|
| © Vatican Media |
"Uimire, bucurie şi atâta cutremurare pentru marea responsabilitate de a succeda în funcţie unui om înţelept şi bun precum cardinalul Ayuso, şi unui om de credinţă profundă şi constructor neobosit de pace precum cardinalul Tauran." Astfel, cardinalul indian George Jacob Koovakad, responsabil al călătoriilor apostolice ale papei, a primit decizia Papei Francisc de a-l numi la conducerea Dicasterului pentru Dialogul Interreligios care favorizează şi reglementează raporturile cu membrii şi grupurile din religiile care nu sunt cuprinse sub numele creştin, cu excepţia ebraismului a cărui competenţă revine Dicasterului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Sala de Presă a Sfântului Scaun a publicat astăzi, vineri, 24 ianuarie, numirea sa: va menţine şi funcţia actuală. Am ajuns la el pentru a prelua primele sale impresii.
Cum aţi primit această numire?
Cu mare recunoştinţă pentru Papa Francisc, care în mai puţin de două luni m-a inclus în mod neaşteptat în colegiul cardinalilor, m-a numit arhiepiscop şi acum îmi încredinţează un Dicaster care până acum câtva timp a fost condus de un om înţelept şi bun precum cardinalul Miguel Ángel Ayuso Guixot şi, înainte de el, de un om de profundă credinţă şi constructor neobosit de pace precum cardinalul Tauran, şi el până la sfârşitul vieţii sale. Şi asta, o mărturisesc, îmi provoacă atâta cutremurare, precum şi un sentiment de nepotrivire. În acelaşi timp, mă încred mult în rugăciunea tuturor celor care nu încetează să viseze o lume în care diversităţile religioase nu numai să convieţuiască în pace între ele, ci să fie ele însele elemente de neînlocuit pentru a construi pacea între popoare. Mă încred în conducerea Sfântului Părinte, şi pe drumul trasat deja cu profundă înţelepciune de cei care m-au precedat. Şi mă încred mai ales în ajutorul colaboratorilor din dicaster, pe care i-am întâlnit în orele trecute şi care deja m-au primit cu prietenie şi m-au făcut să mă simt în familie.
Dumneavoastră v-aţi născut în urmă cu 51 de ani la Chethipuzha, în Kerala. Ca indian, chiar dacă aţi trăit mulţi ani departe de ţara dumneavoastră, în adânc purtaţi în ADN-ul dumneavoastră tema convieţuirii între credinţe religioase foarte diferite între ele...
Da, m-am născut şi am crescut într-o societate multiculturală şi multireligioasă, unde toate religiile sunt respectate şi garantează armonia. Diferenţa este o bogăţie! Îmi place să subliniez că dialogul interreligios în India este legat în mod tradiţional cu monahismul. Deja în 1500, iezuitul Roberto De Nobili a asumat haine şi obiceiuri ale monahilor indieni învăţând limbile locale, încercând să asimileze tot ceea ce putea să fie valorizat din aceste tradiţii. Tentativă care nu este scutită de riscuri, chiar dacă, aşa cum ne învaţă papa, ieşind şi mergând se riscă ceva mereu. Dar ceea ce aş vrea să subliniez este această atitudine de deschidere, de simpatie şi de apropiere faţă de celelalte tradiţii. Credinţa creştină este capabilă să se încultureze: creştinii sunt chemaţi să fie sămânţă de fraternitate pentru toţi. Toate acestea nu înseamnă a renunţa la propria identitate, ci mai degrabă a fi conştienţi că identitatea nu este sau n-ar trebui să fie niciodată un motiv pentru a ridica ziduri sau a-i discrimina pe ceilalţi, şi mereu o ocazie pentru a construi punţi. Dialogul interreligios nu este pur şi simplu un dialog între religii, ci între credincioşi chemaţi să mărturisească în lume frumuseţea de a crede în Dumnezeu şi a practica iubirea fraternă şi respectul.
