Pelerinajul tinerilor la Lourdes

În perioada 18-25 septembrie 2022, un grup de 40 de tineri aparţinând Diecezei de Iaşi a avut bucuria de a merge în pelerinajul marian la Lourdes, organizat de pr. Cristian Diac împreună cu câţiva dintre participanţi, în colaborare cu Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului.

"Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău" (Gen 12,1). Acest cuvânt i l-a adresat Dumnezeu lui Abraham demult. Ceva similar îţi poate spune şi ţie, astăzi.

Aşa începea anunţul postat de pr. Cristian Diac, în completarea afişului, anunţ care a fost primit de mulţi tineri cu entuziasm şi dorinţă de a merge şi de a o întâlni pe Sfânta Fecioară la Lourdes. Cu toate că a fost un pelerinaj organizat din scurt, în aproximativ o lună, venit din iniţiativa tinerilor, Măicuţa Domnului a avut grijă de toate, până în cele mai mici detalii, începând cu numărul de participanţi şi terminând cu vremea, care s-a menţinut bună până la sfârşit.

Pelerinajul nostru a debutat cu o Sfântă Liturghie în ziua de duminică, 18 septembrie, în catedrala veche din Iaşi, pentru toţi cei care au putut participa, astfel încât să ne facem şi bagajele spirituale, bagajele fizice fiind deja gata. Aşadar, ne-am umplut inimile de prezenţa lui Isus în Sfânta Euharistie şi am pornit, ulterior, către aeroport.

Prima staţiune din pelerinaj a fost Barcelona unde, ca punct de referinţă, am vizitat biserica "Sagrada Familia", a cărei construcţie a început în anul 1882 şi continuă şi astăzi, sub instrucţiunile directe şi indirecte lăsate de arhitectul Antoni Gaudi. Am celebrat Sfânta Liturghie în capela centrală a bisericii, având parte de un ghidaj introductiv în limba română, care ne-a ajutat să aflăm povestea din spatele bisericii şi cum simplitatea, modestia şi geniul unui om, Antoni Gaudi, atunci când se îmbină cu spiritualitate, dă naştere unei adevărate capodopere care se doreşte a fi "casa lui Dumnezeu, care este însuşi clientul", cum obişnuia să spună marele arhitect.

De momente de linişte şi regăsire spirituală ne-am bucurat şi în biserica de la Tibidabo, care se află în proximitatea Barcelonei, un loc în care impozanţa arhitecturală a bisericii se îmbină armonios cu simplitatea sa interioară, de unde aveam o privelişte deosebită asupra capitalei Cataloniei.

Privilegiul de a fi înnoptat la Montsserat ne-a oferit oportunitatea de a prinde o linişte deosebită în zorii zilei, fără turişti sau zgomot, ca şi cum ai fi rămas doar tu cu sufletul tău şi cu Dumnezeu într-un cadru montan de poveste. Am avut bucuria de a participa la partea finală a rugăciunii călugărilor benedictini, în cântările lor specifice, introducându-ne în atmosfera de celebrare a Liturghiei, ce a avut loc într-o capelă a mănăstirii.

Punctul central al pelerinajului nostru a fost sanctuarul de la Lourdes, unde rugăciunea în mai multe limbi îşi găseşte exprimarea comună prin trăirea sufletească şi prin adresarea ei către Sfânta Fecioară Maria, devenind, într-un anumit sens, cu toţii una.

Sfântul Rozariu de la ora 21.00, recitat cu pelerini din toate colţurile lumii, în timpul procesiunii cu lumânări, a avut un ecou aparte în sufletele celor prezenţi: multitudinea oamenilor care se rugau în diferite limbi, care cântau la unison "Ave, ave, ave Maria!", veniţi fiecare cu durerile proprii, frământările, mulţumirea, cererile, recunoştinţa şi toate celelalte sentimente, te emoţionau până la lacrimi şi te făceau să simţi că eşti parte dintr-un tot unitar, precum bobiţele rozariului, uniţi de aceleaşi trăiri pe care le îndreptăm către aceeaşi dragă Măicuţă a noastră: Fecioară Maria.

Sfânta Liturghie de la Grota apariţiilor a fost un moment aparte, plin de o căldură şi o linişte a trăirilor cum nu ne-am putut imagina. A fost ca şi cum am întâlnit, la nivel de suflet, prezenţa Sfintei Fecioare - o prezenţă caldă, tandră, dătătoare de linişte...

