Vineri, 2 octombrie 2026, la ora 11:30, a avut loc o conferință de presă la Sala de Presă a Sfântului Scaun, Via della Conciliazione, 54, pentru a prezenta întâlnirea Sfântului Părinte Leon al XIV-lea cu conducătorii Bisericilor Orientale și președinții Conferințelor Episcopale, intitulată La zece ani după Amoris laetitia: vestirea evangheliei cu familiile astăzi. Întâlnirea va avea loc în Aula „Paul al VI-lea” (Vatican) de miercuri, 7 octombrie 2026, după-amiaza târziu, până miercuri, 14 octombrie 2026. În ultima zi, Papa Leon al XIV-lea va prezida Sfânta Liturghie în Piața „Sfântul Petru”, la ora 10:00.
Printre vorbitorii de la eveniment s-au numărat: profesoara Gabriella Gambino, subsecretar al Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață – coordonatorul familiilor în timpul întâlnirii; profesoara Orietta Rachele Grazioli, profesoară de „Drept canonic și comparat al familiei” la Institutul Teologic pontifical „Ioan Paul al II-lea” pentru Științe ale Căsătoriei și Familiei – vice-coordonator al experților în timpul întâlnirii; și cucernicul părinte Giacomo Costa, SJ, consultant al Secretariatului General al Sinodului, responsabil de metodologia întâlnirii. Iată vorbitorii de la conferința de presă:
Intervenția profesoarei Gabriella Gambino
Bună ziua,
La zece ani de la publicarea exortației apostolice Amoris laetitia, Sfântul Părinte Leon al XIV-lea a convocat o întâlnire la Vatican cu conducătorii Bisericilor Orientale și președinții Conferințelor Episcopale din întreaga lume, în perioada 7-14 octombrie 2026. Vor fi prezenți aproximativ 248 de episcopi, alături de unele familii și experți.
De ce această întâlnire? După cum a anunțat în Mesajul său din 19 martie 2026, dorința sa este „să procedeze, prin ascultare reciprocă, la un discernământ sinodal asupra pașilor care trebuie făcuți pentru a proclama evanghelia familiilor de astăzi, în lumina Amoris laetitia și ținând cont de ceea ce se realizează în Bisericile locale” (Leon al XIV-lea, Mesaj pentru a zecea aniversare a exortației apostolice postsinodale Amoris laetitia, 19 martie 2026).
Zece ani reprezintă o perioadă semnificativă pentru a ne opri, a reflecta și a asculta episcopii pe parcursul pe care Bisericile locale îl parcurg alături de familii. Timpul nostru este marcat de rapide transformări culturale și sociale, ceea ce face din ce în ce mai dificil pentru familii să trăiască și să transmită credința. În societățile din ce în ce mai secularizate, tinerii trebuie să descopere frumusețea vocației conjugale pentru a putea trăi iubirea lor conjugală în Cristos, a o mărturisi și a o transmite copiilor lor și, astfel, a face parte dintr-o Biserică vie. (cf. Leon al XIV-lea, Mesaj pentru a zecea aniversare a exortației apostolice post-sinodale Amoris laetitia, 19 martie 2026).
Desigur, realitatea pastorației familiale pe cele cinci continente este extrem de complexă și se confruntă cu situații și probleme diverse legate de căsătorie și familie. Pretutindeni, însă, Biserica este conștientă de rolul de neînlocuit al familiei în hrănirea vieții Bisericii însăși și în construirea unor societăți care respectă persoana umană. Familiile capabile să transmită credința sunt esențiale astăzi pentru o Biserică aptă să genereze vocații și să evanghelizeze lumea pe scară largă.
Titlul întâlnirii, ales de Sfântul Părinte, exprimă clar această conștientizare. Prima parte, „La zece ani după Amoris laetitia”, amintește de exortația apostolică care a călăuzit activitatea Conferințelor Episcopale în ultimii ani. A zecea aniversare este punctul de plecare pentru reflecție, dar centrul întâlnirii este ceea ce este exprimat în a doua parte a titlului: „Proclamarea evangheliei cu familiile astăzi”. Întrebarea de bază este, așadar, cum să reînnoim cu vigoare grija pastorală și să implicăm din ce în ce mai mult familiile în viața și misiunea Bisericii.
