Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Turcia şi în Liban
cu pelerinaj la İznik (Turcia)
cu ocazia celei de-a 1700-a aniversări a Primului Conciliu din Niceea
(27 noiembrie – 2 decembrie 2025)
Întâlnire cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic
Palatul Prezidenţial (Ankara), joi, 27 noiembrie 2025
Domnule preşedinte,
Stimate autorităţi,
Membri ai corpului diplomatic,
Doamnelor şi domnilor,
|
| © Vatican Media |
Frumuseţea naturală a ţării dumneavoastră ne îndeamnă să protejăm creaţia lui Dumnezeu. Mai mult, bogăţia culturală, artistică şi spirituală a locurilor în care le locuiţi ne aminteşte că atunci când se întâlnesc diferite generaţii, tradiţii şi idei, se creează mari civilizaţii în care dezvoltarea şi înţelepciunea sunt reunite într-o unitate. Pe de o parte, este adevărat că istoria umană are în spate secole de conflicte şi că lumea din jurul nostru este încă destabilizată de ambiţii şi alegeri care calcă în picioare dreptatea şi pacea. În acelaşi timp, atunci când ne confruntăm cu provocări, a fi un popor cu un trecut atât de mare este atât un dar, cât şi o responsabilitate.
Imaginea podului peste Strâmtoarea Dardanele, aleasă ca logo pentru călătoria mea, exprimă elocvent rolul special al ţării dumneavoastră. Aveţi un loc important atât în prezentul, cât şi în viitorul Mediteranei şi al întregii lumi, mai ales prin valorizarea diversităţii voastre interne. Chiar înainte de a lega Asia de Europa, Estul de Vest, acest pod leagă Turcia de ea însăşi. El combină diferite părţi ale ţării, transformând-o din interior, ca să spunem aşa, într-o "intersecţie de sensibilităţi". Într-un astfel de caz, uniformitatea ar fi o sărăcire. Într-adevăr, o societate este vie dacă are o pluralitate, căci ceea ce o face o societate civilă sunt punţile care leagă oamenii săi între ei. Totuşi, astăzi, comunităţile umane sunt din ce în ce mai polarizate şi sfâşiate de poziţii extreme care le fragmentează.
Vă asigur cu bucurie că creştinii doresc să contribuie pozitiv la unitatea ţării dumneavoastră. Ei fac şi se simt parte din identitatea turcă, care a fost foarte apreciată de Sfântul Ioan al XXIII-lea, pe care îl amintiţi ca "papa turc" pentru prietenia profundă care l-a legat întotdeauna de poporul dumneavoastră. A fost administrator al vicariatului latin de Istanbul şi delegat apostolic în Turcia şi Grecia din 1935 până în 1945 şi a lucrat neobosit pentru ca toţi catolicii să nu se excludă din dezvoltarea continuă a noii voastre republici. În acei ani, el a scris că aici, în această naţiune, "noi, catolicii latini din Istanbul şi catolicii de alte rituri, armeni, greci, caldeeni, sirieni etc., suntem o minoritate modestă care trăieşte pe suprafaţa unei lumi vaste cu care avem numai un contact limitat. Ne place să ne distingem de cei care nu ne mărturisesc credinţa: fraţii noştri ortodocşi, protestanţi, evrei, musulmani, credincioşi şi necredincioşi de alte religii… Pare logic ca fiecare să-şi vadă de treburile sale, de tradiţiile sale familiale sau naţionale, păstrându-se în cercul restrâns al propriei comunităţi… Dragii mei fraţi şi surori, dragii mei fii, trebuie să vă spun că, în lumina evangheliei şi a principiilor catolice, aceasta este o logică falsă"[1]. De atunci, s-au făcut, fără îndoială, paşi mari în cadrul Bisericii şi în societatea voastră, totuşi aceste cuvinte rezonează încă puternic în zilele noastre şi continuă să inspire un mod de gândire mai evanghelic şi mai autentic, pe care Papa Francisc l-a numit "cultura întâlnirii".