Una dintre misiunile noului dicaster al dumneavoastră este cea a raportului cu lumea islamică. Ce ne puteţi spune despre asta?
Conciliul Ecumenic Vatican IIa dat viaţă unei noi perioade în raporturile cu celelalte religii şi, prin urmare, şi cu islamul. Aş vrea să amintesc cuvinte şi gesturi profetice, ca acela al Sfântului Paul al VI-lea care, ca pelerin în Uganda în 1969, a adus omagiu primilor martiri creştini africani făcând o comparaţie care asocia şi credincioşii musulmani la martiriul pe care l-au îndurat toţi din partea regilor triburilor locale. Apoi amintesc cuvintele adresate de Sfântul Ioan Paul al II-lea tinerilor musulmani la Casablanca, în Maroc, în 1985, când le-a spus: "Noi credem în acelaşi Dumnezeu, unicul Dumnezeu, Dumnezeul cel viu, Dumnezeul care creează lumile şi duce creaturile sale la perfecţiunea lor." După şaisprezece ani, acelaşi pontif a trecut pentru prima dată pragul unei moschei intrând în cea a Omayyadi la Damasc, în timpul călătoriei sale în Siria. Este încă vie în amintire imaginea lui Benedict al XVI-lea care se reculege în tăcere în Moscheea Albastră din Istanbul în 2006. Şi cum să nu cităm după aceea paşii mulţi făcuţi de Papa Francisc, cum este semnarea documentului despre Fraternitatea Umană împreună cu marele imam de Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyeb, la 4 februarie 2019 la Abu Dhabi, urmată, în anul următor, de publicarea enciclicei Fratelli tutti.
Episoadele pe care dumneavoastră le citaţi sunt legate aproape toate de pelerinaje apostolice ale papilor şi asta mă duce să leg cele spuse până acum cu rolul dumneavoastră de organizator al călătoriilor lui Francisc...
De fapt, este adevărat: călătoriile Sfântului Părinte au aproape întotdeauna aspecte interreligioase, întâlniri cu autorităţile celorlalte credinţe, momente de fraternitate trăită: mă gândesc numai la recenta călătorie în Asia şi Oceania, în septembrie 2024, când Francisc a binecuvântat "tunelul prieteniei" care leagă moscheea cu catedrala din Jakarta, în Indonezia. Am rămas impresionat de gesturile de prietenie ale marelui imam Nasaruddin Umar. Împreună la nunţiatura apostolică şi cu colaboratorii de la Oficiul Călătorii din Secretariatul de Stat - cărora le mulţumesc pentru munca pe care o desfăşoară - am pregătit îndelung, în dialog cu autorităţile musulmane, vizita la Dubai prevăzută la începutul lui decembrie 2023 cu ocazia Cop28 despre schimbarea climatică, anulată după aceea la puţine zile înainte de plecare din cauza convalescenţei papei. Şi aş vrea să menţionez şi experienţa foarte frumoasă trăită în urmă cu câteva luni în Mongolia, unde numai 1,3% din populaţie sunt creştini. Fără a uita şi călătoriile apostolice în Kazahstan şi Bahrein. Contextul Dicasterului pentru Dialogul Interreligios este o noutate absolută pentru mine, dar cred că experienţa trăită până acum şi pe care voi continua s-o am la Oficiul Călătorii mi-a fost şi îmi va fi utilă. Aşa cum sper că îmi va fi utilă slujirea prestată în nunţiaturile apostolice din Algeria, Coreea de Sud şi în cea din Iran: în 2021 încă nu mă ocupam de călătoriile papale, dar îmi rămân imprimate în memorie imaginile dialogului Sfântului Părinte cu marele ayatollah Sayyid Ali al-Sistani la Najaf, în timpul vizitei istorice în Irak.
Andrea Tornielli
(După Vatican News, 24 ianuarie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