Această întrebare este necesară deoarece, în ciuda drumului indicat de Conciliul al II-lea din Vatican II și de Amoris laetitia, în multe contexte ecleziale familia riscă încă să fie considerată destinatarul pasiv al acțiunii pastorale: un simplu sector al îngrijirii pastorale încredințat unei parohii sau unei comisii diecezane. Într-o perioadă de descreștinare accentuată, Sfântul Părinte Leon al XIV-lea ne-a îndemnat în repetate rânduri să ne asigurăm că evanghelizarea devine cu adevărat un act eclezial, în care păstorii și familiile se simt coresponsabili și participă împreună la proclamarea evangheliei (cf. Leon al XIV-lea, Mesaj adresat participanților la Seminarul „Evanghelizarea împreună cu familiile de astăzi și de mâine: provocări ecleziologice și pastorale”, 28 mai 2025, publicat la 2 iunie 2025; Mesaj pentru a 100-a Duminică Mondială a Misiunilor, 25 ianuarie 2026, nr. 2).
Aș dori, de asemenea, să subliniez că nevoia acestei ascultări directe din partea președinților Conferințelor Episcopale s-a dezvoltat în ultimii zece ani prin dialogul cu episcopii în timpul vizitelor lor ad limina. Aceștia și-au exprimat de mult timp îngrijorarea cu privire la dificultățile întâmpinate în munca pastorală și la provocările cu care se confruntă familiile în relații și în viața de zi cu zi.
Unele date, de asemenea, ne ajută să înțelegem amploarea transformărilor culturale în curs: în Polonia, căsătoriile religioase celebrate în ultimii cinci ani au scăzut cu 45%. În Australia, între 1970 și 2024, acestea au scăzut de la 88% la 16%. Acestea sunt semne care, în pofida diversității contextelor, amintesc de urgența de a însoți alegerea căsătoriei și de a sprijini mai decisiv transmiterea credinței în cadrul familiei.
Dar ce înțelegem prin „pastorație familială” atunci când însoțim familiile? Această întrebare străbate întreaga reflecție a Bisericii asupra familiei și angajării ei față de ea. Amoris laetitia a reiterat, în urma Familiaris consortio, că familiile creștine, prin harul sacramentului căsătoriei, sunt subiectele principale ale pastoralei familiale (Francisc, Exortația apostolică post-sinodală Amoris laetitia, 19 martie 2016, nr. 200).
Această pastorație ar trebui să înceapă cu mult înainte de căsătorie și să însoțească persoanele de-a lungul vieții: creșterea copiilor, întrebările tinerilor, alegerea de a se căsători, primii ani de viață conjugală, perioadele obositoare și momentele de criză.
Punctul de plecare al pastorației familiale ar trebui să fie o chestiune de vocație. Sfântul Părinte le-a spus tinerilor din Spania: „Căsătoria este și o vocație. Nu vă fie teamă să vă căsătoriți și să întemeiați o familie!” (Leon al XIV-lea, Madrid, Plaza de Lima, 6 iunie 2026, Discurs la veghea de rugăciune cu tinerii).
Este o invitație care ne provoacă și pe noi: pastorația familială începe atunci când ajutăm un băiat sau o fată să-și vadă viața ca pe o chemare.
Astăzi avem nevoie de o nouă perspectivă și de o reflecție capabilă să îmbrățișeze diferitele faze ale vieții de familie.
Toți experimentăm acest lucru: mesajul creștin în plenitudinea sa nu reușește întotdeauna să ajungă la copii, tineri și părinți, care se confruntă cu dificultăți tot mai mari în a-și trăi vocația creștină, iar acest lucru se întâmplă în fiecare țară din lume. După cum ne-a amintit din nou Sfântul Părinte, o credință trăită și din ce în ce mai înrădăcinată în familii este esențială pentru a aborda multe dintre crizele pe care le trăiesc Biserica și societatea. (cf. Leon al XIV-lea, Discurs adresat episcopilor Conferinței Episcopale din Franța, Lourdes, Emiciclul „Sainte-Bernadette” al Sanctuarului Maicii Domnului de la Lourdes, 27 septembrie 2026).
Din acest motiv, traseul tematic propus, care vă va fi prezentat, urmărește diversele faze ale vieții de familie, de la proclamarea către tineri a vocației la căsătorie până la însoțirea familiilor aflate în dificultate.
De ce întâlnirea se adresează doar conducătorilor Bisericilor Orientale și președinților Conferințelor Episcopale și nu și celor care se ocupă de pastorația familială?