Într-adevăr, din inima Mediteranei, venerabilul meu predecesor s-a opus "globalizării indiferenţei", invitându-ne să simţim durerea celorlalţi şi să ascultăm strigătul săracilor şi al pământului. Astfel, ne-a încurajat la o acţiune plină de compasiune, care este o reflectare a unicului Dumnezeu milostiv şi plin de compasiune, "încet la mânie şi plin de iubire neclintită" (Ps 103,8). Şi în acest sens este utilă imaginea marelui vostru pod, căci Dumnezeu, revelându-se, a stabilit o punte între cer şi pământ. A făcut-o pentru ca inimile noastre să se schimbe, devenind asemenea inimii sale. Este un vast pod suspendat, care sfidează aproape legile fizicii. De asemenea, pe lângă aspectele sale intime şi private, şi iubirea are o dimensiune vizibilă şi publică.
Mai mult, dreptatea şi milostivirea pun la îndoială mentalitatea acelui "ceea ce este mai puternic este drept" şi îndrăznesc să ceară ca să fie considerate compasiunea şi solidaritatea criterii autentice de dezvoltare. Din acest motiv, într-o societate precum cea din Turcia, unde religia joacă un rol vizibil, este esenţial să onorăm demnitatea şi libertatea tuturor fiilor lui Dumnezeu, bărbaţi şi femei, concetăţeni şi străini, săraci şi bogaţi. Suntem cu toţii fii ai lui Dumnezeu, iar acest lucru are implicaţii personale, sociale şi politice. Cei cu inimile docile voinţei lui Dumnezeu promovează întotdeauna binele comun şi respectul pentru toţi. Astăzi, aceasta este o mare provocare, care trebuie să remodeleze politicile locale şi relaţiile internaţionale, mai ales în faţa evoluţiilor tehnologice care altfel ar putea exacerba nedreptatea în loc să ajute la depăşirea ei. Chiar şi inteligenţa artificială reproduce pur şi simplu propriile noastre preferinţe şi accelerează procese care, la o privire mai atentă, nu sunt opera maşinilor, ci a omenirii însăşi. Să lucrăm împreună, aşadar, pentru a schimba traiectoria dezvoltării şi a repara daunele deja produse unităţii familiei noastre umane.
Doamnelor şi domnilor, tocmai am menţionat familia umană. Această metaforă ne invită să stabilim o legătură – încă o dată, o punte – între destinul nostru comun şi experienţele fiecărui individ. Într-adevăr, pentru fiecare dintre noi, familia a fost primul nucleu al vieţii sociale, în care am învăţat că fără "celălalt" nu există "eu". Mai mult decât în alte ţări, familia păstrează o mare importanţă în cultura turcă şi nu lipsesc iniţiativele care să susţină centralitatea sa. Într-adevăr, atitudinile esenţiale pentru convieţuirea civilă, plus sensibilitatea iniţială şi fundamentală faţă de binele comun, se maturizează tocmai în cadrul familiei. Desigur, fiecare familie se poate închide în sine, poate cultiva ostilitate sau poate împiedica unii dintre membrii săi să se exprime până la punctul de a împiedica dezvoltarea talentelor lor. Cu toate acestea, oamenii nu obţin mai multe oportunităţi sau fericire dintr-o cultură individualistă, nici arătând dispreţ faţă de căsătorie sau evitând deschiderea către viaţă.
Mai mult, economiile consumiste sunt înşelătoare prin faptul că singurătatea devine o afacere. Ar trebui să răspundem la aceasta cu o cultură care apreciază afectul şi legătura personală. Căci numai împreună putem deveni noi înşine autentici. Numai prin iubire viaţa noastră interioară devine profundă şi identitatea noastră puternică. Cei care dispreţuiesc legăturile umane fundamentale şi nu reuşesc să înveţe să suporte chiar şi limitele şi fragilitatea lor, devin mai uşor intoleranţi şi incapabili să interacţioneze cu lumea noastră complexă. În acelaşi timp, în viaţa de familie se manifestă într-un mod foarte specific valoarea iubirii conjugale şi contribuţia femeilor. Femeile, în special, prin studiile şi participarea activă la viaţa profesională, culturală şi politică, se pun din ce în ce mai mult în slujba ţării voastre şi a influenţei sale pozitive pe scena internaţională. Trebuie să preţuim, aşadar, iniţiativele importante în acest sens, care susţin familia şi contribuţia pe care femeile o aduc la deplina înflorire a vieţii sociale.
