este tocmai libertatea care există în Biserică. Totul a avut loc "cum Petro et sub Petro", adică fiind prezent Papa, care este garanţie pentru toţi de libertate şi de încredere, şi garanţie a dreptei credinţe. Şi la sfârşit cu intervenţia mea am dat o lectură sintetică a experienţei sinodale.
Aşadar, documentele oficiale ieşite de la Sinod sunt trei: Mesajul final, Raportul final şi Discursul final al Papei. Nu există altele.
Raportul final, care a fost punctul de sosire al întregii reflecţii a diecezelor până în acel moment, ieri a fost publicat şi este trimis Conferinţelor Episcopale, care îl vor discuta în vederea următoarei Adunări, cea ordinară, în octombrie 2015. Spun că ieri a fost publicat - fusese deja publicat -, dar ieri a fost publicat împreună cu întrebările adresate Conferinţelor Episcopale şi astfel devine tocmai Lineamenta pentru următorul Sinod.
Trebuie să ştim că Sinodul nu este un parlament, vine reprezentantul acestei Biserici, al acestei Biserici, al acestei Biserici... Nu, nu este asta. Vine reprezentantul, e adevărat, dar structura nu este parlamentară, este complet diferită. Sinodul este un spaţiu ocrotit pentru ca Duhul Sfânt să poată acţiona; nu a fost ciocnire între facţiuni, ca în parlament unde acest lucru este permis, ci o confruntare între Episcopi, care a venit după o lungă muncă de pregătire şi care acum va continua într-o altă muncă, pentru binele familiilor, al Bisericii şi al societăţii. Este un proces, este drumul sinodal normal. Acum această Relatio se întoarce în Bisericile particulare şi astfel continuă în ele munca de rugăciune, reflecţie şi discuţie fraternă cu scopul de a pregăti următoarea Adunare. Acesta este Sinodul Episcopilor. Îl încredinţăm ocrotirii Fecioarei Mama noastră. Fie ca ea să ne ajute să urmăm voinţa lui Dumnezeu luând deciziile pastorale care să ajute mai mult şi mai bine familia. Vă cer să însoţiţi acest parcurs sinodal până la următorul Sinod cu rugăciunea. Fie ca Domnul să ne lumineze, să ne facă să mergem spre maturitatea a ceea ce, ca Sinod, trebuie să spunem tuturor Bisericilor. Şi cu privire la asta e importantă rugăciunea voastră.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
