|
| © Vatican Media |
La Paris, Adunarea Naţională a aprobat definitiv legea care stabileşte dreptul la sinucidere asistată. Biserica se opusese proiectului de lege pe parcursul celor patru ani de dezbatere. Episcopul Rougé, purtător de cuvânt al Conferinţei Episcopale pe probleme legate de sfârşitul vieţii, a declarat: "Guvernul nu şi-a respectat asigurările faţă de episcopat. Organizaţiile catolice sunt profund îngrijorate; se speră că contestaţiile legale vor duce la o clauză care să le protejeze misiunea".
Biserica din Franţa şi-a exprimat regretul miercuri, 15 iulie 2026, după aprobarea definitivă de către Adunarea Naţională a legii privind dreptul la sinucidere asistată. Regret pentru o alegere care rupe lunga tradiţie de îngrijire şi vocaţia de a alina suferinţa şi de a însoţi fiecare persoană până la sfârşitul firesc al existenţei. Episcopii au reamintit participarea lor la dialogul pe această temă în dezbaterea din ultimii patru ani, subliniind experienţa de secole a Bisericii în însoţirea bolnavilor şi a familiilor acestora. Potrivit prelaţilor, efectele acestei legislaţii vor schimba relaţia cu vulnerabilitatea, bătrâneţea, handicapul şi boala. Episcopatul francez nu cedează însă: "Istoria nu s-a încheiat", spun ei. "Numeroase căi legale rămân deschise", explică pentru presa mass-media vaticane episcopul Mathieu Rougé, păstor de Nanterre şi purtător de cuvânt al Conferinţei Episcopale Franceze (CEF) pe probleme legate de sfârşitul vieţii.
Excelenţă, în ceea ce priveşte clauza de conştiinţă prevăzută în noua lege, cum funcţionează aceasta pentru instituţiile catolice?
Legea, aşa cum a fost aprobată, include o clauză de obiecţie de conştiinţă pentru medici. Cu toate acestea, este regretabil că nu include o clauză de obiecţie de conştiinţă pentru farmacişti, care, în cazurile de sinucidere asistată la domiciliu, vor fi obligaţi să acţioneze ca păstrători ai substanţei letale. În plus, aspectul cel mai îngrijorător, dincolo de simplul fapt de a autoriza sinuciderea asistată, este că instituţiile - al căror statut etic sau istorie religioasă condamnă practica eutanasiei - vor fi obligate să o furnizeze. Aceasta nu este o clauză de obiecţie de conştiinţă, deoarece conştiinţa este o chestiune personală. Este o cerinţă instituţională.
În această privinţă, guvernul dăduse unele asigurări episcopatului francez care nu au fost încă respectate. Există o îngrijorare considerabilă în rândul instituţiilor religioase şi al celor de origine călugărească. Mă gândesc în special la Micile Surori ale Săracilor, dar şi la Surorile Sfântului Toma de Villeneuve, sfântul patron al maternităţilor catolice. Există, de asemenea, instituţii precum Jeanne Garnier din Paris. Se speră că, în următoarele săptămâni, diferitele contestaţii juridice vor duce la o clauză instituţională, astfel încât instituţiile a căror istorie, situaţie actuală sau cartă etică condamnă sinuciderea asistată să poată persevera în misiunea şi etica lor.
Ce voce poate avea Biserica din Franţa astăzi?
Pe 15 iulie, Conferinţa Episcopală a publicat o declaraţie semnată de preşedinte şi doi vicepreşedinţi, exprimând atât tristeţea, cât şi îngrijorarea episcopilor. Acest tip de lege nu reuşeşte să abordeze toate consecinţele în materie de fraternitate, viaţă socială şi lărgire progresivă a criteriilor. Prin urmare, este necesară o mare vigilenţă. Acum este vorba de a merge mai departe, în special prin monitorizarea libertăţii efective a instituţiilor, asigurarea respectării codului lor etic şi încurajarea şi monitorizarea atentă a tuturor apelurilor pe care le-am menţionat.
Există persoane aflate în condiţii de singurătate, slăbiciune şi vulnerabilitate, izolate, singure şi incapabile să fie sprijinite. Confruntaţi cu o întrebare fundamentală a vieţii umane, aceste persoane se vor găsi singure atunci când se vor confrunta cu o alegere de sfârşit de viaţă: a trăi sau a muri...
Răspunsul creştinilor la aprobarea unei legi ca aceasta nu este numai unul de dezaprobare morală, ci şi o nevoie de angajare. De aceea, în declaraţia pe care am publicat-o miercuri seara şi în diversele poziţii adoptate de unii dintre noi, chiar înainte de votul legii, i-am încurajat pe creştini să facă tot posibilul pentru a se implica din ce în ce mai mult alături de oamenii aflaţi în condiţii de fragilitate, singurătate şi precaritate. În primul rând, printr-o fraternitate activă vom răspunde dorinţei de a-şi pune capăt vieţii, care uneori se agită în inimile oamenilor aflaţi în dificultate gravă şi izolare profundă. Răspunsul nostru nu este numai de natură morală, ci fundamental o angajare fraternă. Tocmai asta vrem să spunem... Creştinii din Franţa, dincolo de lege - care nu este niciodată altceva decât o lege - să se angajeze din ce în ce mai mult pe un drum al fraternităţii. Asta ne va permite să împiedicăm moartea indusă să aibă un rol disproporţionat în ţara noastră.
Peste două luni, Franţa va primi vizita Papei Leon al XIV-lea. Ce vă aşteptaţi să spună pe această temă?
Sunt sigur că papa va avea lucruri foarte importante de spus în multe domenii, mai ales în acest sens. A vorbit cu forţă recent la Roma, dar şi în Spania. Am citat adesea un pasaj foarte incisiv din enciclica Magnifica humanitas, în care Sfântul Părinte declară că primul drept, cel care le condiţionează pe toate celelalte, este dreptul la viaţă şi că, atunci când eutanasia este legalizată, acest drept este subminat semnificativ. Mă gândesc şi la declaraţia Sfântului Scaun din 2020, Samaritanus bonus, un text foarte important pe această temă. Sunt sigur că Papa va avea lucruri importante de spus atât creştinilor, pentru a-i ajuta să se implice în relaţiile cu persoanele vulnerabile, cât şi societăţii noastre în ansamblu. Fireşte, am fi fost bucuroşi să-l primim într-un context legislativ mai favorabil, dar cuvintele sale, pe acest punct ca şi pe multe altele, vor fi nepreţuite pentru noi şi le aşteptăm cu mare nerăbdare.
Jean-Charles Putzolu
(După Vatican News, 16 iulie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