Domnule preşedinte, fie ca Turcia să fie o sursă de stabilitate şi apropiere între popoare, în slujba unei păci juste şi durabile. Vizitele în Turcia ale patru papi – Paul al VI-lea în 1967, Ioan Paul al II-lea în 1979, Benedict al XVI-lea în 2006 şi Francisc în 2014 – arată că Sfântul Scaun nu numai că întreţine relaţii bune cu Republica Turcia, ci doreşte şi să coopereze la construirea unei lumi mai bune cu contribuţia acestei ţări, care este o punte între Orient şi Occident, între Asia şi Europa şi o răscruce de culturi şi religii. Ocazia deosebită a vizitei mele, cea de-a 1700-a aniversare a Conciliului de la Niceea, ne vorbeşte despre întâlnire şi dialog, aşa cum o face şi faptul că primele opt concilii ecumenice au fost ţinute în teritoriile Turciei actuale.
Astăzi, mai mult ca niciodată, avem nevoie de oameni care să promoveze dialogul şi să îl practice cu voinţă fermă şi răbdare. În urma tragediilor a două războaie mondiale, care au dus la construirea unor mari organizaţii internaţionale, trăim acum o fază marcată de un nivel sporit de conflict la nivel global, alimentat de strategiile predominante de putere economică şi militară. Acest lucru permite ceea ce Papa Francisc a numit "un al treilea război mondial purtat pe bucăţi". Nu trebuie în niciun caz să cedăm în faţa acestui lucru! Viitorul omenirii este în joc. Energiile şi resursele absorbite de această dinamică distructivă sunt deturnate de la provocările reale cu care familia umană ar trebui să se confrunte astăzi împreună, şi anume pacea, lupta împotriva foametei şi sărăciei, sănătatea şi educaţia şi protejarea creaţiei.
Sfântul Scaun, având numai puterea sa spirituală şi morală, doreşte să coopereze cu toate naţiunile care au la inimă dezvoltarea integrală a fiecărei persoane. Să mergem împreună, aşadar, în adevăr şi în prietenie, încrezându-ne cu umilinţă în ajutorul lui Dumnezeu.
Vă mulţumesc.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Notă:
[1] Angelo G. Roncalli (Ioan al XXIII-lea), La predicazione a Istanbul. Omelie, discorsi e note pastorali (1935-1944) [Predica la Istanbul. Omilii, discursuri şi note pastorale (1935-1944)], Olschki, Firenze 1993, 367-368.
* * *
Din arhiva ercis.ro:
Papa Leon al XIV-lea: Mă gândeam să ies la pensie, în schimb am capitulat în faţa lui Dumnezeu
În tăcere şi cu braţele deschise, rugăciunea papei în portul din Beirut
Papa în Liban: Sfânta Liturghie ("Beirut Waterfront", Beirut, marţi, 2 decembrie 2025)
Conferinţa de presă a pontifului în timpul zborului de la Istanbul la Beirut (30 noiembrie 2025)
Papa în Turcia: Doxologia (29 noiembrie)
Leon al XIV-lea în "Moscheea albastră" din Istanbul, vizită în spirit de reculegere şi ascultare
Papa Leon al XIV-lea: În drum spre unitate până la Ierusalim în Jubileul din 2033
Ce reprezintă logourile şi motourile pentru călătoria Papei Leon al XIV-lea în Turcia şi Liban?
Papa Leon al XIV-lea: Salut adresat jurnaliştilor în timpul zborului spre Ankara (27 noiembrie 2025)
Cardinalul Parolin: În Orientul Mijlociu papa va fi mesager de armonie, dialog şi pace
Cardinalul Koch: Papa la Niceea, un mesaj pentru unitatea tuturor creştinilor