Programul nostru spiritual a inclus participarea şi la Sfânta Liturghie a Naţiunilor ce are loc doar în zilele de miercuri şi duminică şi care, prin amploarea şi varietatea naţiunilor prezente, te duceau cu gândul la acea idee de "unitate în diversitate", dar şi la participarea în cadrul unei celebrări solemne, cu incenzare şi cântări demne de adevărate Liturghii pontificale.

Am avut bucuria să vizităm locurile în care a copilărit şi crescut Sfânta Bernadette Soubirous şi să percepem şi mai în profunzime cuvintele lui Isus: "Tată, îţi mulţumesc că [...] le-ai descoperit acestea celor mici." În simplitatea acestei sfinte, Măicuţa a ales să vorbească omenirii. A rămas aşa, ca un gând de însoţire, că poate motivul pentru care auzim tot mai greu glasul Domnului şi călăuzirea Măicuţei sale este tocmai lipsa noastră de simplitate sufletească sau de complicare excesivă raţională...

Un alt moment de o sensibilitate deosebită a fost parcurgerea şi meditarea Căii sfintei cruci, pe dealul din spatele sanctuarului. Textele meditate în timp ce priveai scenele specifice fiecărei staţiuni, în mărime naturală, te făceau să conştientizezi şi mai mult cum drumul lui Isus are atât de multe elemente comune cu viaţa ta şi cum, de fapt, el a fost parcurs pentru ca trăirile din viaţa ta să îşi găsească sensul şi scopul. La drept vorbind, fiecare dintre noi are de parcurs propria sa cale a crucii şi Isus a vrut să ne arate cum, căci Domnul nu ne promite drum plin de bucurie, ci unul pe care să ne fie alături.

Procesiunea bolnavilor, în special a celor de cancer, cu Preasfântul Sacrament, a fost impresionantă prin numărul imens de participanţi - aproximativ 4000 de însoţitori şi persoane suferinde -, care îşi duceau greutatea suferinţei cu demnitate, cu slujire, cu dăruire... Este greu pentru cel aflat în stare de boală, dar la fel de greu este şi pentru cel care se îngrijeşte şi, uneori, poate chiar mai dificil, căci, în definitiv, trebuie să ai grijă de doi oameni: de celălalt şi de tine. După ce ne-am adunat cu toţii în capela naţiunilor, în rândul celor peste 5000 de oameni (cu tot cu pelerini) s-a aşternut o linişte mormântală şi, în tăcere, fiecare era aşezat cu sufletul în genunchi în faţa Sfântului Sacrament, cu care am primit şi binecuvântarea la finalul acestei procesiuni.

În liniştea nopţii, când celebrările de la Grota apariţiilor s-au încheiat, am avut posibilitatea să ne reculegem în tăcere, în faţa Sfintei Fecioare şi, dacă până atunci poate nu ai reuşit să îţi priveşti sufletul dezgolit de orice bravură sau aparenţă, acolo a fost momentul în care pur şi simplu ai rămas doar tu cu Domnul şi cu Măicuţa... şi acea trăire nu poate fi redată în cuvinte... ci doar experimentată personal.

În zilele ce au urmat, pelerinajul nostru s-a bucurat de clipe de Cer, pentru suflet, în diferite biserici şi bazilici din Nisa, Monaco, Veneţia. Am încheiat într-o notă antoniană, celebrând Sfânta Liturghie duminicală într-o capelă aparţinând Bazilicii "Sfântul Anton" din Padova, unde fiecare dintre noi s-a încredinţat mijlocirii acestuia şi, odată cu noi, i-am încredinţat şi pe toţi cei pe care îi purtăm în rugăciune.

Suntem convinşi că fiecare dintre noi are nevoie de cel puţin un miracol, într-o privinţă sau alta, aşa încât ne oferim cu totul Măicuţei de la Lourdes, mijlocirii Sfântului Anton şi a tuturor sfinţilor, rugându-i să se roage Domnului pentru ceea ce este necesar fiecăruia, atât pentru viaţa aceasta, cât mai ales pentru ceea ce vom continua în cealaltă lume.

Cu această rugăciune şi cu întreaga noastră recunoştinţă îi purtăm în suflet pe toţi binefăcătorii noştri, pe cei care s-au ocupat de organizarea şi bunul mers al acestui pelerinaj, pe cei care au participat, precum şi pe toţi cei care s-au rugat pentru noi. Tot harul acestor locuri şi zile să se reverse asupra tuturor celor menţionaţi si asupra tuturor celor pe care îi vom întâlni pe drumul vieţii! Iar Măicuţa noastră cerească să primească salutul nostru plin de bucurie şi mulţumire pentru că ne-a chemat în acest pelerinaj şi pentru tot ce a făcut posibil să trăim în această săptămână, cântându-i din suflet: "Ave, ave, ave Maria!"