Pentru că le este încredințată responsabilitatea de a promova și susține acțiunea pastorală în țările lor și în Bisericile locale. Ei cunosc îndeaproape transformările care afectează familiile, dificultățile pe care le întâmpină, știu care probleme necesită mai multă atenție și pot împărtăși experiențe și propuneri. Din acest motiv, Sfântul Părinte dorește să-i asculte direct și să dialogheze cu ei în discernământ.
Alături de conducătorii Bisericilor, vor fi prezente mai multe familii, alese de episcopi ținând cont de diferitele lor origini geografice. Printre acestea, cinci cupluri își vor împărtăși mărturiile, care vor face parte din sesiunea de ascultare din aceste zile. Nu vom dezvălui numele lor din discreție și pentru a proteja confidențialitatea mărturiilor lor personale și familiale.
Astfel, timp de șapte zile, prin rugăciune, ascultare reciprocă și dialog, participanții vor căuta pașii necesari pentru a se asigura că Biserica poate proclama evanghelia familiilor și cu familiile și astăzi.
Vă mulțumesc.
Intervenția profesoarei Orietta Rachele Grazioli
După cum a amintit Papa Leon al XIV-lea în scrisoarea sa din 19 martie, prezentând evenimentul, la care vom fi implicați între 7 și 14 octombrie: „Timpul nostru este marcat de transformări rapide care, chiar mai bine de zece ani în urmă, fac necesară acordarea unei atenții pastorale deosebite familiilor, cărora Domnul le încredințează sarcina de a participa la misiunea Bisericii de a anunța și mărturisi evanghelia”[1].
În acest sens, a zecea aniversare a exortației Amoris laetitia reprezintă o oportunitate rodnică de a ne concentra tot mai mult asupra familiei ca loc și agent important al evanghelizării. Exortația apostolică post-sinodală reprezintă un instrument oferit Bisericii acum zece ani, parte a unei călătorii începute cu mult timp în urmă, așa cum a subliniat Papa Leon la a zecea aniversare, amintind rădăcinile sale în Conciliul al II-lea din Vatican și în Familiaris consortio (ea însăși o exortație apostolică post-sinodală), care marchează a 45-a aniversare anul acesta. Această călătorie continuă și se desfășoară într-un context în continuă schimbare.
Zece ani reprezintă o perioadă de transformare și creștere rapidă, mai ales astăzi, dar este și suficient de lung pentru a observa și a asculta constantele și contextualitățile emergente, precum și creativitatea pastorală născută din întregul text al Amoris laetitia – evident, în moduri diferite, în funcție de regiunile lumii.
Creativitatea multor familii, experimentată de-a lungul acestor zece ani, le ajută pe ele și întreaga Biserică în sarcina misionară de vestire și mărturie: evanghelizarea nu se poate realiza fără a ne implica în diferitele contexte în care familiile trăiesc și lucrează și în darurile harului primite în sacramentul căsătoriei.
Nu este vorba de a face un bilanț al unui singur text, ci de a explora realitățile familiale și pastorale care au influențat acest text în moduri unice, așa cum viața Bisericii este unică în diversele locuri din lume unde este prezentă și altoită pe unica evanghelie.
De aici și abordarea Sfântului Părinte față de întâlnire, care vede două cuvinte cheie completându-se reciproc: ascultare și discernământ. Conducătorii Bisericilor Orientale, președinții Conferințelor Episcopale naționale, familiile și experții sunt invitați să participe la această ascultare reciprocă și la rezonanțele pe care le generează și să se angajeze într-un discernământ sinodal asupra pașilor care au fost făcuți și a celor care trebuie încă făcuți astăzi, astfel încât Biserica să poată proclama evanghelia cu familiile și familiilor într-o lume în schimbare.
În acest sens, se desfășoară parcursul tematic, împărțit în cele cinci teme deja comunicate, oferind doar câteva idei de ascultare și dialog, corespunzătoare diferitelor aspecte ale mesajului evanghelic referitor la căsătorie și familie. Aceste teme includ temele 2, 3 și 4: în mod specific, Tema 2 „Tinerii și descoperirea vocației la căsătorie”, Tema 3 „Viața de căsătorie. Primii ani de căsătorie: o perioadă decisivă” și Tema 4 „În dificultățile vieții: însoțire și susținere”. Temele 1 și 5, care deschid și închid sesiunea, se concentrează pe sfera socială și eclezială: Tema 1 „Familiile astăzi: realitate, frumusețe și provocări” și Tema 5 „Familiile creștine, subiecte ale misiunii Bisericii”, care trebuie contextualizate. În acest sens, va fi important rolul președinților Conferințelor Episcopale, care, în responsabilitățile lor de rang înalt, vor face ecou diferitelor realități locale. Ei vor asculta familiile, experții și frații lor din episcopat pentru a crește împreună într-un discernământ profund.
