Am fost la Lourdes...
Trebuie să mergeţi la Lourdes, s-o vedeţi pe Neprihănita Zămislire. Trebuie să mergeţi la Lourdes să vedeţi pe cineva extraordinar în grota "Masabielle", să simţiţi ceva divin, ceva ce nu poate fi descris în cuvinte. Să vedeţi mii de oameni extraordinar de senini şi zâmbitori, parcă veniţi de undeva din cer. Am văzut oameni bolnavi, bolnavi în cărucioare transportaţi de alţi oameni şi aveau o faţă atât de nepământească, de ziceai că au tot ce poate dori un om. Iar ei, nici măcar nu se puteau deplasa singuri.
Trebuie să mergeţi la Lourdes să beţi din apa care curge neîncetat de 150 de ani şi are un gust de nu te mai poţi opri; bei, bei, şi iar bei de te unge la suflet.
Trebuie să mergeţi la Lourdes, pentru a vă ruga la Isus prin Maria, să adoraţi sfântul sacrament, să spuneţi rozariul împreună cu alţi oameni din zeci de naţiuni, veniţi din toată lumea, să intraţi în minunata Biserica a Sfântului Rozariu, să faceţi calea sfintei cruci şi iar să vă opriţi la grotă. Iar la plecare, să nu vă luaţi rămas bun de la Sfânta Fecioară, ci pur şi simplu, luaţi-o cu voi în inima şi sufletul vostru.
Trebuie să mergeţi la Lourdes!
De ce oare nu se împrumută bani din bancă şi pentru a se merge la Lourdes, dar se împrumută bani să se facă multe case, vile, să se modernizeze casa, să se cumpere maşini şi câte şi mai câte?
Am fost la Lourdes şi am simţit o linişte sufletească, atât de mult dorită. Ori de câte ori pot, mă închid în mine, în "carapacea" mea şi spun: "merg la Lourdes..." şi atunci mă arunc în faţa grotei, la statuia Sfintei Fecioare şi tac, tac pentru că nu mai pot vorbi...
Eşti atât de frumoasă Mama noastră, că nu mă mai satur să te privesc!
Oameni buni, faceţi tot posibilul şi chiar imposibilul pentru a merge la Lourdes şi, aţi făcut cea mai mare investiţie din viaţă. Am fost şi merg la Lourdes, ori de câte ori doresc, chiar şi imaginar...
Maria Ianau