Ana Moraru

*

Impresii

• Recunoştinţă şi bucurie, asta simt privind la ce am trăit în acest pelerinaj, iar cuvintele sunt prea mici şi prea puţine ca să le poată cuprinde pe toate cele trăite într-o săptămână atât de bogată şi binecuvântată. Am experimentat de la bucuria ochiului care nu se satură de privit, până la bucuria sufletului care îi simte prezenţa lui Dumnezeu în toate creaţiile şi creaturile sale. Am început pelerinajul nostru cu un loc de unde toate încep şi îşi au rădăcinile, din sânul familiei, de la "Sagrada Familia" din Barcelona, unde "arhitectul lui Dumnezeu", Antonio Gaudi, ne conduce prin creativitatea si originalitatea sa la Marele "Arhitect" , Dumnezeu. Ne-am îndreptat apoi paşii spre Sfânta Fecioara de la Montserrat, Moreneta sau Madona Neagră, unde liniştea şi rugăciunea călugărilor benedictini ne-au înălţat cum nici nu ne-am fi gândit că ar fi cu putinţă. Şi aşa, uşor, uşor, fiind parcă iniţiaţi pentru ce va urma, am întâlnit-o pe Sfânta Fecioara Maria în simplitatea grotei de la Lourdes, centrul şi "apogeul " pelerinajului nostru. Despre Lourdes, pot spune doar atât, fericiţi cei ce ajung aici şi pot "savura" clipele petrecute cu Mama noastră, dar şi clipele de comuniune cu toţi fiii Mariei de pe întreg pământul, adunaţi de prezenţa ei reală şi palpabilă chiar, în această grotă, prin stâncile pe care ea s-a arătat Bernadetei şi prin izvorul care a ţâşnit aici şi pe care îl putem vedea. Dar, cum viaţa nu e doar munte, linişte şi trăiri spirituale intense, am fost observatori, dar şi admiratori ai frumuseţilor şi bogăţiilor din locuri precum Monaco sau Veneţia, unde am putut constata cât de mare nevoie avem de Dumnezeu şi cum, însetaţi parcă, îl căutam în liniştea bisericilor aproape goale, contrastante cu aglomeraţia străzilor (Simona Ana Iosub).

• La finalul acestui pelerinaj simt multă bucurie şi recunoştinţă pentru tot ceea ce am trăit în aceste zile. Sub ocrotirea Mamei noastre cereşti am avut parte de un timp preţios pentru suflet alături de un grup minunat de tineri. Imaginea grotei de la Lourdes, simplitatea şi liniştea locului, au rămas gravate în inima mea (Veronica Dămătărc).

• Un profesor nu doar educă generaţiile viitoare, dar mai presus de toate oferă copiilor o parte din sufletul său, din energia sa pozitivă. Îi mulţumesc Măicuţei Preasfinte pentru că în acest pelerinaj ea mi-a oferit iubire, speranţă, răbdare, putere, m-a încărcat cu o energie deosebită, astfel încât să le pot dărui pe toate mai departe celor mici, care consideră şcoala a doua lor casă, uneori chiar singurul loc unde cineva le acordă atenţia şi sprijinul de care au nevoie (Simona Laura Iriciuc).

• Pentru mine, aceste zile de pelerinaj au fost o adevărată binecuvântare în care am simţit cu adevărat cât de mult ne iubeşte Mama cerească. Am vizitat multe locuri frumoase, însă cel mai mult mi-a plăcut la Lourdes, acolo unde am putut vedea o mulţime de pelerini adunaţi ca nişte fii în jurul mamei. Grota a fost, pentru mine, un loc special în care am simţit, în linişte, cum Domnul îmi vorbeşte. Mulţumesc tuturor celor care au contribuit la desfăşurarea acestor zile şi abia aştept următorul pelerinaj! (Antonia Gherghelaş)

• Fiecare loc vizitat a fost special, dar locul cu cea mai mare însemnătate pentru mine a fost Lourdes. În faţa grotei, Sfânta Fecioară te surprinde prin simplitatea ei şi prin liniştea pe care o emană. Mi-a rămas întipărită în suflet şi imaginea procesiunii cu lumânări, când pelerinii, ca nişte "licurici" ai Mariei, răspândeau credinţă. Să fim şi noi mici "licurici" ai Sfintei Fecioare care să împartă credinţă, iubire şi speranţă oriunde vom fi! (Cristina Creţu)

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 18-25 septembrie: Pelerinajul tinerilor la Lourdes