Aceeași sarcină de ascultare și discernământ va reveni și experților, care își vor pune la dispoziția tuturor participanților expertiza specifică (teologică, sociologică, pastorală, canonică), abilitățile și contextele lor pentru a da glas și sinteză întrebărilor care apar din discernământul fiecăruia.
Va fi important să recunoaștem, așa cum a îndemnat Papa Leon în scrisoarea sa din 19 martie, schimbările care „continuă să influențeze familiile” în diferite contexte locale și ecleziale[2] și modul în care acestea pot participa la misiunea Bisericii acolo, în acele realități specifice și concrete.
Obiectivul este indicat de pontif însuși atunci când afirmă că această convocare se desfășoară „pentru a se proceda, prin ascultare reciprocă, la un discernământ sinodal asupra pașilor care trebuie făcuți pentru a proclama evanghelia familiilor de astăzi, în lumina Amoris laetitia și ținând cont de ceea ce se realizează în Bisericile locale”[3].
Având în vedere modul în care se va desfășura întâlnirea și necesitățile exprimate de Papa Leon în convocare, unde a observat: „Există, de fapt, locuri și circumstanțe în care Biserica «nu poate deveni sarea pământului» decât prin credincioșii laici și, în special, prin familii”[4], nu există rezultate așteptate sau previzibile în acest moment, deoarece ascultarea, rezonanțele individuale, schimbul reciproc și discernământul sinodal vor fi cele care vor scoate la lumină problemele considerate cele mai relevante în diferitele contexte.
Dacă ar fi să vorbim despre o speranță, ar fi vorba de a lega împreună toate acele fire pe care ascultarea și dialogul reciproc le vor crea pentru a asigura că fiecare context local individual reprezentat poate face un pas spre susținerea familiei ca „sare a pământului”: un pas care nu va fi mic sau mare, ci va fi cu siguranță posibil și concret conform propriei realități și conform a ceea ce rezonează mai întâi în fiecare individ și apoi în sinteza adunării.
Intervenția reverendului părinte Giacomo Costa, SJ
Aș dori să discut pe scurt despre metoda întâlnirii, menționând că metoda este strâns legată de obiectivul său.
Putem considera această întâlnire, într-un fel, un fel de adunare de evaluare. Aceasta este o expresie pe care o folosim în faza de implementare a Sinodului 2021-2024. Un proces sinodal, de fapt, nu se încheie cu aprobarea unui document. Un document nu este punctul de sosire: trebuie să intre în viața Bisericii și să fie testat prin experiență. Bisericile sunt chemate să traducă orientările sale în contexte diferite, să experimenteze căi, să evalueze roadele și dificultățile lor și apoi să reflecteze împreună asupra a ceea ce a fost experimentat. A evalua, din această perspectivă, nu înseamnă a formula o judecată asupra textului, a-l lăuda sau a-l critica, ci mai degrabă a învăța din experiența acumulată de la publicarea sa, a recunoaște unde conduce Duhul Biserica și ce noi pași îi cere el să facă. Aceasta este logica adunărilor de evaluare planificate ca parte a procesului de implementare a Sinodului până în 2028. Dar este și un stil care se răspândește în întreaga viață a Bisericii la toate nivelurile: în organismele Sfântului Scaun, în Conferințele Episcopale și în multe alte adunări ecleziale. Întâlnirea, ascultarea experienței, recitirea ei împreună și identificarea următorilor pași devine din ce în ce mai mult o modalitate standard de a proceda.
La zece ani de la publicarea Amoris laetitia, intenționăm să facem ceva similar, firește sub forma specifică a acestei întâlniri. Nu este vorba în primul rând de a comenta din nou exortația, ci de a reciti o istorie: ceea ce Amoris laetitia a pus în mișcare în viața Bisericilor și a familiilor, ceea ce am învățat, dificultățile întâmpinate, noile întrebări care au apărut. A relata această istorie este deja o modalitate de a o înțelege: narațiunea dezvăluie transformări, roade și întrebări pe care o simplă evaluare a aplicării textului le-ar putea omite. Zece ani mai târziu, întrebarea nu este ce spune Amoris laetitia, ci ceea ce am învățat încercând să o trăim. Obiectivul indicat de Papa Leon al XIV-lea este de a proceda, prin ascultare reciprocă, la un discernământ sinodal asupra pașilor de făcut astăzi pentru a proclama evanghelia cu familiile.
