|
| © Vatican Media |
Prefectul Dicasterului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor comentează vizita Papei Leon al XIV-lea în Turcia, în special oprirea sa la İznik, unde va comemora cea de-a 1700-a aniversare a Conciliului din Niceea: "Sunt foarte recunoscător că creştinătatea îşi aminteşte de acest conciliu şi îşi reînnoieşte credinţa comună".
Comemorarea comună a celei de-a 1700-a aniversări a Conciliului din Niceea să fie o mărturie că toţi creştinii sunt uniţi în adâncul credinţei. Aceasta este speranţa exprimată de cardinalul Kurt Koch, prefectul Dicasterului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, cu doar câteva zile înainte de plecarea Papei Leon al XIV-lea spre Turcia. La İznik, numele modern al anticei Niceea, papa va participa la o ceremonie ecumenică împreună cu reprezentanţii comunităţilor creştine pentru a comemora primul conciliu din istorie. Un eveniment pentru Biserică şi pentru lume care rămâne relevant şi astăzi, aşa cum subliniază Koch.
Eminenţă, primul Conciliu din Niceea a avut loc acum 1.700 de ani. De ce este încă relevant astăzi?
Cred că există două motive. Înainte de toate, acest conciliu a avut loc în anul 325, într-o perioadă în care creştinătatea nu era încă afectată de atâtea diviziuni şi separări. Din acest motiv, conciliul îi priveşte în realitate pe toţi creştinii şi poate fi celebrat în comunitatea ecumenică. În al doilea rând, conciliul a definit şi a stabilit credinţa creştină în Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, valabilă pentru toţi creştinii. Amintirea lui şi aprofundarea acestei credinţe împreună în prietenie ecumenică este marele beneficiu al acestui eveniment.
Pe atunci, nu era vorba decât de natura divină a lui Cristos, iar acest lucru a fost discutat aprins la Conciliul din Niceea. Care sunt marile probleme în ecumenism astăzi?
Problema rămâne, fireşte, deschisă, pentru că eu cred că, în pofida întregii diplomaţii pe care o deţinem, putem găsi unitatea numai în credinţă. Găsim unitatea în acea credinţă apostolică care este transmisă şi încredinţată fiecărui nou membru al trupului lui Cristos prin botez. Şi, bineînţeles, Conciliul din Niceea este o mare temelie pe care a fost stabilită credinţa. Iar aprofundarea din nou a acestei credinţe - deoarece credinţa în divinitatea lui Isus nu este pur şi simplu un dat, ci este pusă la îndoială şi astăzi - mi se pare foarte importantă.
Multe invitaţii au fost trimise pentru această mare celebrare, atât din partea Bisericilor catolice, cât şi din partea celor ortodoxe. Scopul a fost de a permite o participare cât mai largă posibil. Ne puteţi spune deja cine va fi prezent şi cine poate nu a reuşit să-şi dea adeziunea?
Încă nu se ştie cu certitudine cine va veni în cele din urmă şi cine nu... Din acest motiv, nu vreau să spun nimic despre asta încă, pentru a nu răspândi informaţii false. Obiectivul a fost să avem cât mai mulţi creştini posibil alături de noi. Aceasta este şi dorinţa Papei Leon şi aş dori să subliniez chiar acest punct... Vom putea discuta cine va fi prezent şi cine nu va putea veni mai târziu.
Ce mesaj aţi dori să reiasă din această comemorare a conciliului?
O mărturie a faptului că suntem uniţi în inima credinţei creştine. Aceasta corespunde şi minunatului motto al Papei Leon al XIV-lea, In Illo uno unum. Aceasta înseamnă că suntem mulţi, suntem diferiţi, dar suntem una în Isus Cristos. Acest motto, pe care el l-a ales pentru Biserica Catolică, este valabil şi pentru ecumenism.
Vă puteţi lăuda cu o lungă slujire adusă Sfântului Scaun pentru ecumenism. Care este sentimentul dumneavoastră principal în participarea la această importantă aniversare?
În primul rând, sunt foarte bucuros să văd cum acest eveniment, cea de-a 1700-a aniversare a Conciliului din Niceea, mişcă întreaga creştinătate. Au fost multe simpozioane, multe întâlniri... Acest lucru mi-a făcut o mare plăcere şi sunt foarte recunoscător că creştinătatea îşi aminteşte de Conciliu şi îşi reînnoieşte credinţa comună.
După Turcia, papa va merge şi în Liban. Ce vă aşteptaţi în general de la această primă călătorie apostolică a pontifului, care va fi urmărită cu mare atenţie?
Bineînţeles, această călătorie este şi o vizită de solidaritate pentru situaţiile dificile din aceste ţări, atât în Turcia, cât şi mai ales în Liban. Este o încurajare pentru creştini: în Turcia, creştinii sunt o mică minoritate; în Liban, există o comunitate creştină diversificată, desigur cu o prezenţă puternică a maroniţilor, care trăiesc într-o situaţie dificilă atât din punct de vedere politic, cât şi economic. Întărirea şi încurajarea lor este cu siguranţă una dintre preocupările Sfântului Părinte. Şi, bineînţeles, şi dialogul ecumenic şi dialogul interreligios, dialogul dintre creştini şi musulmani, care este foarte important mai ales în Liban, deoarece preşedintele este maronit, iar prim-ministrul este musulman.
Christine Seuss
(După Vatican News, 25 noiembrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