Și componența adunării răspunde acestui obiectiv. Toate Conferințele Episcopale și Bisericile Orientale vor fi reprezentate; numai în foarte puține cazuri, din cauza unor dificultăți obiective, președintele va fi înlocuit de un delegat. După cum a menționat deja dr. Gambino, vor fi prezenți și familii, episcopi și experți din diferite medii culturale și ecleziale.
Aceeași abordare dă formă programului de lucru. După întronarea Cuvântului și discursurile de deschidere, prima după-amiază va fi dedicată unui timp de reflecție și rugăciune, sub îndrumarea sorei Helen Alford, OP. Aceasta este o modalitate de a da tonul întâlnirii încă de la început: nu este suficient să adunăm informații și să comparăm poziții; trebuie să fim deschiși să ascultăm Cuvântul, pe ceilalți și ceea ce Duhul poate scoate la iveală prin dialog. Prin urmare, rugăciunea nu va fi cadrul lucrării: face parte din metoda pe care o vom folosi. Rugăciunea și tăcerea vor însoți și zilele următoare.
Pe parcursul celor cinci zile tematice deja schițate de profesoara Grazioli, contribuțiile familiilor, episcopilor și experților vor oferi experiențe și perspective diverse; cu toate acestea, accentul principal va fi pus pe munca participanților.
În grupurile de lucru, vom folosi Conversația în Duh, alternând vorbirea, ascultarea și tăcerea. Prin trei runde – nararea experienței fiecărui individ, rezonanța cu ceea ce au auzit ceilalți și elaborarea comună a ceea ce a ieșit la iveală – participanții vor căuta să identifice convergențe, dar și diferențe, tensiuni, întrebări deschise și posibili pași înainte. Nu vom căuta să ștergem diferențele pentru a ajunge la un consens: chiar și o divergență mai bine înțeleasă poate fi rodul ascultării. Fiecare grup va oferi un scurt feedback adunării, care va fi preluat și explorat mai în profunzime în sesiunea plenară. Această întâlnire nu este un sinod, desigur, dar adoptă în mod conștient metoda dezvoltată prin experiența sinodală din ultimii ani și testată acum de mulți participanți în propriile Biserici.
Roadele celor cinci zile vor fi adunate într-un raport concis al drumului parcurs. Acesta nu este un nou Document Final care să înlocuiască exortația apostolică, ci mai degrabă o amintire a ceea ce adunarea a recunoscut prin ascultare și discernământ. O comisie, din care fac parte reprezentanți ai adunării, va verifica dacă textul reflectă cu fidelitate ceea ce a ieșit la iveală; raportul va fi apoi discutat de Adunarea însăși înainte de a fi încredințat Sfântului Părinte. Și aceasta este o expresie a metodei sinodale.
Raportul de sinteză, deși este un document de lucru, va fi, de asemenea, făcut public. În orice caz, munca nu se va încheia odată cu raportul. Președinții vor putea duce concluziile respectivelor Conferințe Episcopale și, împreună cu acestea, vor promova pași adecvați în contexte diferite. Acesta este și motivul pentru care au fost invitați: au oportunitatea și responsabilitatea de a promova aceste căi în Bisericile din țările lor.
Și aici revenim la sensul unei evaluări. După zece ani, nu vrem să măsurăm pur și simplu distanța dintre un text și implementarea sa. Vrem să ascultăm ceea ce experiența Bisericilor și a familiilor ne permite să înțelegem mai bine astăzi: ce s-a maturizat, ce rămâne dificil, ce întrebări nu putem evita și ce pași suntem chemați să facem. Prin urmare, adevăratul rezultat al întâlnirii nu va fi raportul pe care îl vom produce, ci căile pe care le va putea relua în Biserici.
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
[1] Leon al XIV-lea, Mesaj pentru a zecea aniversare a exortației apostolice post-sinodale Amoris laetitia, în https://press.vatican.va/content/salastampa/it/bollettino/pubblico/2026/03/19/0216.pdf
[2] Leon al XIV-lea, Mesajul Sfântului Părinte Leon al XIV-lea.
[3] Leon al XIV-lea, Mesajul Sfântului Părinte Leon al XIV-lea.
[4] Leon al XIV-lea, Mesajul Sfântului Părinte Leon al XIV-lea.
